articol de Marian Costache

Vinerea trecuta niste “oameni de bine” s-au gandit sa ne faca un cadou si au trimis prin aplicatia Biziday o alerta rosie, cu continutul unei alerte de cutremur. Moise Guran a spus intr-un comunicat ca server-ele lor n-au fost sparte dar cu toate astea…

In fine, e o ancheta in derulare si probabil ca pentru moment iesirile publice detaliate nu sunt recomandate. Sunt sigur ca vom afla la un moment dat ce-a fost dar nu despre asta vreau sa vorbim. Dupa mintea mea a fost vorba de un atac asupra credibilitatii aplicatiei, atat de utila in serile fierbinti de luna trecuta, cand toti oamenii din Victoriei erau in primul atenti la stirile publicate pe Biziday. Poate o fi o miscare similara cu cea prin care a venit si catre Tolo informatia “contaminata”, privind radioactivitatea moastelor de mamut. Dar nici despre asta nu vreau sa aduc vorba mai mult de-atat.

Ceea ce mi se pare mie insa pe post de numitor comun si-a fost scos la lumina de cele doua ispravi, pe care fara sa vreau neaparat le-am observat destul de aproape, se poate enunta scurt si clar drept lipsa de educatie si nu ma refer aici la educatie in sens de bune maniere.

Nu e naivitate ci direct prostie crasa sa crezi ca un cutremur de 10 grade Richter poate sa mai lase Romania in picioare sau ca el se poate intampla la o adancime de doar 10 km. Apropo, cel mai puternic cutremur din lume a fost de 9,5 grade pe scara Richter si a fost in Chile in 1960 si-n niciun caz la 10Km. Cutremure puternice au loc in general pe glob acolo unde se-ntalnesc situatii specifice legate de felul in care este organizata scoarta, placile tectonice, etc. Regiunea Vrancei are desigur un specific in acesta directie dar nu este nicicum zona de intersectie pentru placi continentale iar asta limiteaza cumva nivelul de risc seismic pana la un anumit nivel de intensitate.

Prin urmare, cred ca este ultra evident ca fara un minim de notiuni de stiinta aplicata, vom sari ca arsi la tot felul de nerozii, “radioactive” sau nu. Va asigur ca din pacate motive vor mai fi.

Si-acum vine intrebarea. Avand in vedere ca statul numit Romania are atat de putina atentie fata de cetatenii lui, pe care-i pastreaza parca tot mai ignoranti, e oare momentul pentru branduri sa-si asume mai mult misiuni educative?

Explicatii pentru felul in care a fost ignorata educatia in ultimii aproape 30 de ani putem gasi stive. Cei care nu agreaza politicienii pot pune asta in sarcina lor, in sensul ca un electorat needucat este mai usor de tinut captiv. Cei care vor sa ia partea politicienilor vor sustine ca un plan consistent pe educatie (vezi Coreea de Sud) se poate intinde pe durata a 40-50 de ani, deci este practic imposibil fara un pact national in acest sens. Deci pe motive pro si contra putem dezbate la infinit iar Romania este de ani de zile in mijlocul acestei imense nehotarari.

Cu toate astea, asa cum au aratat-o din plin demonstratiile din Februarie in Piata Victoriei, s-a ridicat pe nesimtite o generatie care nu mai vrea sa plece din tara si chiar ar vrea sa schimbe ceva. E educata, profesional e la-nceput de cariera deci cu mare forta de munca si-n plus e majoritar nemultumita si ar vrea sa modifice fundamental ceva, in materie de filozofie de sistem.

Oare brandurile n-ar trebui sa-i ajute pe acesti oameni in demersul lor, macar pana cand toata tara se va dezmetici si vom fi cu totii dispusi sa facem ceva?

Ce-ar fi de facut? Pai macar ce-au facut cei de la E.ON, de exemplu. Dupa falsa alerta de cutremur de Vinerea trecuta au reactivat o campanie, alaturi de IGSU, cu recomandari de comportament in caz de seism. E doar un exemplu modest desigur dar dovedeste clar o atentie si o adaptare la context a comunicarii.

Ar fi loc desigur si pentru un brand de food si/sau pentru unul de apa sau chiar de haine. Rationamentul e simplu, niste oameni informati pot munci si trai mai relaxati si sunt mult mai putin vulnerabili la atacuri sau dume. Beneficiile de imagine si nu numai ale unui brand ar fi enorme, ca de altfel si gradul de relevanta al unei astfel de comunicari, pentru simplul motiv ca-n Romania de azi n-avem multe, pentru ca de fapt n-avem educatie.

Inchei cu speranta ca gandul bun ne va cuprinde pe toti laolalta si vom apuca ziua in care se va perfecta acel pact national pentru educatie. Pana atunci insa e loc destul pentru branduri sa comunice inteligent si responsabil, punand umarul alaturi de oameni intreprinzatori precum Catalin Tolontan sau Moise Guran, care si-au riscat adesea banii, timpul, credibilitatea in incercarea lor de-a face Romania “o tara ca afara”.