Cu o experienta de peste 19 ani in PR (BBDO Group, Kiss FM si TV, Magic FM, Roton, iMusic, Babel Communications), precedata de absolvirea Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii si peste 4 ani de jurnalism radio, Simona Ionascu a pornit in septembrie 2014 pe cont propriu, infiintand HTag PR.

Am vorbit cu Simona despre ce inseamna sa oferi servicii de comunicare pentru artisti, piata de PR din Romania, criza si pandemie, antreprenoriat in comunicare si multe alte topicuri care speram sa va faca curiosi.

un interviu de Romanita Oprea, din seria #reinventyourself #reinventyourbusiness

Cand a fost momentul in care ai simtit ca vrei sa incepi pe cont propriu si ce a determinat aceasta decizie?

Eram la Milano in 2012 la un master in Comunicare, la Istituto Europeo di Design. Fiind studenti veniti din 25 tari ale lumii, a fost o experienta multiculturala care m-a ajutat sa capat o viziune mult mai matura atat asupra profesiei si a business-ului, dar si asupra vietii. Am capatat o foarte mare incredere ca facultatea de Jurnalism si toata experienta mea in joburile din media si publicitate, pe care le avusesem in Romania pana la acel master, isi facusera treaba. Asa ca ideea de a deveni antreprenor atunci cand ma voi intoarce inapoi in tara mea a venit firesc, asa cum vine un vis pe care il transformi in plan si il implementezi apoi.

Daca ar fi sa o iei acum de la inceput, ai schimba ceva? De ce?

Au fost multe momente, chiar si anul acesta, la 6 ani de la infiintarea acestui „boutique de PR”, cum imi place mie sa ii spun, in care m-am suprins plangandu-ma de instabilitate financiara. In acele momente tanjesc dupa un job in care sa imi plateasca altcineva taxele, sa imi bage altcineva masina in service, sa se ocupe altcineva de service-ul laptopului sau al telefonului… Dar imi trece repede, pentru ca libertatea de a accepta si a refuza clientii si propunerile lor, creativitatea pe care o ai in propriile proiecte, precum si flexibilitatea programului sunt avantaje de neinlocuit.

Cum ai ales numele agentiei si ce reprezinta pentru tine?

Tot de la masterul din Milano mi se trage. Am avut un curs de un an de social media, de care chiar m-am indragostit, mai ales ca profesoara mea era o blonda foarte cool, desi era trecuta de vreo 40 ani. M-am vazut pe mine in viitor:). Venind din zona de comunicare artistica, am vrut sa pun un fel de reflector in culise, cumva… sa atrag atentia asupra meseriei de PR si asupra brandului intr-un fel foarte contemporan, cu atat mai mult cu cat primii mei clienti erau artisti tineri si activi in social media, ca Alexandra Stan, Liviu Teodorescu, Adda, Marius Moga etc. HTag e mai sugestiv decat prea-explicitul Hashtag. Plus ca invatasem ca un brand memorabil are 4 litere si fonturi grasute, asa a aparut HTag PR.

Ce ne poti spune despre identitatea grafica?

Citisem eu in cateva carti de branding ca rosul e desirabil pentru masele de oameni, dar eu nu ma adresam end-consumer-ilor, ci mai degraba tinteam un B2B. Asa am ajuns la aceste combinatii de bleu cu bleumarin. Prietenul si colaboratorul meu, Codrin Roibu, nu a vrut sa imi dea, in prima faza, logo-ul HTag PR, ci mi-a dat o declinare grafica ce continea si numele meu: „HTag by Simona Ionascu”, argumentandu-mi ca in industria muzicala si canalele media muzicale eu eram un brand, si ca in felul acesta brandul „Simona Ionascu” il recomanda pe nou-venitul „HTag PR”. Mie mi se parea ca suna a colectie de fashion si ca este arogant sa apar asa in fata industriei in care am crescut.

Abia dupa vreo 3 luni am reusit sa accept ca avea dreptate si mi-am facut primele carti de vizita si roll-up-uri. Cu timpul am reuntat la numele meu din logo si am folosit doar HTag PR.

