articol de Marian Costache

“Uita-te, fara sa atingi nimic!” Aceasta expresie simpla, adesea spusa copiilor, este ceva ceea ce multi dintre noi incercam sa punem in practica in vietile noastre de acum. Cand sunt pe strada, in magazine sau in transportul public, datorita pandemiei de coronavirus, oamenii isi tin mainile cat mai departe de orice atingeri.

Tehnologia fara atingere este deja parte din vietile noastre. De la platile contactless si pana la Amazon Alexa, device-uri si aplicatii sincronizeaza vietile noastre online si offline. Intrebarea este daca aceleasi interfete contactless pot fi inglobate in experientele de brand, astfel incat sa poata oferi acelasi nivel de relevanta in interactiune, precum o activare experientiala.

Pentru a crea medii engaging, tehnologia trebuie sa imbunatateasca experientele si nicidecum sa le amputeze.

Oamenii folosesc tehnologia contactless, pentru plati de exemplu, pentru ca este convenabila si nu presupune atingere, dar acest lucru nu poate fi dezvoltat doar pe considerente de siguranta. E posibil ca brandurile sa fie atrase de aceasta noutate, a lipsei atingerii, cum e posibil de asemenea ca lipsa atingerii sa devina noua norma.

Sigur ca acestea sunt doar proiectii deocamdata dar daca un salt adevarat va avea loc, atunci vom vedea cu siguranta device-uri noi inlocuindu-le pe cele mai vechi, ce functionau pe baza de atingere, in special daca interfetele creier-computer vor fi adoptate pe scara mai larga. Oricum, toate aceste inovatii contactless vor trebui sa fie fiabile si intuitive. O experienta saraca va crea o impresie proasta, ce se va intoarce cu siguranta impotriva brandului.

Oare pierderea componentei tactile vine cu un cost?!

Chiar daca simtul tactil este rareori privit cu atentie, merita reamintit ca pielea este cel mai mare organ din corpul uman, cantarind pana la 15% din greutatea corpului si acoperind o suprafata ce poate fi pana la 1,8mp.. Emotiile generate de atingeri pot duce la eliberarea de oxitocina, supranumita si hormonul dragostei si al atasamentului, asta ca sa intelegem importanta acestui tip de excitatie senzoriala.

Chiar si asa, exista specialisti care cred ca si experientele fara atingere pot fi engaging. Vorba aceea, daca nu ridici “acul”, sa-l pui pe “vinil”, asta nu inseamna ca nu poti sa asculti muzica.

In acest context, asa cum poate era de asteptat, cheia engagement-ului sta in utilizarea celorlalte simturi ale consumatorului. Daca suntem stimulati vizual, sonor, chiar si olfactiv, pierderea atingerii ajunge sa fie mai putin importanta.

Este de retinut ca in contextul pandemiei, deoarece este probat ca SARS-COV-2 afecteaza mirosul, experientele ce includ componenta olfactiva vor fi pe cat de eficiente, pentru ca pastreaza distanta la un nivel de siguranta, pe-atat de linistitoare, pentru ca oamenii vor avea dovada clara ca sunt sanatosi.

Miros, deci sunt bine! Miros deci exist!