articol de Marian Costache

Fac parte dintr-o generatie care a vazut multe telefoane iar nasul meu imi spune ca voi apuca sa mai vad diverse transformari revolutionare in materie.

Mi-aduc aminte ca la cutremurul din 1986 jucam Rentz cu niste colegi de liceu, intr-una din vilele Amiral din Costinesti, rasfatandu-ne cu ce mai ramasese din vara aceea, ca de altfel si cu cele cateva zile de libertate pe care le mai aveam pana plecam in armata.

Si-a fost cutremurul, si ne-am speriat inegal, unii au sarit ca arsi, altii au fost mai atenti la cartea pe care o jucau. In fine, mi-aduc aminte ca prietenul Razvan in focul momentului a iesit in graba pe terasa vilei, a aproximat gresit un gardulet si a aterizat direct pe burta, pe peluza din fata. Am ras cu totii, am trait dupa aceea cele vreo zece minute de alarma, la unison cu toata statiunea si mai apoi am vrut sa ne intoarcem la joc. Unii. Altii au inceput sa intre in panica despre ce s-o fi intamplat in Bucuresti.

Si-atunci tine-te Nenica de cateo ditamai coada, ce se forma in dreptul fiecaruia din cele trei telefoane publice din statiune. Asta in situatia in care oricum nu stateam cu totii la coada. Unii trimiteau vorba parintilor prin alti parinti, sa ne-ntelegem.

Povestea asta, ca si multe altele similare, pare scoasa de undeva din epoca de piatra pentru multi dintre copiii nostri. Telefoanele (cu fise de 1 Leu si 3 Lei) de-atunci cred ca le vom mai vedea candva prin vreun muzeu al tehnicii, oricum experientele “impreuna” cu acele aparate sunt atat de nasoale incat niciun brand “mostenitor” n-are de gand sa incerce vreo “cascadorie” nostalgica.

Ca tot veni vorba de armata, a-nceput intr-o zi de 10 Septembrie. Parca ma vad si-acum cu o valiza de lemn lacuit, in poarta unei unitati de pe Soseaua Oltenitei. Si a-nceput, cu spaime si mizerii, cu munci agricole dar si cu poker si cu poante si cu tot felul de momente misto. Revenind la telefoane, tin minte niste sedinte de instructie, ca de altfel si niste marsuri in care plutonul avea in dotare si niste telefoane, asa zis mobile. Un astfel de telefon era echipamentul de comunicatii, sa zicem de lupta, care nu functiona niciodata si care avea pe putin vreo 30 de kg din cauza acumulatorilor, din cate ne-am putut da noi seama atunci. De fapt era o chestie inutila si grea, cu o antena infinita, si care trebuia carata cumva ca pedeapsa, de unul dintre “zurbagii” zilei. La noi in pluton era abonat cvasipermanent amicul Adrian, un fost coleg de liceu. Deci cam asa era telefonul mobil, la nivelul anului 1986. Cum spuneam, o chestie imensa si grea, care probabil ca avea nevoie sa se alinieze planetele, ca sa prinda ceva.

Si-a venit Revolutia din Decembrie si dupa aceea anii nouazeci-si-ceva si-a aparut Telemobilu’. Trebuie sa va spun ca printre alte Nokii am avut si o imensitate din aia de telefon, Motorola Asociate 2000, care cred ca avea vreo 5kg. L-am montat la un moment dat in masina, ca ma saturasem sa-l tot car.

Ei, si-apoi lucrurile au inceput sa se tot comprime dar nu numai. Astazi insa suntem in fata unui salt care muta comunicatiile pe o cu totul alta directie. Spre exemplu Samsung pare sa fi facut S8 exact pentru VR. Mai exact, a fost proiectat un echipament de VR in jurul Samsung Galaxy S8. Echipamentul se conecteaza la telefon prin intermediul unui USB-C sau al unui Micro-USB si are un camp vizual cu o deschidere de 101 grade. Cea mai de pret “unealta” insa este un “motion controller” de noua generatie. Acesta functioneaza atat ca touchpad cat si ca trigger-button, avand un control al miscarii cu trei grade de libertate.

Sigur ca ne putem gandi ca e un echipament la-ndemana pentru dependentii de jocuri dar cred ca ne-am limita la prea putin. O astfel de miscare, care are in centru un smartphone de serie, pregateste lucrurile pentru ceva mult mai amplu. Ce-ati zice, de exemplu, daca retailul ar incepe sa joace in virtual reality. Pana cand sa se-ntample asta cred ca mai e doar un pas. Un astfel de “magazin” va putea sa faca nu doar vanzare ci sa si gestioneze fabulous continutul multimedia pentru diverse branduri. Ati putea, de exemplu, sa navigati printre niste rafturi infinite iar acolo unde aveti chef veti putea oricand sa vedeti un clip, sa ascultati un interviu sau sa jucati un joc. Si asta nu e singura miscare.

Cei care sunt mai avansati in utilizarea realitatii virtuale stiu deja ca un Oculus Rift poate oferi o experienta perfecta. Dar acest headset nu este deloc ieftin. Headset-ul plus controlerele Oculus Touch costa in jur de 400-600USD, in vreme ce echipamentul Samsung VR este in jur de 149USD pe Amazon iar Echipamentul Google Daydream este 79USD pe Amazon.

In acest context, conform Bloomberg, Facebook urmeaza sa se implice in constructia unui nou model de Oculus care va fi la un pret de 200USD, cu alte cuvinte mult mai accesibil. Nu ne-apucam aici sa facem reclama demersului Facebook. Avand in vedere amploarea fenomenului si faptul ca pretul unui echipament bun ajunge sa fie taiat pe jumatate sau chiar mai bine, ne gandim ca urmeaza un salt si in modul in care este “consumata” realitatea virtuala. Vazand lucrurile din aceasta perspectiva este tot mai clar ca utilizarea VR-ului nu se va mai limita la jocuri.

Cu alte cuvinte revolutia telefoanelor continua! Bine, intre noi fie vorba numai telefoane nu mai sunt astea dar ma rog, inteleg ca trebuie sa le spunem cumva.