Cum s-au schimbat serviciile pe care le oferi, de-a lungul timpului?

De la promovarea si managementul de artisti am trecut incet-incet si la evenimente, precum concerte, turnee si chiar concerte si festivaluri internationale. S-au adaugat si evenimente de deschidere a unor restaurante, apoi o crama, o locatie de evenimente si tot asa… gaseam noi solutii sa le conectam unele cu altele astfel incat sa fie in avantajul tuturor. Vorbesc la plural pentru ca am plecat la drum inca din primele luni cu 3 fete inimoase, toate absolvente de Jurnalism, toate atente la detalii, la eticheta, la scame, la diacritice. A fost un proces foarte usor de selectie la angajare, era vorba de niste criterii simple: gramatica, bun simt, implicare. Restul au mai invatat ele si pe parcurs, iar acum ma bucur maxim ca au joburi bunesi ca fac cu drag ce le place.

Cum s-a transformat agentia?

Dupa ce le-am angajat pe cele 3 fete am subinchiriat mansarda sediului HTag unui prieten specialist in imagine. Nici acum nu stiu cum sa il prezint pe Codrin Roibu, cel care mi-a facut logo-urile HTag PR si Spitale Internationale, shooting-urile artistilor cu care lucram, o parte din videoclipuri, etichete pentru vin, design de interior, butaforie de scena, de toate. Am externalizat catre el si echipa lui tot ce insemna imagine, eram ca o familie mai mare in care fiecare isi avea rolul sau.

Care sunt cele mai mari lectii pe care le-ai invatat de cand esti antreprenor?

In primul rand ca angajatii nu iti apartin si ca oricat de „familie” ar parea, sunt necesare niste limite, ca in orice relatie. Apoi, ca cifrele si fricile trebuie tinute departe de angajati. Si, in ultima perioada, adica in acest an, am practicat renasterea din propria cenusa, sau, cum imi place mie sa zic, Hopa-Mitica. Pierderea clientului X si aparitia neasteptata a clientului Y. Adica pastrarea increderii ca in orice conditii, lumea tot are nevoie de comunicare si mi-oi gasi eu locul pe undeva.

Cum a fost 2019 si ce asteptari aveai de la 2020?

Anul trecut a fost un an bun, am avut proiecte frumoase si inovatoare, culturale, muzicale, de sustenabilitate si sportive, dar ne-am extins activitatea semnand cateva contracte bune cu doua spitale mari din Turcia, mai putin cunoscute la noi, pe care le promovam publicului din Romania. De la 2020 visam chiar sa facilitez incheierea unui parteneriat cu un spital privat din Romania si sa vina medicii turci sa trateze pacientii oncologici romani… Au ramas doar la stadiul de vorbe, vise si planuri. Deocamdata.

Cat de mult te-a afectat sau nu pandemia?

Pe langa multe inconveniente au venit si lucruri bune odata cu criza aceasta. Evenimentele sportive la care trebuia sa participam promovand prima masina electrica de curse au fost anulate, la fel si cele muzicale de mii de oameni. Am facut in martie un press trip la Istanbul si am ramas cu materialele filmate si nedifuzate, iar acum chiar dezbatem daca sa le difuzam sau nu, din moment ce oamenii au nevoie in continuare de solutii medicale rapide si de calitate, fie pandemie, fie nu.

Cum te-ai adaptat cu agentia?

Am folosit acest timp de „work from home” pentru documentare, un timp benefic, intrucat comunicarea in domeniul medical necesita documentare mai amanuntita si mai riguroasa. Am inchegat o echipa de colaboratori, o profesoara de turca, un medic care sa ne consilieze, un jurnalist care face montaje si subtitrari, unul care face social media, altul care trage voci etc. Aproape zilnic facem video-call-uri ca si cum am fi impreuna la birou.

