De ce e bine să mai stai din când în când pe Social Media? Printre altele, mai afli tot felul de informații. De exemplu, așa am dat peste o postare de-a lui Sergiu Floroaia în care anunța că va lucra cu studenții masteranzi la UNATC, mai exact, în cadrul masterului de Stand-up Comedy. Asta așa, cât să arate că se poate învăța comedia, nu e ceva magic. Ba, chiar, e ceva care include multă logică și mecanică în spate, în vorbele lui Sergiu.
“Am mai multe joburi, dar toate se învârt în jurul comediei. Așa că am două mari satisfacții: atunci când oamenii râd la ceva ce am scris eu și atunci când cei pe care îi ajut au succes. Cel mai mare neajuns e că stau un pic prea mult în fața laptopului și nu prea ies din casă”.
Sergiu este deja la al doilea joc pe care-l lansează, Roast Battle, așa că am vrut să aflăm totul și pe partea asta, dar și despre serialele la care lucrează, ca scenarist. Dincolo de asta, ne-am ținut de glume și râs, vrând să vedem cum gândește comedia un om care-i pus toată ziua pe haz, ce-l mai amuză și cum se schimbă umorul prin prisma revoluției AI.
un interviu in exclusivitate pentru WeInvent, din seria #perspective
Cum ți-a fost vacanța de vară? Asta dacă s-a întâmplat, și cu ce ai presărat-o profesional?
Vacanța asta n-am prea plecat din oraș, dar de presărat cu chestii profesionale, am presărat-o. Că așa îmi stă în fire. Doar că am luat-o ceva mai încet decât de obicei. Te înveți minte după unul-două burnout-uri.
Am văzut recent într-o postare că te vei ocupa de masterul de stand-up de la UNATC. Ne spui mai multe despre asta?
Da, ăsta e un proiect de care chiar sunt încântat. Începând din toamna asta, Toma Alexandru și cu mine o să lucrăm cu studenții de la masterul de stand-up comedy. Nu suntem doar noi, o să fie și Ștefan Pavel și Alex Cătănoiu. Fiecare pe felia lui, adică actorie și improvizație. Și abia aștept să dăm dovezi la lume că se poate învăța comedia. Pentru că există preconcepția asta că ar fi o chestie magică. Ceea ce e o tâmpenie. De fapt este foarte multă logică și mecanică în spate.
Ce așteptări ai de la studenți și în ce va consta programul de master?
Am câțiva ani de când predau și lucrez unu la unu cu tot felul de comedianți, iar vara asta am mai făcut și sesiuni de feedback la niște show-uri live, așa că am văzut mulți oameni. Iar ce văd că vine din urmă, chiar are potențial și evoluează mult mai repede decât am evoluat noi atunci când am început. Asta pentru că au acces la mult mai multe resurse care îi ajută să învețe. Și sper că de acum și masterul de stand-up comedy de la UNATC să fie una din resursele astea.
Avem o programă serioasă. O să trecem prin istoria stand-up-ului, teorii ale umorului, persona, atitudine, joke writing, delivery, tehnica microfonului și multe altele. Și nu vorbim doar din cărți, vorbim din foarte mulți ani de experiență în domeniul ăsta.
Știu că lucrezi la un scenariu de lungmetraj, ne dai măcar câteva hinturi, fără vreun spoiler sau nume detaliate?
Nu știu dacă ai fi ghicit, dar este vorba de o comedie. Totuși, ca să nu fiu chiar atât de vag, pot să-ți mai spun și că este de fapt o comedie-polițistă, așa cum este și Vacanță All-Inclusive care apare în noiembrie în cinematografe și la care am scris și eu.
Ai scos un joc – Roast Battle. Zi-ne mai multe despre el, cum se joacă în mare și cum a fost primit?
Roast Battle e un joc de cărți care te ajută să-ți roast-uiești prietenii. Sunt 600 de cărți cu premise și răspunsuri cu care poți să formezi glume. Ceea ce înseamnă că sunt o tonă de combinații posibile. Chiar și pe noi, ăștia care l-am produs, ne surprind unele combinații în continuare. Și nu e deloc un joc complicat și poate să fie foarte fun, mai ales dacă ai băut un pic. E un sistem de joc similar cu jocul de cărți Una Scurtă pe care l-am lansat acum câțiva ani și care a reintrat și el în stoc.
