articol de Marian Costache

Zilele trecute ne-a atras atentia un articol din The Sunday Times, despre o artista in ale mirosurilor, care vrea sa ne trezim cu totii si sa mirosim lumea. Sissel Tolaas, o mai veche cunostinta de-a noastra, este nascuta in Norvegia, vorbeste opt limbi straine si are patru diplome universitare. A fost prezentata pana acum in multiple feluri, de la antropolog de mirosuri si pana la artist parfumier. Dintre realizarile ei amintim colaborarea cu IKEA, pentru a distila parfumul Suediei sau cea cu Muzeul de Istorie Militara din Dresda, pentru a recompune mirosul Primului Razboi Mondial.

Sissel Tolaas spune ca oamenii au nevoie sa respire de vreo 24.000 de ori pe zi (doua secunde pentru inspiratie si trei pentru expiratie) si cu fiecare respiratie inhaleaza molecule invizibile de miros, ce furnizeaza informatii pe care altfel nu le-ar observa. Aceste informatii acceseaza direct centrii nostri de emotie si de memorie, astfel ca nasul “stie” cu mult timp inainte ca alte simturi sa inceapa sa proceseze.

Rezumand, articolul este inca o pledoarie in favoarea unui simt inca neutilizat la adevarata capacitate, in comunicare si nu numai. Mirosul reprezinta nici mai mult nici decat un canal de comunicare extrem de complex si eficient, prin care schimbam tone de informatie cu mediul exterior, fara ca macar sa fim constienti de asta.

In media planning folosim de ani de zile regula conform careia un spot publicitar determina efecte in publicul vizat, in clipa in care acesta din urma este expus macar de trei ori, intr-un timp dat. Cum ar fi insa daca am fi expusi unui mesaj timp de 24.000 de ori pe zi? De fapt, asta chiar se-ntampla.