In ultima perioada am ales sa ma deconectez de TV si sa ma conectez mai mult cu oamenii in mod direct. Am externalizat o mare parte din serviciile HTag PR si ma simt un om liber, si asta de mai bine de un an. Dar m-am re-angajat pe mine, in plina pandemie.

Care au fost cele mai cerute servicii in aceasta perioada si de ce?

Paradoxal, in plina criza as zice ca am avut cea mai mare satisfactie profesionala din ultimii ani, datorita unei campanii de PR si media pentru un antreprenor care face instalatii industriale si care era pe punctul de a falimenta. A fost primul meu client din acest domeniu si pentru el a fost prima campanie de promovare din viata lui si a companiei. Nu a fost doar cu eficienta, ci si cu noroc, pentru ca, pe langa contractele pe care le-a semnat, a devenit si viitor tata. Acum vrea o colaborare permanenta cu HTag PR, iar noi suntem si amuzati, dar si fericiti.

Apoi am fost solicitata sa scriu despre importanta psihoterapiei, misiune care mi s-a potrivit ca o manusa si am ales sa fac voluntariat pentru asta. Timp de cateva luni am oferit consultanta de comunicare in domeniul imobiliar, pentru un proiect care va demara in 2021.

Cum privesti coaborarea cu freelancerii?

Mi se pare cea mai avantajoasa varianta, ca antreprenor mic. Am libertatea sa lucrez cu cei mai potriviti oameni din piata, iar daca nu ne putem incadra in buget sau in deadline, am libertatea sa caut alternative. Sunt deja 2 ani de cand lucrez mult externalizat, intrucat am proiecte si clienti foarte diferiti, si atunci este mai usor sa lucrezi cu oameni specializati pe comunicarea din domeniul respectiv.

Cum ai spune ca arata agentia de PR a viitorului, din punctul tau de vedere?

Cred ca in domeniul nostru este foarte important sa inovezi, insa cu ochii tinta mereu pe targetul caruia te adresezi. Nu exista copy/paste in meseria mea. Nu exista doi clienti la fel, doua produse la fel, doua strategii la fel. Nici macar nu-mi plac newsletterele pe care le primesc in Inbox, sunt boring, rar le mai deschid. Cred ca PR-ul viitorului va fi bazat pe autenticitate, pe mesaje scurte si credibile, pe care sa le poti integra rapid, pentru ca lumea nu mai are timp, rabdare, chef si nu mai este dispusa sa consume ce ii prepara altii.

Cum crezi ca este influentata si va fi schimbata piata de comunicare din Romania de pandemie?

Cred ca ne vom intoarce la autenticitate si mesajele cele mai de impact vor fi cele trimise direct la tinta. Sa zicem ca viitorul sunt cookie-urile. Nu cred ca lumea va mai cumpara chips-uri pentru ca nu stiu ce vedeta apare pe billboard-uri mancand acele chips-uri. Si nici nu cred ca un influencer care scrie in fiecare zi pe blogul lui despre un alt produs isi va mai pastra credibilitatea. Cred ca piata de comunicare se va segmenta foarte mult si consumatorul va deveni mult mai pretentios. Si, desigur, trecem mult in online si invatam cu totii tehnologie, indiferent de varsta.

Cum ai caracteriza piata de PR in zona de muzica din Romania?

In ultimii ani am observat o dorinta de a comunica un pic mai creativ, dar mai este loc, mult loc. Din pacate. majoritatea clientilor din aceasta zona nu aloca bugete pentru comunicare, majoritatea deal-urilor facandu-se ca in trecut, pe barter, parteneriate, colaborari etc. Fac exceptie insa cei mai noi, care au inteles ca nu exista nimic gratis pe lumea asta. In concluzie, piata de PR din zona de muzica pare promitatoare, dar dupa ce depasim aceasta perioada.

Cat de dificil ai spune ca este sa oferi servicii de PR in aceasta zona, la noi?

