Andrei Bucureci este curator, muzicolog, art director și antreprenor cu o experiență de peste 10 ani în radio, muzică și artă. Portofoliul lui include proiecte diverse precum Tunesinourheads, Abator Industries, Crowd Control, Creionetica, Black Rhino Music & Radio și A4Activism. Bucureci a fost colaborator Radio Guerrilla, Electronic Beats by Telekom, Metropotam și este absolvent de arhitectură, artă și design. L-am prins pe Andrei fix la lansarea albumului său From Transylvania, de data asta sub titulatura Lil Obeah. 

The Sound of Art to Come Records este proiectul său și al partenerei sale, Cristiana Bucureci, o platformă transilvăneană, editură și casă de discuri, unde sunt reuniți artiști de dub, electronic și experimental din toată lumea. Din adâncul inimii României, Andrei și Cristiana oferă lunar o selecție unică de lucrări de artă, colaje, muzică și remixuri inspirate de intersecția dintre Pop Art, multi-culturalitate și coloane sonore de filme de groază.

Zi-ne mai multe despre albumul lansat și despre noul nume sub care se întâmplă toată povestea, de unde a pornit?

Lil Obeah from Transylvania se numește noul album lansat de mine și Cristiana, alături de producătorii Tim Whelan și Hamid Mantu de la Transglobal Underground, Nick Page de la Dub Colossus și Marius Costache de la Studio148.

Este primul album de tip LP (long play) lansat la casa noastră de discuri, Sound of Art to Come. Discul vine după mai multe EP-uri și single-uri lansate în fiecare lună începând cu februarie anul acesta. Este un album pe care îl lansăm digital pe Bandcamp, deocamdată.

Va fi disponibil și în format fizic, pe un vinil verde cu o fanzină la anul, prin platforma Diggers Factory din Paris. Este un produs cultural de colecție, certificat și numerotat pentru pasionații de muzică care încă vor să țină muzica în mâinile lor și să se imerseze în artă. Se poate comanda de aici.

#muzicamea

Cât despre mine și muzica mea, eu am început sa fac spoken word în 2009 și nu am luat în considerare un disc solo până acum doi ani. Evident că trebuia să fie într-un sound pe sufletul meu, deci este în stilul dub. Eu până și în vise am ca și coloană sonoră muzică dub.

Lucrul practic la acest material a început anul trecut cu primele două piese produse de Nick Page aka Dub Colossus aka Count Dubulah, care din păcate a părăsit această dimensiune în mai anul acesta. A fost de curând ziua lui și a fost sărbătorit la Londra într-un concert la Jazz Café. Au cântat trupele în care el a performat din 1990 încoace, Dub Colossus și Transglobal Underground. Mi-aș fi dorit să fiu acolo. Nick a realizat din start că ar fi bine să compunem și alături de alți producători și ne-a făcut cunoștință cu Tim Whelan și Hamid-Mantu de la TGU, cu care am colaborat la fel de mișto pe cinci cântece de pe disc.

Pentru că nu am mai reușit să facem încă 3 piese cu Nick, cum ne doream, ne-am decis să finalizăm albumul cu Marius Costache, partenerul nostru muzical, cu care plănuim și un album separat.

Lil Obeah, ca și artist, a apărut din necesitate. Mă simțeam foarte sigur ca și muzician și am decis să abordez totul complet diferit, fără competiție, fără reguli și țeluri egocentrice. Mai degrabă mi-am dorit provocări și distracție. Dacă am fost și sunt Intimidatah, Lil Obeah înseamnă o frecvență dintr-un alt plan. Are o conexiune cu Obeah magic din Jamaica și voodoo-ul din Haiti, Obeah face puntea între lumi, a viilor și a morților. Cumva personajul acesta l-am dedicat fratelui meu geamăn, care a murit la naștere.

Văd că ai mulți colaboratori interesanți, pe diferite instrumente, și un special guest,  N. Ceaușescu…

Îmi place când colaborez să ofer mână liberă oamenilor cu care construiesc o piesă. Hamid Mantu de la Transglobal Undeground a venit cu ideea de a-l invoca pe Ceaușescu și mai ales celebrul lui discurs final. Hami a fost în România în turneu în 1988 și a trăit direct ce a însemnat dictatura lui Ceaușescu în ultimii ani din decada 80 și impactul asupra românilor. Și acum are amintire un steag al Republicii Socialiste Române și discuri de la Muzica, printre care Celelalte cuvinte.