La ce ai mai râs în ultima perioadă? Ce-l mai amuză pe un om care se ține de glume toată ziua?
Eu cred că dacă intri destul de adânc în teoria comediei și structuri și formule, ajungi să ieși pe partea cealaltă. Și să râzi la cele mai puerile și tâmpite lucruri. Ultima dată am râs cu lacrimi la unul care se bășea (am voie să zic?) pe stradă. Cu lacrimi am râs. Aș putea să stau să analizez de ce, dar parcă prefer să nu o fac.
Care ar fi pentru tine cea mai mare satisfacție în urma jobului pe care-l faci? Dar cel mai mare neajuns?
Am mai multe joburi, dar toate se învârt în jurul comediei. Așa că am două mari satisfacții: atunci când oamenii râd la ceva ce am scris eu și atunci când cei pe care îi ajut au succes. Cel mai mare neajuns e că stau un pic prea mult în fața laptopului și nu prea ies din casă.
Cum e să scrii glumele de la matinalul Rock FM, ce schimbări apar acolo, și cum diferă radioul ca umor de alte medii?
Nu mi se pare așa diferit. Comedia are aceleași principii indiferent de mediu. Dar cea mai grea parte e să scrii pentru vocea altcuiva. Dar am dat de o idee care m-a ajutat mult să scriu pentru alți oameni, pentru personalitatea lor. Nu e ceva ce am inventat eu, am auzit-o la rândul meu de la cineva și am adoptat-o și e cam așa: „Atunci când scrii pentru o persoană reală, gândește-te la ea ca la un personaj. Iar atunci când scrii pentru un personaj, gândește-te la el ca la o persoană reală”. Și funcționează minunat.
Zi-ne de serialele de care ești cel mai mândru, din cele la care ai lucrat. Pe care crezi că ar trebui să le vedem cel mai repede?
Din păcate, serialul de care sunt cel mai mândru și la care am scris patru episoade, nu a mai ieșit. Sau nu a ieșit deocamdată, dacă vrem să păstrăm un pic de optimism. E un serial care are loc într-o agenție de publicitate. Există chiar două episoade care s-au filmat și s-au produs până la capăt, dar dup-aia s-a împotmolit proiectul. Nu știu dacă îmi place atât de mult pentru că e un produs bun sau pentru că am fost foarte implicat în el. Mai mult decât de obicei. Nu doar am scris, m-am implicat și în producție. De la scenografie, la casting, la regie. Toate alea. Practic, am fost un fel de show runner împreună cu Dan Frînculescu.
Care sunt temele cele mai folosite în comicul românesc în ultima perioadă? Dar pe afară cum stau lucrurile?
Știu că pare un truism, dar cel mai de succes este comedia care atinge un numitor comun pentru cât mai mulți oameni. Așa că, tema care ajunge în mod natural în atenția cât mai multor oameni este și tema care în momentul ăla este cea mai folosită în comedie. Evident, temele astea sunt de obicei cele mai polarizante și care stârnesc niște emoții negative. Cu alte cuvinte, topicalitatea are cel mai mare succes pe termen scurt. Sau pe termen foarte scurt pentru că fereastra în care un subiect este relevant este din ce în ce mai mică. Nu neapărat din cauza atenției scăzute, cât din cauză că este un număr din ce în ce mai mare de oameni care sar pe același subiect. Și se arde repede. E un bell curve foarte ascuțit. Nu mai e bell, e aproape arrow.
Altfel, dincolo de topicalitate, se abuzează foarte mult de observații și tipologii. Cel puțin în comedia short form din social media.Totul este pe tiparul: „tipul ăla care…”, „momentul ăla când…”, „POV nu știu ce…”. Sunt aceleași două chestii sub multe nume diferite. Dar tot observații și tipologii sunt. Partea proastă e că de cele mai multe ori n-au niciun twist personal, niciun unghi diferit, nimic surprinzător. D-asta eu cred că oamenii dau like, dau smiley face-uri, dau share, dar foarte puțini oameni râd cu adevărat la chestiile astea. Atât topicalitatea, cât și observațiile și tipologiile sunt chestii care sunt foarte prezente și la noi și afară. Înțeleg de ce funcționează, dar îmi doresc să mai văd și niște voci originale.
