Razvan Nicolescu este digital anthropologist, mai pe romaneste spus un antropolog care se ocupa cu noile tehnologii digitale. Este oarecum delicat cu traducerea, pentru ca la noi nu exista inca asemenea specialisti, cu toate ca mediile digitale si mai exact Social Media musca o portie zdravana, din timpul nostru si al copiilor nostri. 

Razvan a absolvit Facultatea de Electronica si Telecomunicatii a Politehnicii din Bucuresti, a activat in acest domeniu, insa la un moment dat a dorit sa cunoasca mai mult natura umana si relatiile dintre oameni, asa ca si-a dat doctoratul in antropologie.

I-am adresat cateva intrebari despre chestiuni fierbinti ale momentului, precum fake news si razboiul din Ucraina, copiii si ecranele, mai cu seama pentru ca Razvan Nicolescu este dintre acei specialisti care sustine ca lumea a schimbat Social Media si nu invers.

un interviu de Marian Costache, din seria #perspective

Cu ce se ocupa un antropolog digital?

Un antropolog digital este un antropolog care se ocupa de tehnologiile noi, desi toate tehnologiile au fost la un moment dat noi, in principiu acum aceste tehnologii noi sunt digitale. Adica folosesc un anumit tip de inteligenta, de comunicare sau suport fizic. Noi, antropologii, lucram cu aceste tehnologii dar in special cu oamenii, anume cu oamenii care folosesc tehnologiile, si cum ii ajuta pe ei sau din contra ii impiedica sa comunice mai bine. Adesea, acolo unde o tehnologie nu reuseste este gasita o compensatie intr-o alta tehnologie, platforma sau in modul in care sunt folosite.

Practic, daca un antropolog clasic se uita la relatiile sociale, care puteau fi mediate de anumite obiecte, cum ar fi casa, mancarea, locul de nastere, memoriile, s.a.m.d., acum noi ne uitam la relatiile sociale mediate de anumite tehnologii. Acestea pot fi Social Media, IoT, internetul propriu zis, serverele de telecomunicatii, e-mail, smarphone-uri si orice tehnologii digitale, la care ne putem gandi.

Esti autor. Mi-ai putea face o trecere succinta in revista a celor doua carti, pe care le-ai publicat pana acum?

Am publicat doua carti, una este colectiva, sunt unul dintre contributorii la “How the World Change Social Media”. Asta ne-am si dorit, ca acest titlu sa fie contraintuitiv. In momentul in care noi am inceput sa facem aceasta cercetare, prin 2013, se spunea ca Social Media a adus o revolutie pe Pamant si uite ca relatiile sociale s-au schimbat radical, datorita Social Media. In anumite parti ale lumii, nici macar nu se vorbea de Social Media, se vorbea de Social Networking Sites, s.a.m.d..

Dupa vreo 3 ani de cercetare antropologica calitativa, dublata de o componenta destul de mica, dar importanta, cantitativa, am constatat ca de fapt lumea este cea care a schimbat Social Media si nu invers. Da, au venit toate aceste platforme in diferite colturi ale lumii dar oamenii au invatat sa le foloseasca foarte diferit.

#cercetare

Am condus aceasta cercetare in 9 parti ale lumii. Eu am efectuat cercetare de un an si jumatate in Italia, in sudul Italiei, dar colegii mei au fost unul in Anglia, unul in Trinidad & Tobago, doi in China, unul in Industrial China si altul in rural China, in India, in Chile. Alti doi au fost in Brazilia si in sudestul Turciei. Astfel am constatat ca modul in care oamenii folosesc Social Media difera cu modul lor de a se raporta la lume si cu relatiile pe care le au in comunitatile din care fac parte, in natiunile din care fac parte, in regiunile din care fac parte. Nu putem vorbi de o schimbare majora pe care o aduce Social Media, ci putem vorbi de foarte multe schimbari dar si foarte multe continuitati.

Acesta este subiectul cartii noastre, am dorit sa fie o carte populara, sa se adreseze unei audiente largi, ceea ce s-a si intamplat. A fost download-ata in 1.200.000 de exemplare, in primii 3-4 ani. Ceea ce e un record absolut, in special pentru o carte scrisa de antropologi.

