Is it a blog, is it a website? Sau ce e Criticeyez.com? Cel mai bine, intrați voi pe el ca să vă faceți singuri cea mai mișto idee. Cert este că la cârmă se află de 10 ani Răzvan Patachi, pasionat de muzică și tot ce mișcă în zona subculture / underground, deci fără prea mult mainstream.

Din când în când de la piața muzicală se întoarce cu o sacoșă plină de piese care-l inspiră, iar Sacoșa cu prospături e secțiunea de pe site cea mai activă, ajungând și ea la 300 de ediții. Altfel, Răzvan e și parte din echipa BandBook, ca să fie și mai conectat cu ce mișcă în industrie, ce vor cluburile și care sunt problemele artiștilor. L-am luat la întrebări, să ne spună cum e cu presa asta muzicală și ce-l ține activ într-un domeniu în continuă schimbare.

By the way, nu uitați să vă abonați la newsletterul de pe site, ca să fiți mereu în contact cu tot ce mișcă. Hai că nu strică și un Follow pe Insta aici.

Noile generații din fața scenei au apucătura swipe-ului în ADN. Cine să mai stea să asculte un intro lung!? Direct la refren. Asta clar influențează actul muzical, dar și pe cel cultural în general. Și e nevoie de adaptare. Trupele care se suie pe scenă, livrează corect un setlist, dar fără latura de entertainment vor dispărea.

un interviu in exclusivitate pentru WeInvent, din seria #goodvibes

Cum e să ai un site de muzică în perioada asta? Ce e diferit față de începuturi?

Începutul blogului CriticEyez e undeva prin 2016, asta după ce o perioadă a funcționat doar ca o pagină de facebook sub un alt nume. Da, au trecut 10 ani!! Nici mie nu-mi vine să cred. N-aș defini blogul ca un site de muzică. Mai degrabă cuvinte despre muzică, un site unde eu și câțiva colaboratori ne dăm cu părerea despre mișcarea artistică să-i spunem non-comercială (că termeni ca alternative sau underground s-au mai diluat). E un accent mare pe muzică pentru că de acolo am început și acolo mă pot considera cel mai îndreptățit să fiu “ochiul critic”. Am trecut demult de mia de concrete din fața scenei.

S-au schimbat multe de acum 10 ani. Asta pentru că lumea din jurul nostru s-a schimbat, generații noi sunt în plină creație acum, iar la garda veche s-au mai tocit ideile. Am trecut pe rând de la promovarea offline, good old sticker bombing, la social media care chiar ajuta acum 10 ani (facebook, Instagram, twitter, la tik-tok mi-am atins limita incompetenței). Acum balaurul AI. Se practică în lumea scrisului să se bazeze lumea din ce în ce mai mult pe AI. Generezi o recenzie de album într-un minut și e chiar bine scrisă. Pe când la mine durează zile de ascultat, trecut prin filtrul minții, al sufletului, apoi al cuvintelor care nu ies la comandă. Pare un meci pierdut din start. Dar…

Ce gânduri te animă să ții în viață site-ul și care e feedback-ul de la cititori și artiști?

Cititorii sunt motorul motivației (insert subscribe call to action here😊). Si la cititori includ și artiștii. S-a întâmplat de multe ori să aud că păreri expuse prin articole au motivat la rândul lor pe alții, că au influențat cumva parcursul, cariera sau creația unora dintre artiști. Sau și mai intens când te trezești la concert sau la coadă la bar că vorbești cu cineva care citează din tine fără să te cunoască. Mai este și sentimentul apartenenței la acest fenomen cultural-artistic care rămâne peste timp sub formă scrisă. Mă rog, cât timp va exista blogul și-i plătesc abonamentul anual.

Te-ai gândit să-l monetizezi sau mai pe șleau să faci bani din el?

În 10 ani mi-a trecut de câteva ori prin cap să încerc să monetizez măcar cât să acopăr micile costuri logistice și poate ceva bilete de concert. Dar inserarea de publicitate sau articole promoționale plătite mi-ar fi afectat mie imparțialitatea care oricum există nativ oricât te-ai da de critic, doar că prefer să fie dată de resorturi interne și nu de rațiuni financiare. Ei, dacă s-ar fi înghesuit vreun investitor să trec proiectul la next level cu activitatea poate aș fi considerat asta.

Ce ai mai băgat în Sacoșă de când nu am mai vorbit? Ceva marfă proaspătă?

Ha! Ce mă bucur că mă întrebi de sacoșă! Fix acum când îți scriu a ieșit în lume cel de-al 300-lea material din seria Sacoșa cu prospături care are ca scop gruparea periodică (încerc săptămânal) a pieselor din lumea non-comercială care au stârnit ceva timpanului meu. E cea mai lungă serie de pe blog și intenționez s-o duc mai departe. E o selecție personală a celor mai proaspete piese din aproape toate genurile. Din documentare personală, primite pe adresa redacției sau prinse în plasele social media aleg 4-5 cărora le acord câteva rânduri despre cum le-am simțit eu. De obicei e de bine că d-aia le aleg.

Cum vezi presa muzicală de la noi, simți că ai concurență? Și cum s-a schimbat peisajul mediatic în ultimii ani?

E sublimă, dar cam lipsește. Deși să spunem că fac parte din peisaj nu prea îl urmăresc. Și nu din ego ci pentru că vreau să emit păreri trecute doar prin filtrul meu neinfluențat de alții, cel puțin nu înainte de a scrie. Bineînțeles că ne și cunoaștem între noi că nu suntem mulți. Iar despre concurență nici nu încape vorba. E loc de mult mai multe astfel de proiecte. Oricum trendul pe care-l observ e în jos. Dispar bloguri, publicații, oameni dispuși să scrie despre asta pro bono. Chiar, dacă e cineva interesat și are opinii în zona asta îl găzduiesc cu drag doar dați-mi un mesaj pe facebook, instagram, blog sau email.

