Prima lui cântare a fost în 1996. Așa că până în prezent sunt exact… faceți voi matematica! De acolo până la deschiderea concertului Bon Jovi de la București a fost doar un pas, comprimat în aproximativ 20 de ani de concerte, întâmplări, trupe și câte și mai câte se pot strânge într-o călătorie muzicală extraordinară.
Din punct de vedere strict personal, muzica a fost, este și râmâne singura mea modalitate de exprimare pe plan profesional. Restul sunt opinii personale care trebuie expuse ca atare. Și asumate, dacă înțelegeți ce vreau să spun.
Este în prezent basist în trupele The Amsterdams și Amprenta, dar la orizont se mai arată și alte aventuri. Îi plac chitarele zburătoare Flying V și basurile fretless. Cu o trecere prin riff-uri de Star Wars, cântecele păsărilor și doinele vântului, vi-l oferim azi pe Sorin Erhan, în muzici și cuvinte.
un interviu în exclusivitate pentru WeInvent, din seria #goodvibes
Era anul…? Mai bine zi-ne tu cum te-ai apropiat de muzică și ce te-a ghidat spre cariera care se întinde pe mai bine de 30 de ani
Era vara lui ‘93. Bunul meu prieten din copilărie, Andrei, îmi pasează o casetă cu “No Prayer For The Dying” (Iron Maiden). O ascult și devin atât de fascinat de universul ăla sonor încât într-un an de zile decid că vreau să mă fac muzician.
Basul sau chitara, ce a fost mai întâi? Cum le vezi pe fiecare în parte și pe care o ții mai aproape de suflet?
Basul, bineînțeles. Este liant între ritmic și armonic. Pulsație. Treabă cuantică, ce să mai…
E vreun riff, vreun solo sau pasaj care te-a marcat profund și care nu ți-a dispărut niciodată din memoria muzicală?
Sunt multe, dar cel mai reprezentativ e tema prințesei Leia (Star Wars) probabil și datorită faptului că atunci, în copilărie, a fost impactul vizual al cinematografului.
Suntem curioși ce muzică ascultai atunci când ai început și cât de mult s-au schimbat în prezent lucrurile?
Am ascultat multă și extrem de variată muzică, în unele cazuri discografii întregi. Îmi doream să am o imagine de ansamblu asupra unei formații care îmi plăcea sau mă intriga. Acum ascult clasică.
O mare parte din carieră ai dedicat-o trupei Firma. Ce ai vrea să știe lumea despre momentul delicat de anul trecut și cum ai reușit tu să treci peste?
Din punct de vedere strict personal, muzica a fost, este și râmâne singura mea modalitate de exprimare pe plan profesional. Restul sunt opinii personale care trebuie expuse ca atare. Și asumate, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Privind partea luminoasă, am avut privilegiul să întâlnesc, cu această ocazie, oameni care mi-au redăruit speranța și frumosul în viață. Că le mulțumesc, e puțin spus.
Dar în materie de radio? E vreunul care ți-a fost mai aproape? Sau vreo emisiune?
Nu prea ascult radio, dar sunt recunoscător radiourilor care au promovat muzica pe care o cânt, cum ar fi Radio Guerrilla, Radio Seven, Radio România Cultural, Radio Trib, RockFM. De ceva vreme stau pe Radio România Muzical. Se aude muzică acolo.
Una amuzantă, dar cu final fericit și una mai neplăcută, dar tot cu final fericit. Ne poți spune 2 întâmplări de genul ăsta, pentru cei mai curioși din fire?
Am dezvoltat odată cu câștigarea experienței de viață de scenă un fel de optimism surâzător în parte auto-ironic care duce foarte departe, câteodată la hohote nestăvilite de râs. Deci, da.
Scena locală – ai cântat în multe trupe și în multe orașe. Care au fost momentele alea de pus într-o autobiografie completă, de la trupe, oameni, festuri sau orașe?
Prima mea cântare de la școala generală, iunie ‘96 (când simțeam că se învârte sala cu mine de la emoții), deschiderea concertului Bon Jovi (unde am simțit cât de mic dar și voinic sunt) și fiecare clipă din extraordinara călătorie de până acum alături de fiecare muzician întâlnit.
Cât de mult s-a schimbat viața muzicală față de debutul tău? Unde-ți dă cu plus și unde cu minus?
La nivel personal, creșterea a fost naturală și evidentă, împiedicată doar (îmi place mie să cred) de un fel de auto-sabotare în momente mai mult sau mai puțin cheie.
Ce te-a ținut în mișcare în tot acest timp și unde-ți găsești energia să-i dai înainte? De fapt, ai avut vreun moment în care te-ai îndoit de tine?
În mișcare m-au ținut dragostea și pasiunea veritabile pentru muzică, creație și exprimare. Oricât de lipsit de modestie ar suna, nu m-am îndoit niciodată de mine. Oboseala a fost, însă, inamicul meu neobosit.
Ai vreo chitară sau vreun bass preferat? Care ar fi rigg-ul tău ideal?
Flying V-urile sunt chitările mele preferate. Cu tremolo dacă se poate, și atunci devin niște supersonice, numai bune de pilotat. Pe partea de bas, îmi plac foarte mult fretless-urile, unele dintre cele mai reușite înregistrări le am pe fretless. Ca instrument principal, Sandberg-ul meu custom care e cu mine de 16 ani. Are personalitate și este un bas pe care te poți baza oricând. Gallien-Krueger sunt amplificarea mea favorită dar am învățat să cânt și fără sau “pe orice” dacă situația o impunea.
Dacă ar fi să o iei total de la zero, ai schimba ceva la modul în care faci lucrurile?
Aș avea muuuult mai multă grijă la managementul succesului (personal și nu numai) care la mine a fost, invariabil, aproape dezastruos 🤦🏼♂️
Știm că în timpul liber, predai chitară și bass. Care ar fi primele lecții scurte pentru cineva care acum pune mâna pe instrument?
Sfatul meu ar fi să meargă la cât mai multe concerte, să urmărească mâinile muzicienilor, postura, mimica, privirea. Să asculte. Să se viseze pe ei acolo, pe scenă. Și dacă vor cu adevărat să învețe, să vină la noi să întrebe. Vom răspunde cu drag.
Hai să revenim în prezent, cu ce îți ocupi timpul, unde te vede lumea live și cu ce gânduri intri în vară?
Ca și în ultimii 30 de ani, timpul meu este ocupat în cea mai mare parte de meseria mea, muzica. Iată, pe lângă frumoasa colaborare cu binecunoscuta și îndrăgita formație The Amsterdams, am început de curând să cânt în noua trupă de metal românesc Amprenta. Există și material solo/colab/featuring la un orizont, sub egida Topitoria13, un proiect personal multidisciplinar, dacă vrei. Despre frumos. Că la capitolul inspirație nu ducem lipsă. De văzut, sper să ne auzim cât mai des, e de recuperat, fie vară fie iarnă. Muzica bună nu ține de anotimp. În rest, sănătate și pace! Sau invers? 🌞🎸❤️🐇
Top 3 albume care te-au marcat în ultimii ani. Și de ce ar trebui să le ascultăm și noi
Ascultați-vă inimile, cântecele păsărilor, doinele vântului. Cele mai bune trei albume ale tuturor timpurilor.