#punctedeinteres

In urma mai multor discutii, am stabilit cam 10 puncte de interes, care fie vin din partea Mass Media, fie vin din zona academica, fie vin din partea comerciala, in doua cazuri. Aceste domenii isi puneau intrebarea “Cum a schimbat Social Media oamenii?” Sa dau un exemplu, avem un capitol dedicat Politicii, “Cum a schimbat sau nu Social Media Politica”. Avem un capitol dedicat Economiei. Avem un capitol dedicat chestiilor normative, adica modului de a te comporta in societate, un capitol dedicat studiilor de gen, s.a.m.d..

Apoi avem o concluzie si o introducere, care intr-un fel sintetizeaza descoperirile noastre si am inventat un nou mod de a comunica aceste rezultate ale cercetarii. Anume, nu am fost foarte directi si ultimativi, in sensul “acesta este finding-ul, credeti-ne pe cuvant”. Am incercat sa mergem in esenta lucrurilor. Spre exemplu, am spus ca Social Media nu ne face mai individualisti si mai narcisisti, dar apoi am nuantat aceasta descoperire.

#individualism

Am spus ca in anumite cazuri, intr-adevar, Social Media creste individualismul si am dat si exemple. Spre exemplu, in Marea Britanie, si nu orice, ci un anumit tip de Social Media si un anumit tip de a te manifesta pe acel tip de Social Media. In schimb, in alte parti ale lumii, inclusiv in Marea Britanie dar in alte comunitati si cu alte scopuri probabil, Social Media ne face mai sociali, pur si simplu. Ne face sa comunicam mai mult, sa fim mai mult impreuna, sa schimbam idei si lucruri si gusturi, pe care nu puteam sa le schimbam inainte in modul asta, adica atat de rapid si cu o audienta atat de mare.  

Acestea sunt nuante. Venim cu definitia, acea esenta a lucrurilor, apoi pe aceasta o nunantam cu diferite exemple si cu povestiri, pentru ca am realizat in cadrul acestui proiect mai mult de 100 de filmulete scurte, 10-12 pe fiecare site mentionat mai inainte, prin care aratam cum am facut noi cercetarea asta, dar si aratam case studies. Aratam, spre exemplu, cum fermierii din India folosesc Social Media si de ce este importanta pentru ei. De ce in Italia muzicienii folosesc Social Media si de ce este importanta pentru un anumit tip de vizibilitate, pentru a fi in contact cu fanii lor.

Avem aceasta carte, care este citita si de mediul academic dar si de mediul comercial dar si de oameni care pur si simplu sunt interesati de lucrurile acestea. Apoi avem website-ul, care este mult mai accesibil. Toate filmuletele acestea sunt gratuite, pe Youtube. Apoi avem toate articolele de specialitate, sunt zeci de articole, scrise de fiecare dintre membrii cercetarii, dar si de grupuri de cate doi sau trei. Acestea intra in detaliu si vizeaza o audienta academica pura.

#adouacarte

A doua carte este o monografie clasica, scrisa de mine, care se numeste “Social Media, in South Italy, Crafting Ideals”, pentru ca am vazut ceea ce ii determina pe oameni sa posteze intr-un anumit fel pe “public facing”, pe toate Social Media care au un caracter nerestrictionat. Cam tot ce se intampla in societatea aceea, in sudul Italiei, in Salento, in Puglia, oamenii o fac pentru ca au idealuri. Idealurile nu sunt atat de multe, le-as rezuma pe cele mai importante: educatia, un anumit tip de a te afisa in public, care include grija pentru sine, grija pentru cum arati.  Ei sunt foarte atenti, pentru ca ce apare pe acest Social Media public sa fie destul de aproape, daca nu identic, cu cum se vad ei insisi si cum ii vad cei din jurul lor OffLine.

