Ti-ai pus vreodata problema daca exista doi de Tine, unul in viata reala si unul exclusiv virtual? Nici eu, sincer, pana azi, cand am dat peste un articol misto.

M-a facut, cel putin, sa-mi reconsider pentru un minut persoana. Sunt Eu oare impartit in doua? Cu un pas in viata reala si cu unul pasind prin laptop sau smartphone intr-o lume virtuala, mai libera si mai plina, aparent, de prieteni, like-uri si comentarii?

sursa foto: temkblog.blogspot.com

Cel mai simplu raspuns ar fi sa cred ca da, suntem 2 oameni diferiti in acelasi trup. O reactie ai in fata unui om, atunci cand esti ochi in ochi si alta e eleganta sau, dupa caz, badarania, palmata in spatele unui ID care poate fi fake sau nu, pe FB, Twitter sau Youtube.

Uneori simt insa ca virtualul, de fapt, inglobeaza viata reala. Stai atat de mult pe net, incat pasesti usor pe frunzele din parc, de teama sa nu fosneasca, in timp ce-ti incarci ultima poza pe Instagram. Si atunci iar ma intreb, unde se termina covorul de 001001000 si unde incepe The Real Me.

Mai devreme cineva era foarte revoltat pe Facebook cu privire la lumea care pune poze cu mancare pe net. Asta ma face inca o data sa cred ca orice disputa online, pe orice subiect, va avea taberele de participanti aproximativ egale. Din simplul motiv ca, fiind cumva detasat, comunicand prin ecran, creierul face asocieri care, sa spunem asa, nu i-ar fi trecut prin cap.

Cel mai trist e atunci cand un comment al unei persoane ma face sa-mi schimb definitiv parerea mea despre ea, fara a ajunge efectiv sa ajung sa cunosc acel om. Cinicii ar spune ca e mai bine asa, oricum nu merita sa pierzi vremea, in timp ce puristii comunicarii ar sustine mai degraba pentru cunoasterea acelui om la o cafea sau pe o banca in parc, nu online.

Cred din ce in ce mai mult ca multa lume isi permite multe “arogante” virtuale (am numit aici comportamentul dedublat, jucat, pe care individul il are pe Facebook, forumuri, de exemplu), dar mai cred ca asa cum e omul pe net, asa e si la el in iatac. More or less, avem de-a face cu o tehnologie care e o oglinda vie a societatii, implicit a Eului nostru fizico-virtual.

Iti barfesti bosul online, sa zicem. E greu de crezut ca intr-un viitor interviu de job lucrul asta nu va fi luat in considerare. Sau: o tipa de care ti-a placut la un moment dat, tapeteaza wall-ul cu poze cu pisici. N-are cum sa nu te influenteze comportamentul ei, intr-un sens sau altul.

Ai libertate atat de mare, incat te sperie. Asta, daca nu esti total inert si cu ochiul in palma cu care tastezi uneori fraze care par sa nu-ti apartina sau cel putin mult mai cautate decat o cere coversatia libera. E o libertate care, probabil, la un moment dat, isi va arata si reversul. Connecting people sau Big Brother?

E greu inca sa ne pronuntam. Poate inca am sindromul interceptarilor comuniste de am ajuns sa vad uneori in ideea de “hai sa stim toti totul despre fiecare” mai multa frica decat binete. Ma gandesc ca la capatul celalalt e cineva care ar putea profita de asta si numele ei nu e neaparat pacea mondiala.

Un studiu facut de Mercury Research a incercat sa intre un pic in mintea romanilor si a relatiei lor cu “eul” virtual. Am gasit datele astea pe un articol de blog din 2012.

“Alter ego-ul din mediul online influenţează vieţile reale ale românilor. Din totalul respondenţilor la studiul “Intel UltraYou”, 42% au declarat că îşi doresc să semene mai mult cu “eul” lor virtual.”

Am incheiat citatul. Momentan si articolul, nu si gandul. Ganditi-va totusi (nu mai mult de un minut), cat din voi este acum online si cat in viata reala?

(to be continued…)