articol de Dr. Like

Olafur Eliasson e un artist contemporan care desfasoara zilele astea o ditamai expozitia la Londra, mai precis in Tate Modern. Nici nu ne-am fi obosit sa vi-l aducem in discutie daca bosul nu ar face mai mult decat toate campaniile CSR-iste de mediu din ultima vreme la un loc.

“I’ve been studying behavioural psychology, and looking into the consequences of experience,” says the Icelandic-Danish artist. “What does it mean to experience something? Does it change you or not change you? It turns out that data alone only promotes a small degree of change. So in order to create the massive behavioural change needed [to tackle climate change] we have to emotionalise that data, make it physically tangible.”

Nenorocul lui e ca e doar artist si nu are buget de media sa i se duca buhul si dincolo de ramele de ochelari groase ale artsafaristilor. Practic ce a facut omu’? Nimic. A adus niste bucati de gheata si le-a expus la muzeul cel mai periculos din insula. Pe post de exponate si in curand istorie.

Cum bine zicea cineva pe febeu’, acu 30 de ani mancam zapada in loc de apa, acum tre’ sa ne ferim cel mai tare de ea, la cat e de poluata. Deci planeta se duce de rapa, sa pregatim barcile cele mari, sa incapa toata lumea. Femeile, publicitarii si artistii, primii! Apoi, restul care-or mai fi ramas in calea disparitiei.