Cum arată show-urile live ale trupei bucureștene Air Lines? Ca un street fight, în care contează cine dă primul, dar fără violență. În care oamenii să participe, să strige și să danseze. Anul trecut au lansat și primul lor vinil, albumul Temples, iar din toamnă pregătesc lucruri noi. Am stat de vorbă cu liderul Augustin Nicolae, pentru a ne da mai mult context și am dat peste multe lucruri memorabile, cum e și fraza asta:

 “Am senzația că noi, trupele din underground, am făcut o prostie în urmă cu o decadă, poate, din dorința de a ajunge la și mai mulți oameni am dat o putere nemăsurată unor oameni îndeobște numiți promoteri, manageri etc., “oameni din industrie”, care s-au dovedit a fi mărginiți de ideea de profit și n-au priceput că în branșa asta care nu are legătură cu chiloțăreala și entertainmentul (nicio problemă cu așa ceva!) noi operam cu entuziasm și noțiuni subculturale”.

Despre ce-și propune Augustin cu liniile lui aeriene, pe larg în interviul de mai jos.

un interviu in exclusivitate pentru WeInvent, din seria #perspective

Hai să plecăm la drumul discuției de la ultimul vostru material. Ce viraj a prins Air Lines aici?

Ultimul nostru material, „Temples„, este momentan și primul. Nu pot spune că a fost „gata„ la momentul apariției. Am articulat mai mult o carte de vizită, o declarație a faptului că existăm, ca idee de trupă, cu un concept care nici acum nu s-a conturat, nu și-a închis căile de explorare. Pentru cine are curiozitatea să asculte albumul nostru, de găsit pe internet – Bandcamp, YouTube -, faptul că am vrut să-i dăm o formă clasică, dacă putem spune asta, adică editarea sa pe vinil, a însemnat să punem și piese care nu sunt „o declarație de stil„. Nu știu dacă le-am băgat ca să umplem dar „Into the Fjords„ și „Reboot„ nu au intrat în setlistul nostru de live pentru că… nu sunt piese de forță. Aici ajungem cumva la ce-a de-a doua întrebare…

Ce ne poți spune despre numele Air Lines, în spre ce direcții muzicală zboară, câte persoane are la bord și care au fost cele mai rele turbulențe?

Să continui ideea, direcțiile, că avem mai multe, ca să-l parafrazăm pe marele antreprenor Țiriac, converg către energie, viteză, tensiune, zgomot. Asta este ceea ce simțim noi că vrem să oferim oamenilor. În ceea ce privește numele, Air Lines, are și nu are legătură cu ideea de zbor. M-am gândit la lucrurile imateriale dar totuși prezente despre care vorbim zi de zi. M-am gandit la liniile aeriene, în sensul companiilor de zbor. Liniile aeriene sunt „acolo„, deși nu sunt palpabile. Și totuși atâția oameni le folosesc. Așa este și muzica – omniprezentă dar intangibilă. Ca liniile aeriene.

Turbulențe… Dincolo de inerentele, cred, modificări de „echipaj„ ideea (mi-)a rămas, încă nu consider că am arătat tot ceea ce puteam. Când se va întâmpla asta, probabil mă voi opri. Oricum, turbulențele par acum mai mult legate de public, scenă, auditoriu. Cluburi, cel puțin în zona underground, care ne interesează pe noi se destramă parcă la pachet cu entuziasmul din ce în ce mai pirpiriu al unui public numărat pe degete.

În plus, am senzația că noi, trupele din underground, am făcut o prostie în urmă cu o decadă, poate, din dorința de a ajunge la și mai mulți oameni am dat o putere nemăsurată unor oameni îndeobște numiți promoteri, manageri etc. „oameni din industrie„, care s-au dovedit a fi mărginiți de ideea de profit și n-au priceput că în branșa asta care nu are legătură cu chiloțăreala și entertainmentul (nicio problemă cu așa ceva!) noi operam cu entuziasm și noțiuni subculturale.