E o nuanta foarte importanta, pe care nu o gasim in alte societati, in Anglia, in Trinidad & Tobago. O regasim in Chile usor modificata, dar o regasim si in India, si foarte interesant ca o regasim intr-o anumita parte a Chinei, anume in rural China, si o gasim usor alterata in China industriala, in zona de coasta a Chinei. In Turcia capata valente suplimentare, din cauza ca este un amestec de populatii acolo, s.a.m.d..

#motivul

Acesta este motivul pentru care cartea mea se numeste asa. Este o monografie clasica, este ceea ce scriau antropologii si acum 100 de ani. Principala modificare este aceea ca ne-am dorit ca si aceste monografii sa fie accesibile unui public larg, dar sa fie si importante, pentru acesta. Altfel nu am vazut vreun motiv, pentru care sa publicam ceva, care sa fie citit doar de 1000-2000 de oameni. Am target-at un public de sute de mii de oameni, pe care probabil ca l-am atins pana acum, cu fiecare dintre cartile acestea si ne bucuram pentru asta. La aceste doua carti se adauga articolele de specialitate, in ceea ce priveste Social Media si Comunicarea pe Social Media.     

Din perspectiva Social Media, ce parere ai despre razboiul din Ucraina?

As da un raspuns particular si unul mai general. Cel general este ca avem de-a face cu Social Media. Exista niste ierarhii, in foarte multe aspecte ale vietii sociale. Desi se spune ca Social Media estompeaza aceste ierarhii si le mai niveleaza, aceste ierarhii exista. Exista oameni cu foarte multi follower-i, spre exemplu, exista influencer-i, oameni care share-uiesc foarte mult, folosesc programe automate de share-uire si pe mai multe canale. Exista si oameni care citesc, urmaresc, si nu sunt foarte activi. Acesta este lucrul general.

In particular, unul dintre lucrurile care m-a frapat inainte sa inceapa acest razboi este influenta pe care o au, din ce in ce mai mare, fake news. Fake news neinsemnand neaparat o judecata de valoare, daca este adevarat sau fals. Mai curand, in acceptiunea mea, intr-o definitie mai larga, fake news este acel produs de ale carui origini nu prea esti sigur. Nu stii cine l-a elaborat, de ce l-a elaborat, care sunt intentiile. Unora li se poate parea dubios, altora li se poate parea important si demn de a share-ui mai departe.

#fenomen

Acest fenomen ia amploare in preajma evenimentelor politice sau economice importante si exemple sunt cu nemiluita, de la alegerea lui Donald Trump si pana la evenimentele din Casa Alba, din Capitoliu, trecand prin crizele economice, pandemia, apoi razboiul. Din acest punct de vedere, cum este reprezentat razboiul pe Social Media nu ma surprinde cu nimic, se inscrie intr-un pattern pe care-l vedem noi, cei care ne ocupam de lucrurile astea, deja de cativa ani. Acesta ar fi considerentul meu general.

Singurul mod eficient de a combate influenta fake news, si acum scriu un articol despre asta, este increderea. In mod traditional, oamenii aveau incredere in anumite surse. In agentia nationala de stiri, sa spunem, sau intr-un cotidian national. Acum, cu Social Media, ne este foarte greu sa ajungem pana acolo si sa stim exact de unde e generata o anumita stire si care sunt motivele, pentru care ea este generata. Am constatat, insa, ca in orice societate si in orice comunitate sunt anumiti oameni, care sunt considerati de incredere, spre deosebire de altii care sunt mai putin de incredere. Daca un astfel de om de incredere distribuie chiar si un fake news, sansele ca acest fake news sa fie luat ca o stire reala sunt foarte mari si consecintele pot fi nebanuite.

#increderea

Un alt lucru foarte important la incredere este ca ea exista dar odata ce se pierde, in special in relatie cu un eveniment atat de important cum e razboiul, este aproape imposibil s-o recuperezi sau in mod sigur nu poti s-o recuperezi integral. Daca o recuperezi, o recuperezi partial si ajungi tu, ca influencer sau ca agent al acestor fake news, sa target-ezi anumite grupuri fata de altele, s.a.m.d.. Deci intr-un fel iti pierzi increderea initiala si devii cu totul altceva.

