Manager cultural, curator și teoretician, cu studii în științe politice (specializat în relativism moral și etică politică). A scris pentru diferite reviste și publicații naționale și internaționale. A fost, printre altele, curatorul Bucharest Biennale 1, cu tema “Identity Factories”, al expozițiilor “How Innocent Is That?”, “presently i have nothing to show and i’m showing it!” și „Common Nostalgia” la Pavilion, București. A publicat cartea “How innocent is that?” la Revolver Book, Berlin.

Lector la Universitatea București și profesor asociat Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Eugen Radescu a jurizat categoria de Arte Grafice si este Ambasador al DIPLOMA 2021. Am discutat despre editia din acest an, precum si despre piata locala de arta contemporana si pandemie.

un interviu de Romanita Oprea

Spuneai ca te plictisesc oamenii care fac un singur lucru. Ce oameni polivalenti admiri si de ce?

Imi place o anumita categorie de oameni, in mod special: cei care sunt interdisciplinari, interconectati si vad lumea din mai multe perspective, mai fluide si relative. Asta este valabil si in cadrul artei, acolo unde imi place sa vad lucrari de arta interconectate, din medii si expuneri cat mai variate.

Ai avut un mentor/ mentori? Daca da, cine si cum ti-au influentat cariera?

Eu am terminat filosofie si stiinte politice, nu am avut un mentor si cineva anume care sa-mi fi influentat cariera, in 1999 mi-am infiintat propria organizatie impreuna cu Razvan Ion si pot spune ca ne-am fost mentori unul altuia.

Intr-un interviu trecut, declarai ca, din pacate, comunitatile culturale, artistii, curatorii vor sa faca lucruri, dar nu sunt sustinuti de autoritati. De ce crezi ca asistam la aceasta situatie? S-a mai schimbat ea in timp?

Sunt furios pe autoritati de ani de zile, in special pe cele din ministerul de resort. Sunt multe initiative foarte faine pe scena culturala care nu se pot sustine din cauza lipsei de infrastructura sau a lipsei de fonduri, iar autoritatile care ar trebui sa-si bazeze intregul plan de lucru pe asta lipsesc cu desavarsire.

Ce ai spune despre sustinerea pe care o dau brandurile artei? Cum a evoluat aceasta in ultimii ani, din punctul tau de vedere? Ce ar putea fi imbunatatit la acest aspect?

Aproape exclusiv toate proiectele mele, de la revista PAVILION la Bucharest Biennale (www.bucharestbiennale.org), au supravietuit pentru ca au existat branduri care si-au dorit sa se asocieze cu bienala de arta contemporana. In lipsa lor, era greu, daca nu cumva imposibil, sa facem fiecare editie.

Poate ca in limbajul neoliberal actual, nu e bine sa fii sustinut de un anumit brand sau de o anumita companie care distruge mediul sau care uzeaza un tip de sclavie moderna, dar fiecare produs cultural poate sa discearna intre valorile unei companii si propriile valori.

Finantarile private au fost baza celor mai mari si mai bune produse culturale de la noi si nu statul roman, preocupat de cu totul alte tipuri de activitati.

Ce sfaturi ai da tinerilor artisti care vor sa se asocieze cu anumite branduri? Cum ar trebui sa abordeze aceasta situatie?

Nu am un sfat, pur si simplu sa o faca si sa vada de acolo ce iese si cum ii ajuta acea experienta. Este doar in interesul practicii lor artistice.

Cum ai caracteriza industria culturala din Bucuresti? Dar in restul tarii?

Este utila, dar inca necoapta; sunt foarte multe proiecte bune care rezista cu greu. In special in ultimul an se simte modul in care cu totii am fost afectati, mai ales cei care s-au pozitionat foarte nisat – si chiar asa e vazuta si industria culturala din Romania, din nefericire, nisata, ceva „bizar”, la care publicul larg nu poate accede, ceea ce este complet gresit. Orice tip de expozitie sau orice practica artistica se adreseaza publicului general.