Cât despre restul colaboratorilor, mă simt privilegiat că am reușit să aduc în proiect pe multi-instrumentistul Nick Page, care a cântat la clape, bass electric, chitară și produs Tăcerea și Vraja, și în dulcea tradiție jamaicană a realizat câte 4 versiuni la fiecare cântec. Nick adică Count Dubulah a venit cu ideea să folosim cât mai mult țambal pe album și apoi cu ajutorul lui Munteanu și Corina Sîrghi am făcut cunoștință cu magicianul țambalagiu Marian Șerban Fieraru. El ne-a binecuvântat majoritatea pieselor de pe album cu stilul său special și solo-uri experimentate. Marian a cântat la țambal și sub bagheta maestrului compozitor Ennio Morricone, deci am avut norocul ca pe discul Lil Obeah from Transylvania să performeze profesioniști versați.

#tim

Tim Whelan este colegul lui Hamid Mantu din Transglobal Undeground și nu cred că mai este cineva în industria muzicală de muzică electronica și world music care să cânte precum el la claviaturi. Când am ascultat prima dată prima piesă pe care am produs-o împreună, Interior, am rămas perplex. Au urmat Timpul, Iluzia și Copii și totul creștea algorithmic în valoare. Cel mai mult m-am bucurat că suntem pe aceeași frecvență și în privința dub-ului experimental, și am făcut din Deșert un dub disonant psihedelic.

Tim a adus la propriu culoare în piesele înregistrate de mine foarte sec, doar tobele lui Horseman aka Winston Williams (fundația tuturor cântecelor) și vocile trase în studio-ul de acasă al lui Daniel Stanciu, zis și Punct. Cred că fără el și Hami, ar fi lipsit multiculturalitatea pan-europeană din acest album. Prin ei se pot auzi teme de chanson, de canzonete italienești, de cumbia și chiar folclor în stilul compozițiilor Mariei Tănase. Tim chiar este un mare fan Maria Tănase.

Partenerului meu muzical este Marius Costache de la Studio148 și colaborăm din 2011, am lucrat până la the Sound of Art to Come la 2 EP-uri pentru Loungerie II, Crowd Control și câteva piese Tyranosaurus Jazz. A fost de fiecare o plăcere pentru că Marius este un profesionist muzical, dar este și un tip mega fun. La studio lucrul se îmbină bine cu distracția. Fără Marius nu am fi putut să ne ținem de provocarea de a lansa o piesă pe lună timp de doi ani și nu am fi avut vizibiltate prin concursurile pe care le-am câștigat și la care am participat. Avem o chimie tare specială și am remixat nenumărate cântece de la artiști locali și intenaționali, și produs piese originale cu muzicieni de sesiune.

#noroc

Am mare noroc că sunt sociabil și m-am împrietenit cu muzicieni din scena de jazz din București și Timișoara, și cu artiști de muzică electronică din Cluj. Așa am putut colabora cu niște improvizatori mega talentați, Adi Stoenescu la pian, Laura Benedek la bass electric, Michael Acker la bass electric, cu Alexandru Arcuș la flaut, Mihai Moldoveanu la bass electric și cu Leon Lotoțchi la theremin. După cum menționam, cu toții au avut libertate maximă din partea mea și a lui Marius. La fel și Nick, Tim și Hami, au dat doar recomandări, nu au impus ceva muzicienilor. Apoi am lucrat la procesarea sunetelor din instrumentele lor. Am avut la rândul nostru libertatea să le texturăm și filtrăm muzica. Cu toții suntem mulțumiți de rezultate și reacția fanilor genului, criticilor, bloggerilor, a radio-urilor, altor producători și artiști este o dovadă a succesului compozițiilor create.

#colaje

Cristiana Bucureci, soția mea, a realizat colaje pentru fiecare piesă de pe album, dar mă susține și cu backing vocals pe piesa Timpul. Abia aștept la anul să îi lansăm și ei albumul solo.

Constanța Vlad, bunica mea și Count Dubulah, unul din mentorii mei muzicali, ne-au onorat cu prezența de pe lumea cealaltă, pe cântecele Oamenii și respectiv Haos. Iar pe Interior, autorul, criticul literar și translatorul Octavian Soviany ne recită din Florile răului.