Ce stil abordați, cum l-ai denumi și prin ce alte trupe ar fi mai ușor să-l identificăm?

Stilul nostru e un ghiveci sonic, o șaorma pe care o consumi neapărat în picioare, adesea mergând, poate chiar alergând. Port o vină pentru direcția în care bănuim că ne îndreptăm dar încerc să mă înhăitez cu oameni care îmi împart patimile nu doar mi le tolerează. Ceea ce facem sunt reziduuri a ceea ce ne place, trecute prin filtrul a ceea ce putem să cântăm. Se mai adaugă aici și dificultatea de a livra sound-uri moderne, electronice… „Muzica nouă„, contemporană înseamnă, cel mai adesea, aceleași lucruri ca în trecut îmbrăcate în manierisme ale prezentului, fie că vorbim de speed metal, disco trance sau rock and roll.

Poate manelele și trapul să mai poată veni cu chestii noi pentru că au în parte un ethos stors mai puțin la nivel mondial, cred că mai au acolo sevă de extras. Dar asta e altă discuție… Manierismul nostru este lipsa chitarei – ne-am propus ca asta să fie „schema noastră„, circul nostru, treabă căreia i-au suflat în pânze alții care au avut puterea și ocazia s-o facă: Royal Blood, Death From Above 1979 sau Lightning Bolt. Dar veți găsi la noi și elemente de heavy metal și o gură zdravănă de punk.

Zi-ne mai multe despre vinilul scos și partea asta de merch. Apropos, cum te raportezi la social media, streaming etc?

Vinilul a fost scos ca o carte de vizită, un capriciu al unei trupe care a scos vinil deși „nu-și permite„ să scoată. E un tribut târziu și poate anacronic adus DIY-ului și INDIE-ul din epoca MySpace. În plus, pentru că „am o vârstă„ spun cu sinceritate că nu știu ce înseamnă să scoți album în 2025 – pui piesele „pe net„, le mai articulezi într-un concept unitar, faci videoclipuri care să fie un vehicul pentru ideile trupei, cum lucra MTV-ul pentru trupe în anii 90…? Nu știu! Nu știm! În capul nostru, avem o serie de piese noi pe care urmează să le înregistrăm și să le dăm oamenilor, sub o formă sau alta în ultima parte a acestui an.

Cum arată show-urile voastre live, la ce ar trebui să ne așteptăm și ce fel de public vizați?

Show-urile noastre live arată ca un street fight. O luptă d`asta de stradă, din ce mai citesc și eu pe net în ultima vreme, durează foarte puțin și important e cine dă primul! Cam ăsta e, declarativ, și scopul nostru, dar nu vă gîndiți la violență. Noi încercăm să nu lăsăm răgaz, momente de acalmie în care vorbești cu cel de lângă tine, în care totul e o agapă dulce. Vrem să facem oamenii să participe, să strige, să danseze… Altfel, ce rost are să mai vii la un concert? Poți să cauți o trupă pe YouTube dacă tot ceea ce ai de gând să faci e… să te uiți.

Cum vezi după atâta timp scena locală, ce s-a îmbunătățit și ce nu, ce ai schimba dacă ai lua-o de la început?

Le iau cum îmi vin la gură – scena locală are trupe tinere interesante! Nu zic, și din cele vechi și foarte vechi încă țin steagul sus și au ceva fain de oferit – uite Partizan, sau Vița de Vie, sau Celelalte Cuvinte. Tinerii au ceva fresh și parcă mai mult curaj de a experimenta decât aveam noi. Cât despre mine, am luat-o deja de la început și pare să fie ultimul proiect muzical al vieții mele pentru că dacă ăsta nu-mi iese înseamnă că sunt irelevant și n-are rost să mai deranjez lumea cu zdrăngăneala mea.

Cum arată setup-ul vostru pe scenă, de sună totul atât de mastodontic? Ce folosiți?