Sunt romanii cu adevarat interesati de arta contemporana locala?

Exista un public de arta contemporana, exista institutii de arta contemporana (muzee, galerii etc) si exista si artisti, galeristi, curatori, colectionari etc., doar ca in proportii destul de mici si cam aceeasi de multi ani.

Eu cred in scopul educativ si de ghid al artei contemporane, in capacitatea ei de a seduce public nou, revigorant si de a atrage de partea sa cat mai multi iubitori de arta. Dar aici, ca si in artele performative de exemplu, publicul larg inca se sperie de ce e nou si merge tot catre zona artelor moderne, mai lejere vizual si mai usor de abordat si de inteles.

Ce inseamna pentru tine sa fii Ambasador al Diploma 2021?

Mi-a placut ideea inca de cand mi-au propus si am acceptat cu placere, e un proiect relevant pentru scena industriilor creative. Unul dintre obiectivele asumate ale proiectului Diploma a fost, inca de la inceput, dezvoltarea dialogului dintre tinerii absolventi si profesionistii seniori din industriile creative si asta mi se pare important pentru formarea lor profesionala, dar si pentru noi, boardul creativ, de a intelege perspectivele noii generatii de artisti, remarca pe care o fac si in calitate de profesor de istoria artei.

Ce ai cautat in procesul de jurizare si ce iti doresti de la aceasta editie?

Fiecare jurizare in sine vine cu ceva care ma face sa am mai multa speranta si incredere in generatiile viitoare. Au fost criterii de jurizare bine determinate si foarte inchegate, care sa ajute intregul proces de analiza a proiectelor.

Eu am mers foarte mult pe cautarea unui concept, a unei idei in spatele fiecarei lucrari si proiect artistic prezentat, pentru ca, dincolo de latura vizuala a unei lucrari, m-a interesat si componenta ei conceptuala.

Ce lucrari ti-au atras atentia atunci cand ai jurizat?

Nu pot aminti acum de o lucrare anume, toate cele jurizate de mine in sectiunea arte grafice sunt remarcabile. Ce pot spune e ca toate pot fi admirate in expozitia DIPLOMA, incepand cu 8 octombrie, la Combinatul Fondului Plastic, si va invit sa o faceti.

Cum arata noua generatie de artisti de la noi, din punctul tau de vedere?

Generatia noua este mult mai diversa in modul de expresie si de exprimare, mai interesata de realitatile actuale, fie ele sociale, estetice sau politice, economice, queer, feministe sau ecologice. Mi se pare vital ca un artist sa fie conectat la realitatea sa.

Ce parere ai despre industria de arta actuala si cum consideri ca a fost afectata de pandemie?

Nu sunt un mare admirator al artei tranzactionabile, arta nu este capital (are potential de a deveni), iar pentru cei care aleg sa abordeze altfel arta, pandemia a afectat foarte mult modul de abordare a proiectelor artistice, si asta este valabila pentru intreaga scena care s-a vazut pusa in situatia de a se reconfigura. Beneficiile sau efectele le vom vedea mai tarziu, cand tot acest bruiaj pandemic va disparea.

Cat de dificil ai spune ca este traseul unui tanar artist roman, de la stadiul de absolvent la artist expus in galerii si pana la artist cu lucrari vandute?

Idealul este ca un artist sa traiasca din ce face cu arta lui, dar traseul este unul complicat si plin de incertitudini, iar in Romania, din pacate, devine si mai complicat, pentru ca institutiile nu au oameni dedicati acestui segment, cu viziune sau perspectiva, iar artistii sunt lasati deoparte tocmai de catre cei care ar trebui sa-i ajute cel mai mult. Realitatea e ca doar scena artistica independenta sau privata poate salva traseul unui tanar artist.

Care este artistul contemporar roman pe care il admiri cel mai mult si de ce?

Nu am unul. As zice ca acum sunt mare fan Felix Gonzalex Torres.