Dacă pășești într-un club, la un concert, și începi să vorbești cu prietenul / prietena despre filmul de aseară, nu e ok. Pentru că nu vei auzi nimic în afară de muzică. Mai ales dacă pe scenă se află Air Lines, cel mai recent proiect semnat Augustin Nicolae. O combinație de multe influențe, cu mult bass la bază care suplinește linii de chitară, cu toboșar uneori electronic, alteori uman, versuri politice sau pe teme ecologice, multă energie și mulți decibeli. Air Lines s-au întors recent din turneul de promovare a albumului și au lansat câteva clipuri făcute chiar de ei. Ca influențe pentru sound-ul lor se numără Death from Above 1979, HEALTH, Lightning Bolt sau Royal Blood. Dar cel mai bine intrați de-i ascultați pe la concerte, pe streaming și musai pe vinilul proaspăt lansat în ediție limitată.
un interviu în exclusivitate pentru WeInvent
Cine este Air Lines? Zi-ne de unde a venit conceptul, linia aeriană, muzica?
Am o mai veche legătură cu conceptul (mult spus!) de „materializare” a muzicii: e muzica un lucru palpabil, e vibrație, e emoție…? Cît durează, ce rămîne, etc. În trecut, lucrurile astea erau puse sub eticheta (potențial nume de formație) Siaj – o urmă pe care o lași, trecător, temporar și care, în funcție de intensitate, poate crea efecte sau nu. Mai apoi, deoarece Siaj era foarte „mâncat” în direcții precum Voltaj, Blazaj, alea-alea m-am dus cu gîndul la sintagma „linii aeriene” (de unde și englezescul airlines) ceva foarte prezent și foarte imaterial, cam ca muzica. Așadar, legătura numelui cu zborurile e mai mult la nivel de idee, n-are treabă neapărat cu traficul aerian.
Care este sound-ul vostru? Am auzit câteva variante până acum, dar mai bine să o lămuriți voi
Sound-ul nostru e încă in the making, dar câteva ingrediente sunt acolo – agresivitate prin distors, dar nu la modul „dark”, ca în black metal ci mai mult ca un soi de isterie cu up tempo, ca în punk sau în rockabilly. În rețetă mai intră, deci, și un pic de viteză, căci noi vrem să dăm pe plaiuri un pic de dat din cap cu patos din umeri și din fund pe ringul de dans. A, și nu folosim chitara, ca să facem circ arătăm că „se poate”. Mai pune la asta un nivel de decibeli care să nu-ți permită să vorbești în șoaptă la concertele noastre.
Ați scos recent un album pe vinil, produs în afară. Cum a fost procesul și cât de costisitor este?
„Costisitor” e un termen relativ. Vinilul nostru costă, la vânzare, mai mult decât albumele de duzină ale lui Bruce Springsteen și mai puțin decât capodoperele lui The Boss. Procesul a constat în căutarea unui studio care să scoată volume mici (cu tehnologia vinilului „la strung” se poate scoate și o singură unitate). Restul sunt detalii tehnice plictisitoare care țin de cât de mult și de multe oferă un studio pentru prețul cel mai bun, Apropo, tirajul albumului nostru este momentan de aproximativ 30 de unități.
Știu că ați avut un turneu cu cei de la OCS recent, cum a mers și care e reacția publicului prin țară? Dar în Bulgaria?
Dan et Comp au fost foarte drăguți să ne invite să deschidem câteva concerte de-ale lor în turneul în care și-au promovat single/videoclipul „Toată lumea greșește”. Am cântat pe aceeași scenă la Iași (Underground the Pub) și Râmnicu Vâlcea (Aby Stage) iar reacția publicului a fost bună și foarte bună: „nu știam de voi”, „să mai veniți”, „cât e albumul?, ok dă-mi un tricou!” și în general cam tot ceea ce vrei să auzi atunci când totul merge bine.
