Trupa constănțeană Colonist pe Lună a lansat recent un nou single – Radiografitti. Cu un clip la care Grig Gheorghe, liderul formației, a muncit din greu, încât s-a lăsat și cu o febră musculară. Grig își trage inspirația din muzică și poezie, iar printre ultimele documentare văzute se numără „Pink Floyd: Live at Pompeii”.
Cum e viața muzicală în Constanța? Destul de gri, spune Grig, dar așteptăm mareea colorată care va schimba peisajul. Cum mai merge o trupă care compune în studio, ce s-a întâmplat de la albumul precedent până acum, cum e treaba cu social media și cu industria, aflăm din materialul de mai jos.
un interviu în exclusivitate, din seria #perspective
Salut, Grig! Hai să o luăm de la cea mai recentă lansare a voastră, Radiografitti. Ce e cu piesa asta, de unde a apărut, ce aduce nou?
Salut, Andrei! În folderul meu cu versuri, schițe de poezii și alte cele, a apărut la un moment dat un poem scris despre o persoană care se trezește că a devenit… personaj într-un film. De aici am preluat ideea și a apărut o piesă despre un… personaj într-un cântec. Numele inițial al piesei era „În același cântec”, dar după ce mi-a venit ideea cum ar trebui să fie videoclipul, s-a schimbat în „Radiograffiti”.
Ce ar fi nou? Din partea mea (versuri, voce, linia de armonie a piesei) nu cred că ar fi ceva nou, dar pe partea de de instrumental și producție aici Mihai vine tot timpul cu ceva nou, din tonurile de synth care reușesc sa coloreze sound-ul piesei și să o facă cât mai radio-friendly.
Aveți și un featuring pe ea, cu Robert B., zi-ne mai multe despre asta.
Featuringul ăsta este o întâmplare. Robert este un vechi prieten de-ai lui Mihai și într-o zi a venit în vizită în studio, în timp ce noi lucram la această piesă. Eram la început și eram în căutări pentru o temă care să apară ca un solo instrumental, dar și ca element de susținere pe finalul piesei. Robert a pus mâna (de fapt ambele mâini) pe o clapă din studio și s-a jucat peste schița noastră. Joaca lui ne-a plăcut și a rămas și am folosit-o în piesă.
Tu ești și semnatarul videoclipului, cum a fost la filmări și cum e cu Apele Române?
La filmări a fost intens… timp de o oră sau mai bine am făcut o grămadă de „genoflexiuni”( așa era poziția de a scrie versurile cu spray pe bordura digului), așa că apoi timp de trei zile am avut o febră musculară…
Am prins o zi foarte interesantă, pe mare era o ceață densă, iar pe mal era soare, așa că lumina naturală era deja filtrată. L-am anunțat pe Mihnea „că trebuie să filmăm acum”. L-am luat în viteză și am mers pe malul marii. Mersi, Mihnea încă o dată!
Cu Apele Române (care este o instituție de stat, nu vreo metaforă patriotică ) a fost în regulă. Am mers la ei cu o cerere (de fapt cu un dosar) în care am prezentat scenariul și versurile ce vor fi scrise pe dig și care urmau să rămână acolo până când le vor șterge „vânturile, valurile’’. Cred le-a plăcut faza asta. După câteva zile am fost sunat și am primit aprobarea de a filma videoclipul.
Cum a fost la înregistrări cu Mihai Ursu? Cât a durat și unde s-a întâmplat?
Înregistrările cu Mihai sunt o plăcere. Avem o colaborare foarte bună. Studioul lui (Studio 88 Constanța) este pentru mine, de prin 2018, a două casă. Pentru Mihai, cred că e prima casă.
Înregistrările au durat mult (mai bine de un an). Am tot făcut schimbări la instrumentație, la tonuri, la mix. Am renunțat la un moment dat, am lăsat piesa deoparte, și am lucrat o altă piesă („În spatele ochelarilor de soare”) pe care am finalizat-o mai repede, am lansat-o, apoi ne-am reapucat de „Radiograffiti’’. Pauza ne-a făcut bine și am reușit să o ducem la bun sfârșit.
