articol de Marian Costache, din seria #perspective

S-au terminat ele alegerile prezidențiale, dar adevăratele alegeri abia acum încep. Unde plecăm în vacanță, la greci sau la bulgari? La munte sau la mare? Cu familia sau pe băiețeală ca în facultate? Cu mașina personală sau cu transport în comun? La all inclusive sau mai degrabă la “mă trezesc când vreau, mănânc când am eu chef’?

Cam astea ar fi discuțiile într-o țară normală, sufocată în ultimele luni de pusee electorale și de mesaje care mai de care mai pline de venin și incitatoare la a ne alătura unei tabere, fie ea a celor drepți și corecți, fie a celor morali și răzbunători de greșeli din trecut. Să ne fie într-un ceas bun, dar acum hai să trecem la ale noastre, vorba lui Nicu – de mâine, la muncă!

#oohbalcanic

Orașul București – văduvit de primar și pradă din nou publicității stradale fără frontiere, la granița dintre un look balcanic cu iz de păcănele și un mic Paris în devenire, de când ni s-a tot promis, recte perioada interbelică, că am semăna cu el.

Pe străzile mari ale capitalei încă tronează panouri care par să bage mizeria sub preș, în cazul de față, clădirile lăsate în paragină și molozul sub mesh.

Hai să luăm clădirea aia mare, secționată pe din două de pe Splai, menită să devină casa radiourilor de pe vremea lui Ceașcă. Timp de, sanki, 35 de ani, nimeni nu a reușit să se ocupe de ea, să facă ceva din ea, că te și miri cum de nu e început lumea să-și ia câte o bucată de marmură acasă, să-și lucreze curtea interioară sau baia.

Ditamai mesh-ul acoperă goliciunea, iar mesajul e mai mult decât grăitor – Hello, București. Ironie a sorții sau umor involuntar, se pupa de minune cu situația decrepită de facto.

#umorinvoluntar

Undeva mai spre Floreasca, dăm peste un outdoor deloc întâmplător, cu un mesaj ceva mai funny – Cine v-a lucrat aici? Nu, nu e reclamă la muncitorii moldoveni veniți să-ți lucreze la casă, ci la Epilare cu Laser. Cale lungă de la desen la interpretare, de aia ne-am permis să intervenim pentru clarificare.

Nu în cele din urmă, confuzia lingvistică devine și mai mare pentru bucureșteni, odată cu intrarea pe piață a Wolt, fostul Tazz. Un panou gigant tronează în Piața Victoriei, așa că în cazul în care vom mai avea parte de proteste în fața Guvernului să știm rapid de unde ne comandăm cina conspirativă de după.

Și cu astea trei povestici vizuale am tras dungă primei jumătăți de an, să sperăm că urmează unul mai prosper și că toate lucrurile vor rămâne la fel de încâlcite ca până acum.