De altfel, turneul l-am început de capul nostru, aruncându-ne cu capul înainte și peste tot a fost bine. Chiar și în Bulgaria, unde ne-am dus pentru o experiență și unde au venit oameni cât să-i numeri pe degetele unui arcaș căzut prizonier. Era să nu mai cântăm deloc acolo căci patronul voia să anuleze cântarea, îngrijorat că nu o să vrem să ne producem pentru o mână de oameni. Am cântat, am făcut impresie bună și am plecat rapid căci drumurile și atmofera din Sofia erau prea bacoviene.
Cum vezi industria muzicală autohtonă? Cum vreți să o atacați?
Când industrie muzicală înseamnă mai mult decît booking, organizare de festivaluri și tot ce ține de a oferi locuri și prilejuri pentru ca muzica să ajungă la oameni, acest sector de activitate economică și industrială e bun! În general, e o treabă care merge foarte bine pentru entertainment, pentru industria de divertisment, marfă foarte importantă în România. Cum Air Lines e „în trend” doar accidental, industria muzicală de la noi poate sta liniștită – promitem să n-o atacăm. Asta doar dacă industria muzicală de la noi vrea niște „industrial”, deși mă tem că nu e cazul. Dar na, orice promisiune în domeniul ăsta…
Ce trupe te inspiră și ce mai asculți la domiciliu în timpul liber?
Ken MODE, Death from Above 1979, HEALTH, Lightning Bolt, Royal Blood sunt câteva dintre cele ale căror sonorități împing trupa Air Lines la mimetism.
Știu că live mergeți pe un setup aparte față de trupele obișnuite, cu mult hardware pe scenă. Dezvoltă puțin aici.
În primul rînd, „de pe scenă” pornesc mult și multe, la Air Lines. Soundul nostru și atmosfera noastră se produc chiar acolo unde suntem și noi! Două căi de bass, una cu distors, care ține loc de liniile de chitara (rifuri și ocazional solouri sau teme) și una de bass curat însumând aproximativ 1000 de wați. Apoi e „toboșarul” electronic care are și el linia lui, producând presiune sonoră pe scenă cam cum face un toboșar real la setul lui de tobe. La astea se adaugă niște backing-trackuri și cîteva mini synth-uri pe care le manipulează colegul Ștefan Lăzărică. Totul se însumează într-un mixer de pe scenă care merge mai apoi și la PA.
Recent ați avut o piesă play-ată în cluburi, cât e de ascultabilă muzica voastră, cât e de dans sau care e publicul ideal?
Am avut „Psycho Detox”, un extras pe single, ca să vorbesc în termenii industriei muzicale, pe care neobositul DJ Leo (Leonardo Stănoi) a avut amabilitatea și interesul să-l experimenteze pe ringul de dans pe care păstorește pentru enoriașii clubului Control. Și… s-a dansat, și lumea s-a interesat! Deci, bine! „La planșetă” mai avem piese care pot fi catalogate ca dansabile, dar pe ele mai merge și un pic de descărcare mentală, de destresare (vorba domnului Silviu Munteanu). Oricum, `om trăi și `om asculta!
Zi-ne despre versuri și teme abordate, pe ce mergeți?
Destul de multă politică, activism social, ecologie… descriem ceva motive de tâmpeală în masă și eventual cum să te ferești de ele. Sau să cazi în ele, după caz!
Cum faceți cu partea de video? Am văzut că multe clipuri vi le faceți chiar voi într-o manieră psihedelică.
Da, la noi, partea video este ca ciocolata de casă – e făcută de noi, e bio, promite gusturi naturale, dar s-ar putea să nu fie pe gustul oricui. Până acum n-am avut plângeri dar e drept că nici cine știe ce distribuie n-am făcut. Dacă lucrurile o vor lua la vale în sensul afaceristic, e foarte posibil să recurgem la profesioniști.
Care e locația ideală unde v-ar plăcea să cântați? Ce plănuiți pentru la anul?
Dacă vorbim de cluburi, noi vorbim despre Control, fără de care, nu există palmares de live în România. Am vrea foarte tare să ajungem pe la Rockstadt Brașov (și clubul și festivalul) și de altfel ne-ar plăcea ca la anul să mergem la ceva festivaluri unde să putem să „dăm tare în ele”!