Articol de Alexandra Bombita / Creativ de zi, Consumator de noapte

Știți familia aia în care ea, obligatoriu tânără și slabă, se trezește dis de dimineață într-un așternut de un alb imaculat și apretat, cu părul perfect aranjat, și pune de-o cafea, îl trezește pe el cu aroma, el coboară scările cu balustradă albă, îmbrăcat în tricou alb și boxeri albaștri, cu părul studiat ciufulit, dar când intră în bucătărie se ridică la perfecțiunea momentului și se servește din platouașele decorate cu frunze de salată cu rouă pe ele, fiind de-a dreptul sedus de aburul cafelei, apoi coboară și copiii, o fetiță și un băiat, ea cu doi ani mai mare decât el, dar amândoi etuziasmați la festinul pantagruelic cu lapte, cereale și suc de [insert fruit here] și cu un zâmbet deschis către o zi care abia începe, genul ăla de familie în care friptura iese perfectă de fiecare dată, feliile de suncă sunt la fel de groase și în care nici măcar cățelul, un golden retriever de vreo 2 ani, nu năpârlește, nu se ceartă cu pisica și nu mănâncă din gunoi?

Nici io.

În plin scandal de rederfinire a familiei, cineva își asumă realitatea în care oamenii divorțează, iau cina pe skype, iar până la prima familie și prima casă, sunt primii colegi de apartament.

Nu mă omor după conserve, deși apreciez un pateu cu ceapă și pâine în toiul nopții, la lumina frigiderului. Dar nici perfecțiunea nu o gust. Așa că voi face un toast pentru un calup publicitar care ține pasul cu familia cotidiană, în care modernitatea constă în faptul că rolurile sunt preluate sau schimbate, nu în anul de fabricație al electrocasnicelor.