Este foarte important cine este clientul. Daca artistul (sau sponsorul personal) plateste serviciile de PR nu e bine, deloc nu e bine. Involuntar, va avea pretentii nerealiste de la specialistul in comunicare, el nestiind limitarile si meseria din spate. Daca totusi clientul este o echipa de management, si aici este un pic de curatat si de indeparat de vechile metode, deja depasite. Cel mai fericit caz ar fi ca acest client sa fie o companie care foloseste imaginea artistului pentru vanzarea produsului, sau o agentie de publicitate, de PR etc. In acest caz fericit e usor de lucrat, pentru ca brief-ul si deadline-ul sunt respectate, spontaneitatea si creativitatea sunt apreciate, oportunitatile sunt speculate in mod benefic.

Care sunt cele mai mari provocari si cum le faci fata / te adaptezi?

Au fost momente in care m-am simtit tradata atunci cand unul dintre angajati a decis ca vrea altceva in viata. Migrarea de personal in industria de comunicare este ceva firesc, aceasta a fost cea mai mare provocare a mea ca antreprenor. Mereu par mai atragatori pantofii din vitrina, dar cand ti-i pui in picioare constati ca sunt mai incomozi decat ce ai avut. Apoi, neavand un background financiar, eram mereu frustrata in zilele de 25 ale lunii, cand trebuia sa platesc taxele la stat, simteam ca e nedrept, ca sunt banii nostri munciti. Stresul numarul 1 insa l-a constituit multi ani ziua de salarii. Cand vedeam ca se apropie si eu nu am bani pentru angajati, sunam la clientii rau platnici panicata. De multe ori  in primii ani am imprumutat bani pentru salarii. Mi-am invatat foarte bine aceste lectii, dar au fost necesari ani.

Ce sfaturi ai da tinerilor artisti romani?

Chiar evit in ultima vreme sa dau sfaturi. Viata este compusa dintr-o serie lunga de alegeri, asa ca oricare dintre drumuri este bun. Daca ai studiat vioara 12 ani si ai ales sa scoti clip in bikini si sa canti in spaniola, e ok, e chiar ok. Este o alegere care te duce pe un anumit drum, depinde ce vrei in viata. Poate in urma cu cativa ani as fi zis ca succesul se atinge si se pastreaza cu multa munca. Acum cred altceva: ca succesul are un traseu sinuos, ca si fericirea. E chiar plistisitor sa fii in fiecare zi fericit, zen.

Ce farmec ar mai avea viata? Exact la fel si cu artistii tineri – nu mai bine experimentati sa vedeti ce va place si ce va prinde cel mai bine?! In orice caz, e perdant sa credem ca daca o reteta a functionat la artistul X va functiona obligatoriu si la tine. Secretul este sa faci cu bucurie si incredere orice ai ales sa faci.

Dar artistilor romani in general, in ceea ce priveste comunicarea?

Sa se dea deoparte din calea strategiei gandite de profesionisti, asa cum profesionistii nu ar trebui sa le schimbe rimele sau partiturile compozitorilor.

Sa incerce sa nu mai ia personal lucrurile, sa il priveasca pe comunicator si pe manager ca pe niste aliati, nu ca pe niste mame, tati sau neveste. Sa faca echipa cu echipa lor, in adevaratul sens al cuvantului.

Cum iti gasesti inspiratia atunci cand o pierzi?

Sun un psihoterapeut sa ma plang ca m-am blocat iar la cap si ii vorbesc in telefon o ora ca la radio sau ma inscriu la un nou curs de dezvoltare personala. De curand am descoperit si niste meditatii care dau rezultate. Asta daca nu am cum sa ma duc intr-un parc sau un city break.

Care ai spune ca sunt cele mai importante atu-uri ale unui om de PR?

Empatia cu publicul caruia ii comunici mesajul, dar si cu clientul care are asteptari. Flexibilitatea de a te adapta in momente imprevizibile. Bunul simt iarasi este necesar pentru a atinge succesul in PR, dar mai ales pentru a-l pastra si pentru a evita alunecarea intr-un scenariu in care tu le stii pe toate, mai ales daca ai 20 de ani de experienta in domeniul comunicarii. Sa fie informat, creativ, optimist, implicat.