Considerentul particular este ca sunt grade fata de acest razboi. Cunostintele mele din Rusia si din Ucraina vad razboiul foarte diferit de cum il vad romanii si de cum il vad englezii, ca sa dau numai acest exemplu. Din acest punct de vedere asistam la Social Media ca la un fel de distributie a informatiilor. Problema noastra, ca utilizatori, este ca ne este foarte greu discernem intre genurile de informatii, dar ce facem de fapt este sa recurgem la acea incredere. Anume din pleiada aceasta de informatii, la care asistam, tindem sa-i citim doar pe cei in care avem incredere sau tindem sa-i citim pe cei in care nu avem incredere dar stim ca au un punct important de spus. Un exemplu, in acest sens, ar fi politicienii.

#preventie

Unii ii citesc pentru ca ii cred si vor sa stie ce parere au dar altii ii citesc ca o masura de preventie, ca o masura de aparare, “ia sa vad ce mai spune si acest domn politician, ca sa stiu la ce pot sa ma astept”.

Nu pot sa dau alt raspuns, pentru ca nu am studiat razboiul din Ucraina si modul in care este reflectat pe Social Media, dar tot ce-am spus vine in urma experientei mele de lucru cu oameni, cu Social Media. Razboiul din Ucraina se manifesta in multe alte feluri in societate si nu trebuie sa ne uitam la Social Media prea atent, in sensul ca nu trebuie sa-i dam o importanta foarte mare, pentru ca-si are locul ei in societate. Anumite canale de stiri, care nu pot avea acces de prima mana la anumite evenimente, tind sa dea o importanta foarte mare Social Media, dar altele nu.

#bbc

Spre exemplu BBC, in Anglia foarte rar recurge la Social Media, pentru ca probabil are putere si financiara si de influenta, astfel incat sa reuseasca sa scoata reportaje extraordinare, fara Social Media. Intr-un fel, devine un astfel de pol de incredere, dupa cum spuneam mai devreme. In schimb, alte televiziuni tot din Marea Britanie, mai mici, iau o stire din Social Media si o digera impreuna cu tot felul de specialisti. Stiti cum e, daca pornesti de la niste premise despre care nu prea stii de unde vin si cum sunt, e foarte greu sa ajungi la niste concluzii rafinate si care sa lamureasca un pic publicul. De foarte multe ori, astfel de emisiuni se termina cu nevoia de a face o alta emisiune, in care sa se mai vorbeasca despre ce s-a discutat.

Ca parinti, nu avem cum sa nu constatam ce face Social Media copiilor nostri. Esti parinte si ai studiat mult aceste canale, cum ar trebui sa ne pozitionam?

Exista niste carti si politici scrise de o profesoara, Sonia Livingstone, de la London School Of Economics, foarte detaliate. Pentru oricine este interesat, il indemn cu toata convingerea sa urmareasca aceste lucruri.

Ce raspuns pot eu sa dau pe scurt acum vine probabil dintr-o constatare personala. Copiii mei, doi dintre ei au fost inscrisi intr-o scoala in Londra, iar de-acolo i-am transferat aici, in Romania. Socul nostru, printre altele, legat de Social Media, a fost in special la gimnaziu, despre cat de mult este folosit acest smartphone si Social Media, in educatia formala. A fost un soc absolut.

Ca exemplu, daca in Anglia folosirea telefonului mobil in scoala sau acasa, pentru scopuri care tin de scoala, este descurajata cat de mult posibil, de directiunea scolii, de profesori, aici cumva asistam la revers. Sunt profesori care dau copiilor teme pe smartphone, care ii incurajeaza in timpul orelor sa-si deschida smartphone-ul, ca sa acceseze anumite informatii, pagini din anumite culegeri, s.a.m.d.. In conditiile astea, ne este foarte greu noua, ca parinti, sa respectam o politica, in ceea ce priveste folosirea smartphone-ului de catre copii. Pentru ca replica pe care au imediat este “ni se cere la scoala! Trebuie sa stam tot timpul cu telefonul in fata ochilor.”

