La prima vedere ai zice că tocmai a aterizat din Tokyo și ar trebui să întrebe pe cineva dacă nu a greșit terminalul. Cântă și arată ca în Japonia, într-un stil pe care-l denumește J-rock-anime-pop cu influențe tradiționale japoneze. MidoriStars este foarte atentă la imagine, iar asta o poți vedea în clipurile ei sau la concerte. Colaborează cu diverși artiști pentru a-și duce visul la îndeplinire. Cum ar fi acela de a figura pe soundtrackul unui anime sau un concert pe Tokyo Dome.
“Prin 2018 mi-a venit ideea să combin cele două pasiuni, adică să încep să compun în japoneză, și am luat asta ca pe o provocare. În primul rând, să văd dacă sunt în stare, dar și pentru că simt că e nevoie să vii cu ceva nou, inedit in order to make it as a musician” – MidoriStars
Este proaspăt revenită din Japonia, așa că am prins-o la cald pentru un interviu despre ce înseamnă un artist pe nișa ei în România, vise, piese și tot universul inspirat de manga și tradițiile japoneze.
un interviu în exclusivitate pentru WeInvent, din seria #perspective
Pentru cei care nu te știu încă, cine este MidoriStars și cum te raportezi la scena muzicală de la noi?
MidoriStars e prima artistă din România care compune și cântă în limba japoneză, care se uită la anime și merge la concerte în timpul liber, pasionată de limba japoneză, de moda de stradă din Tokyo, dar și de tradițiile Japoniei și contrastul dintre tradițional și modern de acolo.
Este un proiect muzical solo de J-rock-anime-pop, multilingv, reflectiv, raw, uneori deprimant, uneori flirty, uneori experimental, de cele mai multe ori ambivalent, și mereu cu un mesaj.
Fiind la început de drum, simt că abia încep să am contact cu scena muzicală de la noi, ca artist. Sunt aspecte care mă îngrijorează, dar sunt conștientă și că se fac lucruri bune și mișto, și mi se pare că începe să fie o deschidere din ce în ce mai mare către nișa mea.
Cum ți-a venit ideea asta de a merge pe un sound de factură japoneză și multe elemente din cultura manga, otaku etc?
Mă uit la anime încă de când eram o țâncă, am început să învăț limba japoneză și mai multe despre cultura și tradițiile Japoniei în anul doi de facultate, visam pe vremea aceea să ajung cândva în Japonia. Mi se pare fascinantă estetica de acolo, fie că vorbim despre peisaje, clădiri, sau modă.
Îmi place să cânt de când mă știu, am început să îmi doresc să am o trupă de prin clasa a VIII-a, iar pe la douăzeci și ceva de ani, am început să compun în engleză.
Prin 2018 mi-a venit ideea să combin cele două pasiuni, adică să încep să compun în japoneză, și am luat asta ca pe o provocare. În primul rând, să văd dacă sunt în stare, dar și pentru că simt că e nevoie să vii cu ceva nou, inedit in order to make it as a musician.
Zi-ne câteva nume care te-au inspirat de-a lungul vremii, fie de artiști, fie de scriitori, ca să avem o imagine mai de ansamblu?
Primii care m-au făcut să simt că vreau să am o trupă și să țin concerte și să merg în turnee sunt Linkin Park. Apoi m-a inspirat Chris Martin (din Coldplay) cu felul în care cântă la pian, vocal mă inspiră Conor Mason (din Nothing But Thieves), dar probabil cel mai mare impact artistic asupra mea l-a avut our Mother Monster, adică Lady Gaga. Mi-a dat încredere că e în regulă să fii diferit, că poți arăta urâțenia și durerea în moduri artistice, care arată estetic. Poate și pentru că nu am simțit niciodată că mă încadrez în standardele clasice de frumusețe sau că aparțin.
La scriitori îi voi menționa pe Mircea Eliade și Haruki Murakami. Ah, și neapărat vreau să o menționez pe Yazawa Ai, mangaka (scriitoare manga) mea preferată, care și-a lăsat amprenta asupra mea prin animeurile Nana si Paradise Kiss.