Avem multe pe scenă și încă nu am încheiat setup-ul – încă experimentăm! Probabil cea mai „de speriat„ măgăoaie de pe scena Air Lines este rig-ul meu de bass: un 4×10 de 800W și un 200W pentru partea de bass, fiecare cabinet cu head-ul lui, plus un distribuitor de semnal care are si rol de amplificator. Arată „mare„ și sună la fel! Nu intru în detalii tehnice – dau din casă, pentru cei interesați de tehnicăreală intenționez să încep anul acesta un podcast pe YouTube în care voi descrie în detaliu ce și cum fac acolo și la care intenționez să aduc și invitați din branșă, ca să zic așa.

Mă întorc… ca să fie treaba treabă, avem încă un bass în schemă, Robert Pița, un profesionist și la propriu și la figurat, vocalist, profesor de muzică, basist. Schema este completată de entuziastul și energicul nostru „manipulator de sunete„, Răzvan Teodorescu, actor, vocalist, „clăpar„, scenarist, om de radio și bineînțeles Andrei Constantinescu, bătăușul de tobe, și el radiofonist, publicitar și, de religie biciclist! Însumez: doua basuri cu distors, tobe acustice și electronice, synth-uri, voci cu distors… Dacă n-o să reușim cu muzica poate folosim setupul ăsta să spargem piatră la carieră!

Care au fost show-urile voastre memorabile? Dar momentele, să le zicem, mai cringe?

În ultima vreme, și ăsta e un fenomen pe care l-am auzit și la alții, o mare parte dintre show-urile noastre s-ar putea califica la categoria „cringe„, dacă ne gândim la cât de puțină lume mai vine la concerte, mai ales în afara Bucureștiului. Pe de altă parte, în ultimul nostru turneu prin Transilvania – Brașov, Sibiu, Miercurea Ciuc, ne-am ales cu câțiva fani și prieteni și ăsta este, fără vorbe mari, un lucru care merită toți banii și tot efortul. Acum, vorbind de locurile noastre preferate, n-am cum să trec cu vederea Echoes Haus, poate ultimul bastion al undergroundului din București, unde trupe ca a noastră, fără un zaraf ca manager, mai pot avea loc pe o scenă cu așa-zisele riscuri pe care le implică aducerea unei trupe care nu are toate intrările asigurate în mainstream.

De unde-ți mai tragi inspirația și ce ne recomanzi să mai ascultăm?

Inspirația, ca imbold de a face versuri într-o anumită direcție, vine din politică, din lumea noastră social-mediatizată până spre starea de cyborg, supra marketată, suprasolicitată, supra excitată. Insiprația noastră vine în ultima vreme de la unii cu care (vrem să!) ne asemănăm – Royal Blood, Lightning Bolt sau Death From Above 1979, dar am descoperit artiști independenți, precum talentatul artist american JHelix, de loc din Baltimore, sau duo-ul american House of Protection. Urmăriți în continuare, zic eu, Soft Play (anul ăsta îi vedem și la Summerwell) și Twenty One Pilots – remarc o serie mare de duo-uri, cu multe backing track-uri și sound-uri electro, moderne.

Pe unde vă mai vedem anul ăsta și ce pregătiți frumos?

Anul ăsta pregătim album (s-au cum s-o mai numi în 2025 faptul că ai piese noi și, din inerție sau reflex vrei să le grupezi pe un suport fizic). În primă fază, vom lansa două piese care se numesc Stop & Go respectiv Politiktok la care vom veni și cu videoclipuri, pentru cea din urmă chiar un video surpriză. Apoi plecăm să colindăm cu ele (și cu alte piese noi care se vor regăsi pe albumul acestui an). În octombrie vom fi prezenți în ordine la Radio Guerrilla, o săptămână mai tîrziu la lansare de clip și piese noi (poate chiar album) la Echoes Haus, iar în weekendul următor în clubul TAM (ACOLO) din Veliko Târnovo, Bulgaria.