Albumul e inspirat de filme horror și comic books, cum ai ajuns la sursele astea?

Eu sunt foarte pasionat de filme horror și importanța lor în cultura pop, dar și de jocuri video, din copilărie. Așa proiectele mele muzicale din ultimii 8 ani sunt în strânsă conexiune cu acea perioadă deosebită. Îmi amintesc foarte clar cum mă uitam la filme horror pe caseta video la nașii fratelui meu, care erau și vecinii noștri de bloc.

Cel mai tare era că mergeam inclusiv să închiriem casetele împreună. Așa am văzut la vreo 5 ani, Coșmar pe Elm Street 1 și 2 în aceeași zi, Evil Dead 1 și 2 consecutiv. Dar cele mai marcante filme ale copilăriei mele au fost ecranizarile Stephen King: It 1 și 2, care mi-au dat coșmaruri câteva săptămâni bune. Încă mă uit cu plăcere la filme horror, și clasice și noi, de curând am văzut și recomand seria Hammer Films din anii 50 până în anii 70-80 și filme noi precum Mandy, Color Out Of Space, A Quiet Place 1 și 2, Army of the Dead, Old și Candyman.

#benzidesenate

La fel pot spune că admir mult benzile desenate și interesecția lor cu arta pop, printre favoriții mei sunt Wilfred Limonious, Tony McDermott, Raymond Pettibone, Robert Crumb, Jamie Hewlett, Ferry Gouw și clasici pop art precum Roy Lichtenstein, Andy Warhol și Peter Blake. Primele mele benzi desenate cumpărate erau primele ediții Batman traduse la limita decenței în română în anii 90 și apoi seria Spiderman unde s-au îmbunătățit puțin lucrurile.

Eram un pic fanatic și îmi cumpăram BD-uri și din afară, într-o vacanță în Grecia nu m-am putut abține să îmi iau pentru colecție Asterix și Obelix în greacă. Până și în facultate îmi amintesc ca într-o vizită la Paris am găsit un shop de muzică și benzi desenate (un vis umed), de unde mi-am luat vreo 7 CD-uri și două cărți Marvel Zombies, evident, în franceză.

Legat de cum am filtrate aceste inspirații în muzică, pentru că jamaicanii fac din anii șaizeci un fel de coloane sonore pentru filme horror imaginare, și cântecele și albumele acelea mă inspiră mult, am început să compun și colaborez cu profesioniști la muzica mea dub, eu îi zic duppy dub.

#viziune

Marius îmi împărtășeste viziunea muzicală și scoatem din instrumente cele mai provocatoare sunete. Așa am reusit să facem piesa Haos de exemplu, unde avem și influenta jazz a Laurei Benedek la bass electric și a lui Adi Stoenescu la pian. Am mers până într-acolo încât să luăm vocea lui Nick Page aka Count Dubulah dintr-un interviu și să o inserăm fantomatic, Nick anunță duppy dub-ul și îl strigă pe nume pe Lil Obeah. Nick însuși mi-a zis când am finalizat împreună Tăcerea și Vraja că sunt cele mai gotice cântece pe care le-a facut, a zis că este un sound nou, gotic dub.

Pe Vraja am samplat Pădurea spânzuraților de exemplu, iar corurile de pe Tăcerea sunt o invocație a vampirilor din parodia horror a lui Polanski, Fearless Vampire Killers aka The Vampires Ball. Cu Tim și Hami am ajuns la fel de departe, am inclus în Iluzia, o piesă în care cuvântul moarte se repetă super des în poemul lui Adrian Păunescu, vocea din discursul final dinainte de moartea sângeroasă a lui Nicolae Ceaușescu. Nici piesele Copii, Interior și Timpul nu sunt mai prejos, avem samples din filme horror din anii ‘40, sunete de Theremin (cântate de Leon Lotoțchi de la Cluj), instrument care a ilustrat sonor multe sf-uri și horror-uri clasice.

The Sound of Art to Come e noul tău label, ce își propune și cum a apărut ideea?

Lil Obeah from Transylvania este primul album LP, long play, lansat de noi. Dar labelul există de la începutul anului și am lansat 12 single-uri și remixuri. The Sound of Art to Come Records este proiectul meu și al Cristianei Bucureci, o platformă care include și o editură și casa de discuri. SoAtC a apărut dintr-o nevoie de a ne vărsa creativitatea și pasiunea pentru artă în ceva palpabil.