Ce ne poți spune despre versurile Colonist pe Lună, pe ce teme marșați?
Cred că versurile sunt o combinație de stări sufletești pe care le am, sau le-am avut, de povești auzite, sau trăite, sau inventate. Dar de multe ori când încep să scriu ceva, se întâmplă că poezia/muzica să curgă de la sine și direcția în care merge să fie dată de rime/ritm iar eu doar mă las dus de „șuvoiul” ăsta. Sunt întrebat „ce a vrut să spună autorul” și trebuie să inventez ceva, că de fapt eu am fost doar într-un „șuvoi”. Am fost luat și dus unde a vrut el.
Temele? Iubirea, natura, timpul. Peste astea toate am pus din când în când un pic de ironie/autoironie. Nu vreau să iasă ceva prea „serios”.
Care au fost momentele de high & low ale trupei de până acum, ce ai face diferit dacă ai putea?
„High” am fost atunci când am scos albumul ”Începuturile” în 2022. Pe vremea când eram puști aveam o mare bucurie când aveam ceva nou: un vinil, o casetă, un CD. Îl ascultăm cap-coadă, studiam coperta, citeam versurile și informațiile, în ascultăm iar și iar. Îl așezăm cu grijă în raft lângă cele mai vechi. Era pentru mine ceva deosebit. Când CD-ul Colonist pe Luna a apărut și a fost distribuit în librării și on-line, „puștiul din mine” a fost foarte fericit. ( Am folosit cam de multe ori cuvântul „când”. Da… știu.)
Că trupa este „Low’’ acum. După apariția albumului trupa nu a mai fost trupă. Dar Colonist pe Lună merge înainte că proiect de studio. Nu e rău.
Ce aș face diferit? Nu știu… Cred că lucrurile au mers firesc și așa cum am meritat să meargă.
Cum te raportezi la industria muzicală, ce crezi că merge bine, ce rău?
Important este că merge. Bine, rău? Nu știu. Există loc pentru fiecare. Există public pentru fiecare. Există expunere la mase mari de public, există nișe pentru „ciudați”.
În ce relație ești cu social media? Cum vezi aspectul ăsta al promovării non stop?
Stau cam prost la capitolul ăsta. Pagina de facebook Colonist pe Lună încă există, dar nu mai am acces să postez, căci era „legată” de un cont personal care a fost spart.
Pe Instagram și pe X intru și postez foarte rar. Uit de ele. Tik Tok n-am.
Nu îmi place „promovarea non stop”. Nici ei nu îi place de mine.
Faptul că piesele sunt difuzate la radio, există pe You Tube și pe Spotify (și celelalte platforme) e ok pentru mine la momentul asta.
Cum e munca în studio, la ce lucrați în prezent și care mai e viața muzicală în Constanța, ce s-a schimbat față de ultimii ani?
E bună munca în studio. E un vibe bun. Lucrăm în continuare piese, pe linia asta, am zis eu că ar fi în zona de electro-indie-pop-rock. Aș vrea să iasă un album în genul ăsta, diferit de ce a fost pe primul unde eram pe rock-alernativ cu influențe de rock-clasic și progresiv.
Viață muzicală în Constanța pe partea de muzică rock este așa cum este și orașul, destul de gri. Dar să fim optimiști și poate se va colora în viitor.
De unde te mai inspiri, ce ai mai văzut nou și bun în ultima perioadă?
Nu urmăresc să mă inspir de la ceva/cineva. Nu studiez cu atenție ce fac alții, ce mai este în trend, nu caut să aplic șabloane. Ascult muzică multă, tot timpul trebuie să am ceva să îmi cânte… în casă, prin curte, în mașină, la job. În momentele fără muzică, citesc poezie (și în poezie este muzică, se știe) sau văd filme în care ar fi de preferat să fie și o coloana sonoră bună.
Ceva nou (de fapt foarte vechi) și bun văzut de curând: „Pink Floyd: Live at Pompeii”.