#screentime

Evident ca sunt studii de specialitate care spun ca “screen time”, timpul in care esti expus diferitelor tipuri de ecrane (laptop, telefon mobil, tableta) trebuie redus si intre ce limite sa fie, in functie de varsta si preocupari. Toate aceste recomandari sunt imposibil de respectat, avand in vedere “asediul” la care sunt supusi copiii nostri de gimnaziu, din partea profesorilor si a scolii. Asta este o constatare personala.

Avand in vedere ce am studiat despre Social Media, as spune ca este foarte important sa ai o masura si sa incerci sa-ti educi copilul in a respecta acea masura. Un exemplu mi-a fost dat de un prieten foarte bun de-al meu, din sudul Italiei. In timpul unui interviu mi-a spus: “Razvan, hai sa-ti explic cum e cu Social Media.” El avea trei copii. Copiii cresteau si devenise preocupat de Social Media dar impreuna cu nevasta lui a hotarat ca trebuie sa puna anumite limite de timp.

#bisturiu

Mi-a spus asa: “am constatat ca Social Media este ca un bisturiu. Daca-l lasi in mana unui chirurg talentat, te poate salva. Daca-l lasi in mana cuiva, care vrea sa faca rau, poate sa faca rau.”

Deci, una dintre modalitatile prin care putem sa prevenim acest rau este inclusiv impunerea unui anumit ritm de folosire. Pot sa dau exemple de ce se intampla in Londra. Prieteni de-ai mei si parinti ai colegilor copiilor nostri, de la scoala, aveau diferite strategii. Spre exemplu, telefonul mobil putea fi folosit doar seara, timp de 20 de minute, in timpul saptamanii si in weekend intre o ora si 3-4 ore, in anumite familii.

In alte cazuri, telefonul mobil era folosit inainte de scoala, jumatate de ora, si dupa scoala 2-3 ore. In orice caz, vedeai un anumit tip de limita. Vedeai un anumit tip de a gestiona viata copilului tau, in raport cu telefonul mobil. Mi-as dori foarte ca acest lucru sa-l vad si in jur, in Romania.

#limite

Noi incercam sa facem acasa, cu copiii nostri, dar ne este greu. Cred ca asta este cel mai simplu lucru, pe care pot sa-l faca parintii, sa incerce sa gaseasca anumite limite, dar evident ca aceste limite trebuie sa aiba un anumit grad de flexibilitate. Copilul trebuie sa stie ca exista limite, trebuie sa stie ca daca a stat prea mult telefonul trebuie sa fie inchis sau i se poate lua, pentru o zi, pentru doua zile, s.a.m.d..

In ceea ce pr:iveste interactiunea cu scoala, cu mediul formal, cred ca ne e foarte greu noua parintilor sa generam niste schimbari. Dar am constatat ca romanii invata foarte repede, se adapteaza, si banuiesc ca daca se strang mai multi parinti, care-si dau seama ca ar fi o problema, ei pot vorbi cu scoala, unde sunt sigur ca poate exista o dorinta de reglementare, pentru folosirea telefonului mobil.

Asta in ceea ce priveste folosirea lui efectiva. In ceea ce priveste relatiile care se stabilesc intre oameni, prin intermediul telefonului mobil, lucrurile nu sunt foarte diferite fata de ce se-ntampla in Anglia. Poate in Anglia diferenta este ca se folosesc mai multe tipuri de Social Media, mai multe canale de comunicare, pentru mai multe tipuri de probleme. Intre diferiti prieteni se folosesc anumite canale, iar cu alti prieteni alte canale, pe cand in Romania toate lucrurile sunt la gramada, am vazut.

Daca nu folosesti anumite platforme de gaming, sa spun, de aici vine specializarea, atunci lucrurile sunt la gramada. Acum tipul asta de canal e la moda, il folosim. Apoi vine un alt canal, il folosim pe acela. Nu este o impartire in canale si in moduri de a utiliza, dar din punct de vedere al interactiunii lucrurile nu sunt foarte diferite.