un articol de Marian Costache, din seria #ForTheLoveOfIdeas

Back in the city, înapoi la kilometrul 1 al Bucureștiului. Acolo unde cineva a încercat să pună în umbă girafa, dar nu a reușit să-i ajungă decât până la brâu. Digi FM a făcut o instalație folclorico – tech, cu o cască audio supradimensionată, în care probabil răsună numai etno. Dar nuielușele alea dau bine pe roțile de tractor, rămâne de ascultat pe frecvență.

Apoi, cu o moarte suntem toți datori, mai ales la ce prețuri sunt acum la serviciile de sfârșit de viață. Am dat peste un brand super interesant, Eugen Rai Impex. Adică te importă din viață și te exportă… ai ghicit, dincolo! Servicii complete, deci nu rămâne niciun picior pe afară, totul se livrează la timp. Brrr, măcar locul printre cei drepți e garantat, prin bunăvoința lui Eugen.

Altfel, cafeaua de la 5 to go tinde să devină mai scumpă ca aia de specialitate, așa că în curând brandul ăsta ar trebui să se numească 15 to go. Între timp, au pus-o original de un cobranding cu Beach Please, în caz că mai rămâne vreun gen Z care să nu aibă bilet la nebunia lui Shelly.

#cool

S-au luat culenii și de Eminescu, cum ar veni. L-au făcut Zorro și i-au băgat în gură vorbe de Whats Up – Eu îți scriu atât di des – se arată pe un afiș de la Art Safari. Posterul atrage atenția, te face să citești poezie și să scoți banul pentru un bilet la muzeu din Piața Amzei, kilometrul zero al trotinetelor. Cum nu vii tu Țepeș Doamne… să vezi ce reclamă fac ăștia în 2026?

Încheiem tura publicitară de început de vară cu un branding de bloc de zile mari, în cel puțin trei culori, roșu, albastru și gri – tricolorul din zona Brâncovenau. E toată România în acel complex de bloc. Funar ar fi invidios, iar Picasso s-ar muta la etajul 10, decomandat. Între timp, orașul e decopertat, se lucrează la punerea celui de-al treilea strat de bordură, atât de folositor pentru inundațiile din toamnă.

Hai să ne auzim cu spor la cafeluță și idei și mai crețe, să avem ce scrie.