articol de Marian Costache
A fost o vară neobișnuită sau una la fel de plictisitoare ca cele dinainte? Sau poate la fel de senzațională? Cum bine spunea Daniel Buzdugan într-un reel pe Facebook – Îți dai seama că într-o viață de om ai la dispoziție în medie cam 70-80 de veri? Așa că ai grijă ce faci cu ele, pe ce și, mai ales, pe cine le irosești.
Noi, ca de obicei, le-am folosit cum se poate mai bine, prin a observa ce mai e prin oraș, ce ne mai atrage atenția, din cele ‘jdemii de unghiuri, din cele ‘jdemii de mesaje mai mult sau mai puțin la vedere, din punct de vedere publicitar. Aș zice să ne oprim la trei povești vizuale, care ne-au tăiat calea prin caniculă și soare dogoritor. Le luăm în ordinea apariției în peisaj. Și începem cu niște postere de festival. Care au ales niște mesaje un picutz altfel de a împinge distracția la malul mării. Fără poze cu artiștii de pe main stage în prim plan, ci doar cu niște copy / cuvinte atent plasate și font care să-ți atragă atenția.
Ia-ți o secundă și pregătește-te să urci scările de la f*cking Neversea zicea unul din postere. Și urmează – Ia-ți o secundă și gândește-te ce ai trăit la Neversea.
Deci ce vor oamenii de la noi? O secundă de atenție, nimic mai mult. Cât să ne gândim la cât de tare e festul ăsta, să scoatem mobilul și să luăm un bilet poate, sau măcar să facem telefonul ăla – Bă, sunt la Fetești, pe autostradă, fac o baie cum ajung. Nu e prea mult de zis, poate doar o premieră în apariția cuvântului f*cking scris cu font mare pe o reclamă în Ro.
Mergem mai sus pe Calea Victoriei și dăm de un Burger Gigant. Prima impresie te duce cu gândul la Burger King, cu restaurant lângă, dar error – e ditamai promoția la Hard Rock Cafe. Faci o poză cu el, dai tag și câștigi, nu un burger, ci un desert. Nu e musai pe înțelesul tuturor combinația dintre burger și desert, dar să zicem. Nimic de muzică, totuși, din moment ce singurul artist e burgerul. Probabil asistăm la ultimul an în care burgerul e încă în trendul de mâncare, așa că, a prins bine.
Și, în fine, ca să nu o lungim prea mult, că ne gândim numai la burgerul ăla, să închidem cu o politică. O combinație între Șoșoacă și Scully se arată pe panouri, la orizontul alegerilor prezidențiale, o doamnă blondă cu fundiță tricoloră și cruciuliță de AUR la gât.
#natie
Ne spune ceva legat de nație, un cuvânt de care n-am mai auzit de pe vremea lui Andrei Gheorghe – sau el era cu națiunea? – sau măcar a pașoptiștilor. În fine, arată albastru, american, curat, lucrat, tiffețat, fără pixeli, mai bine decât promisiunea galbenă a unui apartament pentru toți românii la preț de producător.
A fost un sezon, încălzirea globală nu a venit totuși la capacitate maximă cum eram amenințați de producătorii de mașini electrice, acum hai să vedem ce aduce toamna. În timp ce noi ne vom aduce aminte ce am f*cking trăit vara asta.