Rockabella a revenit pe scena muzicala locala cu un nou material si o abordare intr-o cheie atmosferica, cinematica, adult-alternative. Albumul „Clarobscur”, lansat în 2019, este o experienta intensa, agresiva si fara ocolisuri, dar în acelasi timp, sensibila si intima; o veritabila scufundare spre colturile intunecate ale vietii noastre interioare. Pe 8 februarie, trupa va deschide la Arenele Romane concertul de lansare al ultimului album The Mono Jacks intitulat “Gloria”.

Am avut bucuria sa o cunosc pe Teodora Morosanu, liderul si vocalul trupei Rockabella, si sa povestim pe indelete despre muzica, pasiuni, cariera si familie, istoria si viitorul formatiei. Prima parte a interviului o puteti citi aici. 

interviu de Romanita Oprea

Cine este publicul vostru si cum ajungeti la el? Ce canale media folositi?

Principalele medii de comunicare pe care le folosim sunt: Instagram (care a inceput sa devina din ce in ce mai important), Facebook, site-ul nostru, YouTube si Spotify.  Este un dans intre online si offline, obiectivul fiind, evident, sa vina lumea la concerte.

Traim insa intr-un miraj al following-ului din online. Cu cat interactiunea online este mai usoara, cu atat pare uneori mai grea  convertirea followerilor din online, in offline.  De multe ori, daca facem greseala  sa ne luam dupa cifrele din online, vom avea impresia ca avem un following mult mai robust decat este in realitate. Noi in acest moment lucram sa identificam care sunt proportiile de conversie si care sunt metodele cele mai potrivite pentru a ajunge la public si a-l face sa ajunga la concertele live.

Cea mai sigura modalitate, din punctul meu de vedere, este interactiunea cu acesti fani, post concert. Din experienta mea, este cea mai reala metoda de a te conecta cu oamenii si cea care bate orice pushing ai face prin social media.

In  social media incercam sa le oferim oamenilor un  mic taste din  experienta pe care o pot simti la un concert,  aratandu-le la ce lucram noi, din backstage, cum suntem in viata reala (simtul umorului, simtul artistic, etc). Ne bazam foarte mult pe conversia organica. Pentru noi sunt foarte importante like-urile primite si subscriberii veniti, imediat dupa concert, pentru ca stim ca sunt the real deal.

Cat de dificila este concurenta si numarul mare in general de concerte din Bucuresti?

Trebuie indeplinite mai multe conditii ca sa  vina lume la concerte si sa ai succes: sa fie  o perioada buna de concerte, dar sa nu fie  atat de multe in saptamana aceea incat sa se canibalizeze intre ele , trebuie sa fii vazut de publicul bun pentru tine, trebuie sa ai ziua potrivita, sa canti intr-o zona cu vad (sunt oameni regulars in anumite cluburi care stiu ca o sune bine cantarea acolo no matter what, etc).  Conditiile astea nu iti garanteaza totusi un sold out. Uneori, e suficient ca un singur criteriu sa pice si sa ai o zi proasta.

Cum a inceput de fapt povestea Rockabella?

Trupa are doua „epoci”. Prima nastere a fost in 2011. Eu renuntasem la Evo prin 2009. Sotul meu Moro incepuse sa cante la tobe cu cateva trupe si ne-am gandit sa ne facem impreuna o formatie. Cu atat mai mult cu cat eu am compus aproape dintotdeauna muzica si in perioada aceea incepusem sa scriu cantece „complete”, daca le pot spune asa. Pana atunci scriam doar versurile pe niste armonii pe care le faceau ceilalti colegi din trupa. Incepusem sa si cant la chitara si mi s-a parut momentul ideal pentru un fresh start. Un prieten apropiat la acel moment a fost Radu Anghel care a cantat cu Delia, cu Yellow, etc si care a venit la bass. Apoi l-am abordat pe Dragos Simionescu la chitara (el cantase in Voodoo). Am compus cateva cantece si, intr-un final, a aparut „Motionless” (2014), in al carei videoclip apare dansand Alexandra, pe care o avem acum la „Steagul Alb”.

