Articol de Cosmin Constantin

Mergi la un restaurant. Tu cu ea, si inca un cuplu. Atmosfera cosy, usor fitoasa, cat sa impresioneze pe… unii. Sau pe altele. Ospatarul aduce meniurile si va recomanda, cu un zambet ghidus, pagina numita, de exemplu, „Oferta speciala” (fara prea multa imaginatie).

Ridici neincrezator din sprancene dar deschizi meniul la pagina cu pricina, care e chiar prima (!). Citesti: „Toate preturile noastre pot fi cu 10% mai mici daca veti dori sa consumati, impreuna cu delicioasele noastre preparate, si reclamele generosilor nostri sponsori.”

„Ce dracu’ o mai fi si asta? Vor sa ne bage spoturi audio in muzica de ambianta? Ne dau servetele personalizate sau farfurii branduite de sponsori?”. Nu. Ar putea fi ceva de felul asta:

Ei, aici nu e vorba de publicitate, ci de divertisment pur si simplu. Si minunat, dupa mine. Pe care restauranul ala probabil ca il exploateaza ca pe un diferentiator fata de alte carciumi concurente.

Dar nu-i asa ca astfel de gaselnita nastrusnica ar putea fi exploatata si ca un mediu ce iti livreaza o audienta de vis, perfect masurabila si captiva si din cele mai sexy demografice?!