Există un umor universal valabil sau și aici e totul foarte subiectiv? Sau cum poți testa o glumă, să fii sigur că va prinde la multă lume?
Felul în care funcționează umorul este același indiferent de forma pe care o ia. Doar că oamenii râd la diferite teme și moduri de prezentare. Dacă-mi permiți o analogie, umorul are niște legi, cum sunt legile fizicii. Dacă vrei să faci o mașină să meargă, nu poți să încalci legile fizicii. Partea asta este universală. Forma pe care o ia mașina poate să fie foarte diferită. Și, în funcție de care e publicul tău țintă, îi poți da o anumită formă, o anumită culoare, o anumită viteză. Ca să fii sigur că e o glumă, trebuie să respecte niște legi. Ca să fii sigur că ți-o „cumpără” un anumit public, trebuie să lucrezi la teme și la prezentare. Umorul e universal, la ce râd oamenii e subiectiv.
Ți se întâmplă ca atunci când vezi un număr de stand-up sau un film comic să intuiești cu mult înainte gluma?
Da, dacă e un text slab. Dacă e un text bun, îmi dau seama că parcă urmează să vină ceva, dar mă surprinde ce vine, când vine sau forma pe care o ia. La alea slabe, aproape că pot să-ți zic cuvânt cu cuvânt gluma care urmează. Cred că asta se întâmplă tuturor, doar că la comedianți e ceva mai accentuat.
AI și umorul. Crezi că AI-ul poate avea umor? Sau că va putea crea glume relatable?
Cred că va putea simula umorul destul de bine, din moment ce există o formulă în spatele umorului. Dar nu cred că va avea cu adevărat un simț al umorului. Iar la partea de „relatable” cred că sunt șanse să se descurce foarte bine. Se adună atât de multe date despre noi, că probabil va putea să creeze chestii relatable chiar mai ușor decât oamenii. Sunt șanse să știe mai bine decât noi ce comportamente avem în comun și clar știe mai bine decât noi ce e relevant în orice moment. Dar deocamdată este absolut lame. Poți doar să folosești un LLM ca instrument de brainstorming sau să-ți scrie partea neamuzantă, premisa.
Lucrezi în continuare unu la unu cu tot felul de comedianți… cum decurge procesul, cum decurge o sesiune cu ei, în linii mari?
Sunt foarte diferite sesiunile de la client la client. Pentru că depind foarte mult de nivelul și nevoile fiecăruia. Sunt comedianți care vin la mine să-i ajut să-și îmbunătățească materialul sau să-și dea seama de ce nu funcționează o glumă sau să-i ajut să scrie chestii noi de la zero. Asta fiind partea de writing, dar lucrăm și la partea de persona, delivery și altele. Pentru că sunt toate foarte legate. Încerc să-i ajut cu fiecare problemă specifică, dar să le și dau instrumentele de care au nevoie ca să poată să rezolve ei singuri data viitoare când întâmpină o problemă similară.
Vrem să vedem niște lung metraje bune acum pe final de vară, ce ne recomanzi? Comedii, desigur.
Am consumat foarte multă comedie în ultimii ani. Mi-am făcut provizii. Dar în perioada asta sunt prins mai mult cu produsul decât cu consumul de comedie. Așa că nu știu ce e bun acum, în afară de The Invite. Dar știu că la toamnă apar multe comedii românești de la oameni care deja au antecedente. Apare Teambuilding 2 produs de Vidra, apare Băiat de milioane produs de Mircea Bravo și Cristian Ilișuan. Și apare și Vacanță All-Inclusive produs de Smiley, Pavel Bartoș și Cristian Hordilă. Ăla la care ziceam mai devreme că am scris și eu. Deci nu o să ducem lipsă de comedie.