Mă inspiră și prietena mea Alexandra Baranyi, artist origami, cu care am și colaborat pentru o lucrare făcută pentru videoclipul piesei mele Shitsuren (失恋).
Pe partea de modă, prin 2006 am descoperit-o pe Vivien Westwood și mă inspir și din stilurile Visual Kei și Harajuku.
Cum a fost primită în România muzica ta, ce reacții ai avut până acum? Și ce crezi că ar putea fi făcut ca lumea să fie mai deschisă?
În mare parte, atât cât a apucat să fie primită, într-un mod pozitiv, și asta mă foarte bucură. Sunt multe reacții de genul „woa, în sfârșit face și la noi cineva asta”, dar am început să primesc și comentarii răutăcioase de genul „esti cringe„ sau „dute-n p*m in Japonia si lasa-ne”. Îmi spun că dacă se întâmplă asta, sunt pe drumul cel bun hehe.
Știu că recent ai lansat câteva clipuri oficiale, dar și coveruri sau lyric video. Zi-ne mai multe!
Da, un videoclip la al treilea cântec în japoneză, „Kuso Namida” care de data asta e 100% în japoneză, fără engleză, cum sunt primele două. Clipul e o colecție de referințe din anime, integrate într-o poveste. Am jucat două personaje în el și probabil partea mea preferată a fost să intru în Marea Neagră în februarie, pe viscol, când erau minus două grade afară.
Aveam un cântec în engleză, „Pray for me”, voce și pian, scris mai demult, căruia i-am adăugat recent și o strofă în japoneză, și care a părut potrivit să fie lansat de Paște. Aș fi vrut să îi fac un videoclip propriu-zis, dar din motive logistico-financiare, s-a ales doar cu un lyric video.
Cum a fost recenta ta vizită în Japonia? Ce te-a șocat cel mai mult?
A fost cu… multe trăiri. De tot felul. Nu a ajutat deloc faptul că eram deja în burnout încă dinainte de plecare. Am avut zile în Japonia în care am stat în pat câte jumătate de zi și în care m-am mobilizat foarte greu să ies din camera de hotel, în care am plâns și m-am simțit foarte singură. Apoi apărea, desigur, și presiunea că sunt în Japonia și eu mă simt așa în loc să mă bucur și să profit la maxim de faptul că sunt acolo.
DAR, am trăit și momente frumoase. De exemplu, am fost în vizită la studioul unde a fost mixat și masterizat „Kuso Namida”, unde am fost primită cu căldură, am ajuns o zi la WORLD EXPO OSAKA 2025, unde am vizitat și pavilionul României, am petrecut niște momente prețioase cu prietena mea japoneză și familia ei, care m-au făcut să mă simt ca parte din familie, am fost la un concert nano.RIPE, am ținut o prezentare la Universitatea Hyogo, m-am revăzut și cu prima mea profă de japoneză, m-am văzut cu un membru al formației japoneze de melodic metalcore Date Back to Dawn, care are un contract cu o casă de discuri din România, și am ajuns și la „Rendez-vous aux Jardins” – eveniment organizat de Institutul Cultural Român la Tokyo și Ambasada României în Japonia.
Hmmm, de șocat nu cred că a fost nimic care să mă șocheze. Mai degrabă aș zice că mă impresionează în continuare calitatea serviciilor, și cum pare că japonezii se gândesc la toate. Un exemplu mic sunt paharele cu pereți dubli de la restaurante sau baruri, care nu se simt reci în mână și nu sunt ude, deși conțin băuturi cu gheață. Mi se pare incredibilă atenția lor la detalii și modul în care aduc astfel de mici îmbunătățiri vieții de zi cu zi.
Care a fost cea mai mișto experiență / revelație legată de muzică până acum?
În 2018, când repetam la studio pentru un eveniment, Dodo (producătorul meu muzical, cu care colaborez și pe partea de regie la videoclipuri) mi-a spus că ar putea să stea așa și să mă asculte cu orele. Au rămas cu mine aceste cuvinte și mă gândesc mereu la ele, mai ales în momentele mai grele, de neîncredere și îndoială.