Intre timp eu am ramas insarcinata si a trebuit sa ne oprim un pic. In 2015 am schimbat un pic formula: Radu a plecat, am incercat o perioada un pic mai spre electro, nu am avut decat vreo doua cantari in formula asta si apoi am lansat al doilea videoclip, la „Buttercup”. Si atunci incepuse sa se previzioneze mai clar directia in care urma sa ne ducem muzical, astfel incat am lansat primul EP – „A world outside”, la sfarsit de 2015. Formula insa nu a mai functionat dupa, astfel incat am luat un pic de pauza, care pentru mine a fost foarte dureroasa.

Pe la inceput de 2017 am inceput sa cantam cu Andrei la tobe (pe care il stiam din perioada cand el a cantat cu Days of Confusion, impreuna cu de Cosmin Lupu, fostul chitarist din Evo).

In paralel, Andrei colabora la un proiect de coveruri cu Serban Georgescu, bassistul de la White Walls. I-a trimis piesele, i-au placut, si astfel s-a creat un nou nucleu. Pe toata perioada 2017-2018 am compus impreuna albumul si am avut concerte. Au fost mai multi chitaristi in perioada asta, printre care Dan Ionescu (ex Days of confusion), Marius Popescu, Mircea Steriu.

Dupa ce am lansat „Clarobscur”, stand cu totii la masa si discutand despre viitorul trupei, ne-am dat seama ca formula actuala nu era sustenabila si ca Rockabella are nevoie sa gaseasca chitarist si bassist. Andrei a ramas cu noi si este foarte implicat, fiind motorul multora dintre cantece, iar de pe la mijlocul lui 2019 suntem in formula actuala cu Bogdan Diaconeasa (ex. Crize, Du-te Vino) la bass si Stefan Mustata (ex. Changing Skins) la chitara . Eu am incredere foarte mare in aceasta formula si mi se pare ca avem o chimie foarte faina.

Spuneai ca multi ani de zile ai lucrat in corporatie, dar ca de ceva vreme te ocupi doar de muzica. Cat de greu a fost sa iei aceasta decizie?

A fost o decizie pe care nu am luat-o usor, dar pur si simplu s-a intamplat un declic la un moment dat. Eu am lucrat in telecom vreo 10 ani, inclusiv in companii foarte mari.

Simteam nevoia sa fac o schimbare asa ca m-am gandit sa incerc o industrie mai “creativa”. Am luat un job de project manager intr-o firma care  facea productie publicitara 3D, videouri, etc. Dar, in scurt timp mi-am dat seama ca nu industria era problema, ci faptul ca eu nu imi satisfaceam zona mea creativa. Ceea ce avea repercusiuni in toate aspectele  vietii mele.

In ultimii ani de corporatie am simtit nevoia sa merg la terapie si asa am aflat ca parti pe care le consideram foarte solide in viata mea, nu erau de fapt solide deloc.

Nimic din jurul tau, oricat de fain ar fi, nu te vindeca daca tu ai un gol in tine. Si ne intoarcem la ideea: cat de izolati suntem de fericirea noastra?  Printre cele mai dificile lucruri pe care a trebuit sa le recunosc a fost faptul ca nu imi este suficient sa fiu nevasta si mama, oricat de multumita  as fi  in aceste ipostaze. Mi-am dat seama ca hiperbolizam o latura a vietii mele ca sa umplu golul din alta parte, creand astfel un dezechilibru fantastic. Si toate astea in timp ce nu eram cu adevarat fericita.

Dupa o perioada de terapie, multe discutii si multa rabdare din partea lui Moro si a mamei mele (pe care avem norocul fantastic sa o avem langa noi si care ne permite sa calatorim si sa traim viata asta de muzicieni), la un moment dat, iesiti fiind in oras in familie, sotul meu mi-a propus sa imi dau demisia. Nu aveam niciun plan de economii, nu eram pregatiti, dar, instinctiv, am spus DA.

Astfel, in decembrie 2019, s-a implinit un an de cand nu mai lucrez. Din fericire, proiectele pe care le-a luat Moro anul acesta au reusit sa sustina familia financiar, dar pentru mine nu a fost usor de acceptat ca nu ma mai pot sustine singura. Faceam asta de la 18 ani. Aceasta vulnerabilitate pe care o simteam acum, fara job, fara “cariera” a fost lucrul cel mai greu cu care a trebuit sa ma confrunt.

Ce le-ai spune celor care nu stiu nimic despre trupa? Cu ce sunteti voi diferiti? La ce sa se astepte de la Rockabella?

De la edge de rock’n’roll cu ceva profund feminin. O poveste cu multe layere si texturi.