#platforma

Am reunit în platformă artiști de dub, jazz, electronic și experimental din toată lumea și pentru la anul avem multe surprize, albumele solo ale Cristianei și Ana-Mariei Irimia, un album cu un artist/muzician elvețian, Dubokaj și niște remixuri bombă. Din inima României, transmitem pentru 24 de luni și avem o agendă încărcată, dar delicioasă.

#art

Sound of Art to Come propune o alternativă la industria muzicală internațională și locală: „fă-ți propriile reguli ca și artist, de ce să reîncălzești ciorba și să prepari aceleași rețete safe când poți să te provoci să devi master chef?”. De asta suntem pe aceeași frecvență cu Supersomnic Records de la Cluj, cu Underdog Records, Orgone Dealers și Beach Buddies de aici din București. Cel mai interesant este că labelurile noastre sunt așa de diferite ca sunet și artisti, încât clar nu avem același public și nu intrăm în competiție.

Cei mai sus mentionați fac o treabă minunată lansând casete, CD-uri și viniluri, și ne-ar plăcea să ne parteneriem. Am făcut-o deja printr-un remix cu Underdog Records, mai facem încă unul la anul, urmează să facem un remix și pentru Pinholes, de la Supersomnic, iar cu Sergiu, unul din partenerii Supersomnic Records tot povestesc și ne dorim să lansăm împreună o casetă la anul.

#planuri

În plan pentru la anul avem și ultimul album al lui Rodion, și o compilație tribut prin care să fie mai clară influența lui asupra tinerelor generații.

Poate cumva șocant, noi nu suntem pe aceeași frecvență cu Spotify de exemplu, și muzica noastră a fost lansată doar pe Bandcamp. Avem și canalul de YouTube unde vor apărea curând filmele produse alături de Daniel Stanciu și Răzvan Dutchevici.

Pentru la anul ne dorim să lansăm și câteva podcasturi, avem material pentru unul cu Rodion și unul cu Nick Page aka Dub Colossus. Eu personal, chiar dacă din februarie am lansat muzica doar digital, mi-aș fi dorit să lansez vinilul anul acesta, dar nu a fost posibil. M-am mișcat cât am putut de repede însă nu e tocmai simplu din punct de vedere al producției.

Văd că e o listă mare de oameni care te-au inspirat pentru album, dar cine și-a pus amprenta cel mai tare de fapt?

Cred că cel mai mult m-au influențat cântecele jamaicane și englezești de dub și reggae pe care le-am ascultat în ultimii 8 ani. Printre ele și cântecele și albumele producătorilor cu care am lucrat, m-au inspirat enorm sunetele lor, de la Transglobal Undeground piese precum Zombie’ites, This Is The Army Of Forgotten Souls, Tuta Grande Discordia de pe Dream Of 100 Nations, Bloodshot Eyes și City In Peril de pe Walls Have Ears.

De la Dub Colossus ador piesele Madmen, A Voice Has Power, I’m In Dub With A German Filmstar, This Is Not A Dub Song, The Shape Of Things To Come, Dub Will Tear Us Apart și Dr. Strangedub. Am multe dintre albumele lansate de Marius Costache în format fizic pe casetă, vinil și CD, cu proiectele Discordless, Environments și FEBRA. Printre piesele mele favorite sunt Ascuns, 42 °Z și An Unconditional Love For Bad Weather.

#listamare

Dar hai să repet lista cea mare și aici: Grace Jones, Maria Tănase, Ion B, BaBa ZuLa, Bad Brains, Lee Scratch Perry, Joe Gibbs, King Tubby, The Scientist, Wilfred Limonious, Tony McDermott, Black Uhuru, Sly & Robbie, Niney The Observer, Early B, Lone Ranger, Yellowman, Dennis Bovell, Mad Professor, The Specials, Gorillaz, Roots Manuva, Wrongtom, Equiknoxx, Horseman, Prince Fatty, Sofa Surfers, Easy Star All-Stars, Kishi Yamamoto și Adrian Sherwood de la On-U Sound Records, Mark Stewart & The Maffia, The Pop Group, Ghetto Priest, Rodion G.A. și Valeriu Sterian.