Un alt moment care mi-a rămas la suflet este mini concertul pe care l-am ținut la ediția IZANAGI de anul acesta în Timișoara.
E o experiență foarte faină și de fiecare dată când îmi iese vocal ceva pentru prima dată.
Revelații am când aud câte un cântec sau văd câte un videoclip mai altfel și atunci îmi spun „ahhh, deci se poate face muzică și asa!”.
Cum se numește stilul tău mai exact, am văzut că ai și multe elemente electronice, uneori trap, dar și mult rock / metal…
Asta e o întrebare grea ahaha. Simt că încă sunt în perioada de explorare, de tatonare, de experimentare, de găsire a unui stil propriu, după care să fiu recunoscută. Îmi plac atât de multe stiluri și elemente și sunete încât simt că mi-e greu să mă limitez la ceva anume, deși încerc să păstrez cât de cât niște elemente comune, cum ar fi instrumentele tradiționale japoneze și o oarecare vulnerabilitate pe partea vocală. Trap aș zice că încă nu am incorporat, dar nu e exclus :))))) În mare, mi-ar plăcea să mă îndrept mai mult spre rock/metal, dar nu vreau să țin cu dinții de asta și să nu folosesc elemente care îmi plac și care își găsesc locul într-un cântec doar pentru că nu sunt rock.
Dar, daca trebuie să dau un răspuns mai concret, aș zice J-rock-anime-pop cu influențe tradiționale japoneze.
Cât de importantă e imaginea pentru tine și cum reușești să fii atât de pregătită pentru live-uri și clipuri? Zi-ne cu cine lucrezi pe partea asta.
Foarte importantă. Sunt o persoană pentru care partea vizuală contează mult în general, și consider că imaginea e parte din actul artistic, din produsul final. Asta nu înseamnă că sunt împotriva „teatrului sărac”, și consider că un artist poate transmite un mesaj sau o emoție și într-un mod simplu, fără decor, fără recuzită. Atât doar că prefer să mă folosesc de elementele vizuale într-un mod creativ.
Mă bucur dacă pare că sunt pregătită pentru că mai mereu am sentimentul că nu am fie timpul, fie logistica, fie finanțele necesare pentru cum aș vrea să mă pregătesc și să mă prezint. Dar mindsetul e să do the best I can with what I have.
Pentru concerte mă pregătesc singură, însă la videoclipuri colaborez cu Laura Karaman, singurul designer de kimono din România, pe partea de vestimentație, și cu diverse artiste de make-up, unghii, accesorii în funcție de nevoi.
Unde ți-ai dori să cânți cel mai mult sau cu cine ai vrea să colaborezi?
Dacă e cu manifestation, atunci la Tokyo Dome ahaha. Mi-ar plăcea să ajung la WORLD EXPO OSAKA și ca artist, să cânt, înainte să se încheie acum în octombrie. Și la East European ComicCon la noi și la alte evenimente otaku din lume. Și la fashion shows.
Pe partea de colaborări, cel mai mult îmi doresc să am cel puțin un cântec ca opening sau ending în vreun anime.
Pe când un album sau cu ce te mai ocupi anul acesta?
Din punct de vedere logistic, it works better for me să lucrez la câte un cântec, să îl lansez și tot așa. Dar poate reușesc în viitorul nu foarte îndepărtat să adun destul material pentru un EP măcar, dacă nu pentru un album întreg.
Momentan lucrez activ la un cântec nou, și e ceva ce nu am mai făcut și nici nu s-a mai făcut până acum la noi, dar nu pot spune mai multe hihi. Videoclipul va fi compus din ce am filmat în Japonia acum în mai-iunie. După care aș vrea să finalizez un alt cântec în japoneză și să îi fac un videoclip. Și as vrea și să încep să îmi trimit cântecele la radio, și să organizez un anime party în cadrul căruia să țin și un concert. Și câte și mai câte, dar cică nu e bine să dai tot din casă.
Însă, cum se zice în japoneză, ganbatteru! (I’m doing my best!)