Ce crezi că lipsește muzicii de la noi? Industriei, dacă este cazul? Sau avem de toate dar nu știm să le gestionăm?

E ca la fotbal. Și ai lor au tot 2 picioare și mingea e rotundă, dar ne bat pe unde ne prind. Ne lipsesc multe, din fericire nu creativitatea artiștilor. Noi ca societate nu avem o tradiție și o cultură muzicală modernă. Din rațiuni balcanice, din motive de nivel de trai și dintr-o întrerupere a fenomenului artistic autentic timp de jumate de secol. Toate astea coroborate duc la o stare de fapt, un cerc vicios în care artistului îi este greu să se exprime autentic că moare de foame, caută rețete, devenim followeri a ce e în trend la nivel mondial, acolo ne înecăm în obscuritate și iar murim de foame. Din păcate știm multe proiecte interesante care s-au stins rapid în conul de umbră al indiferenței.

Zi-ne ce tendințe ai remarcat pe piață în ultima perioadă, ce prinde, ce e învechit?

Cred că sunt din ce în ce mai greu de remarcat tendințe în ceea ce înseamnă musical genres, dar sunt multe de zis despre restul ecosistemului muzical. Accesul instantaneu și oricând la platforme muzicale a dus la dispariția axei timpului din apucăturile ascultătorilor. Acum 20 de ani trendul era clar dat de MTV, radio, reviste, DJ. Acum sunt toate stilurile în același timp, cu publicul lui, să fie cu de toate. Asta e de bine zic eu pentru că din acest amestec ies noi stiluri, noi subculturi. Oricum cam din perioada pandemiei s-a schimbat vizibil consumul evenimentelor live. Remarc o scădere în apetitul pentru concerte live și o creștere în cel pentru petreceri. Lumea vrea show, lumea nu mai are răbdare. Noile generații din fața scenei au apucătura swipe-ului în ADN. Cine să mai stea să asculte un intro lung!? Direct la refren. Asta clar influențează actul muzical, dar și pe cel cultural în general. Și e nevoie de adaptare. Trupele care se suie pe scenă, livrează corect un setlist, dar fără latura de entertainment vor dispărea.

Tu ești și parte din echipa Bandbook. Zi-ne câte ceva despre activitatea ta de acolo și ce mai înseamnă booking în 2026?

Faptul că activez de mult timp în zona asta plus dorința de a susține fenomenul muzical local m-a împins ușor, ușor spre zona de booking. La început DIY, apoi într-un cadru structurat unde am și găsit oamenii cu care rezonez. Follow the art, not the money. Asta m-a convins la Bandbook. Sună cam visător, dar pare că merge și așa având în vedere că zilele astea se fac 3 ani de când existăm. După cum am răspuns la o întrebare de mai înainte e clar că schimbările rapide pe toate planurile au cerut un nivel de adaptare rapid în ceea ce înseamnă bookingul, managementul trupelor, promovarea. Se schimbă zona festivalieră, turneele prin țară devin din ce în ce mai greu de susținut logistic și financiar, au dispărut cluburi pe unde se cânta live, cele care au rezistat se uită mai mult la consumul de la bar decât la actul artistic, promovarea trebuie să fie inventivă, nu mai există rețete.

Acum, referitor la gusturile publicului, spre ce tinzi că se îndreaptă românii? Ce muzică îi mișcă cel mai tare?

Depinde de generații și cum s-au format ele. Nu vorbesc de manea, reggaetoane sau pampirapuri. Muzica facilă, cu vers simplu și bpm de dat din șold a avut și va avea mereu o halcă majoritară din publicul local. Există și vești bune din zona asta. Remarc o redescoperire a filonului autentic local din zona de folclor și lăutărie care, reinterpretată și strecurată cu gust în piese, atinge și ajunge mai ușor la public. Aici sunt exemple prin multe zone muzicale de la satul Subcarpați, la E-an-na, Dirty Shirt, Mădălina Pavăl, Raluca Radu, Simona Delegeanu, Dora Gaitanovici. Zona trapului are ceva tracțiune, dar sunt puține nume care chiar fac muzică.

AI & music. Mulți sunt pro, mulți anti. Tu cum vezi intervenția mașinii în procesul creativ muzical?

Atât timp cât AI rămâne un instrument în slujba creației umane suntem ok. Să fim serioși, mașina e prezentă în zona producției muzicale de foarte mult timp și din ce în ce mai eficientă. Care e punctul în care poți zice că e too much? Probabil atunci când generează singură o piesă cap – coadă cu tot cu versuri bine scrise, dar asta tot după un proces de prompt engineering al cuiva implicat în zona muzicală. N-am nimic cu asta în sine, dar am cu potențialul distructiv asupra creatorilor umani. Ei vor dispărea în scurt timp și odată cu ei va apune o eră. De ce să mai înveți un instrument, de ce să mai faci o trupă dacă nu te ascultă nimeni și nu mai sunt concerte? În scurt timp ne mutăm doar online. Aici cred că e nevoie de intervenție organizațională, statală care să oblige la un discernământ activ și corect între creație umană și artificială pe toate platformele de streaming, pe toate rețelele social-media.

Care crezi că va fi următorul val, ce ne rezervă viitorul audio?

Cred că următorul val va veni din zona AI, va crește, va prinde mai ales la noua generație, dar sper să fim destul de înțelepți să putem s-o cotim înainte de point of no return. Cred în continuare că muzica, arta este legătura noastră cea mai profundă cu latura noastră umană.