articol de Marian Costache

Cred ca nu m-am framantat niciodata si nu mi-am pus atat de multe intrebari ca in aceasta campanie pentru Crucea Rosie. Am crezut ca iesind in strada si discutand de aproape cu oamenii, cu camera pornita sau nu, voi reusi sa aflu macar in mare care sunt motivele care-i impiedica sa doneze si de ce Romania este pe ultimul loc in Europa la capitolul numarului de donatori.

Concluzia catre care ma-ndrept dupa acest prim flight, de doua saptamani, ar fi ca motive sunt mai multe, si e posibil sa nu le fi zarit pe toate. Sigur, majoritatea celor cu care am vorbit, in Bucuresti, dau vina pe lipsa informarii. Eu as completa aici aspecte legate de frecventa si de targetare. Dupa mintea mea, campaniile de educare nu se fac pompieristic, doar cu TV-ul. Iar donarea de sange va functiona doar daca va face subiectul unei campanii sustinute de educare, care va rasni recurent, pana se va produce saltul in constiinta generala.

Am fost alaturi de echipele de la Crucea Rosie si-n locuri aglomerate, unde oamenii nu prea aveau timp de povesti. Dar chiar si asa unii-si opreau pasii grabiti, cu ochii la panoul mare, intelegand ca flyer-ul pe care-l primeau nu era de la vreun nou detergent de vase. Sigur ca au fost si trecatori care au aruncat flyer-ul dupa doi metri dupa ce-l primisera dar acestia au fost mult mai putini.

Sunt convins ca multi dintre noi sunt deprimati si blazati si au o explicatie pentru care se simt complet deconectati fata de tot si toate, insa acesta este un mod defectuos de-a vedea lucrurile. Nu suntem singuri!

Din aceasta perspectiva criza sangelui din spitalele romanesti poate fi vazuta ca un marker al disfunctionalitatii societatii noastre de-acum, pe care constientizandu-l sa putem schimba ceva in bine in toata viata noastra in ansamblu.

Realitatea este ca suntem extrem de conectati unii cu ceilalti, ca indiferent de ceea ce credem, actiunile noastre determina in jur un lung sir de alte actiuni si ca doar impreuna vom reusi cu-adevarat! Orice. Deci implicit si treaba cu sangele.

Citeam undeva ca succesul unei natiuni depinde intr-o foarte mare masura de ceea ce cred oamenii ei despre ei insisi. Cand scriu asta gandul imi fuge automat la japonezi sau nemti.

Cum ar fi daca pentru moment am incepe sa credem c-avem mai mult SANGE?!

P.S.1: Luni am donat pentru prima data sange si a fost excelent.Recomand!

P.S.2: In Buzau si Iasi numarul de donatori zilnici s-a dublat in urma campaniei.