O voi completa cu o listă și mai mare de inspirații și colaborări audio-vizuale: Peter Saville + Joy Division & New Order, Linder Sterling + Buzzcocks, Grace Jones + Jean Paul Goude, Gorillaz + Jamie Hewlett, Major Lazer + Ferry Gouw, Sly & Robbie & Horace Andy + Wilfred Limonious, Mad Professor & the Scientist + Tony McDermott, Stephen Bliss + Massive Attack, Fefe Talavera + The Bug, Kiki Hitomi + Roger Robinson, Prince Fatty & Horseman + Jake, Mungo’s Hi-Fi + Ellen G, Fela Kuti + Lemi Ghariokwu, The Velvet Underground & Nico, The Rolling Stones + Andy Warhol, Blur + Banksy, Bad Brains + Shepard Fairey, MiR, The Offs + Jean Michel Basquiat,

#inspiratii

David Bowie & Malcom McLaren + Keith Haring, Red Hot Chili Peppers & Gang Of Four + Damien Hirst, Throbbing Gristle, Black Flag, Sonic Youth + Raymond Pettibone, Peter Harris + Lee Scratch Perry, Andy Martin + New Age Steppers, Anton Corbjin + Depeche Mode, Miles Davis + Mati Klarwein, Mars Volta + Jeff Jordan, Hipgnosis + Peter Gabriel, Pink Floyd, Led Zeppelin & Yes, Funkadelic, Parliament & George Clinton + Pedro Bell, Frank Zappa + Carl Schenkel, Ian Dury + Barney Bubbles, Vaughn Oliver + Pixies & Scott Walker, HR Giger – Debbie Harry & Emerson, Lake & Palmer.

Dintre inspirațiile locale menționez: COMA & Bălașa + Saddo, KRiSPER + Pren, Cardinal + Volodea Biri, Pisica Patrata + Orchestra Jazz Bucuresti, Irlo + Jungla, Implant pentru Refuz + Ovidiu Hrin, Breathelast & Valerinne & Environments + Alexandru Daș, Iordache + Medicine Madison, Eugenia Cârciova + Tony Baboon și nenumăratele coperți ale lui Alexandru Andrieș pentru Electrecord, de exemplu pentru Zalmoxe de la Sfinx.

Albumul are și o tentă pronunțată mistică, folclorică, supranaturală, care e legătura ta cu folclorul și cultura populară?

Când vine vorba de folclor, pe mine mă interesează mult partea de descântece, farmece, blesteme, creaturi supranaturale precum strigoii și moroii. E mult potențial artistic acolo, insuficient exploatat de produsele culturale românești, de la artă vizuală, la muzică, filme și cărți.

De aceea și inspirația noastră din filme precum Pădurea spânzuraților, Balul vampirilor, cărți precum Castelul din Carpați al lui Jules Verne (carte pe care am primit-o de la Rodion în ultima noastră întâlnire față în față anul trecut).

#critica

Ne atrag și aspectele de critică socio-politică și comedie din filmele horror clasice, de exemplu seria de filme zombie a lui George Romero (Night Of The Living Dead, Dawn Of The Dead, Day Of The Dead, Land Of The Dead) cu temele subtil anti-consumeriste. Despre asta am scris versurile pieselor Haos, Deșert și Tăcerea.

Faptul că am folosit intrumente precum țambalul, Thereminul, fluierul, coruri vocale și le-am tratat cu reverbe și delay-uri precum în filmele horror, a ajutat mult la construirea unui sunet bântuit folcloric.

Duppy dub? Plunderphonic? Descrie puțin zona asta a genului, ce include și cât de extinsă poate fi?

Mi se pare necesar când faci muzică să știi ce să îți dorești ca și sound. Iar eu știu ce înseamnă Transilvania pentru jamaicani. Mi-am imaginat o vizită în insula din Caraibe și un răspuns simplu, dar muzical la întrebarea de unde sunt: din Transylvania. Nu exista muzica duppy dub ca și gen, așa că l-am inventat eu. Melodii și albume întregi cu sunetul acesta există și sunt incredibile. Mi-am dorit mult să contribui și eu, în prezent, chiar din Transilvania.

Pe de altă parte, plunderphonic-ul este un gen apărut în anii optzeci multumită lui John Oswald și m-a fascinat dintotdeauna. Este un sound fără compromis unde se folosesc samples din filme, jocuri, pop culture și sunt remixate, recontextualizate precum într-un colaj audio cu rezultate uluitoare.

#geniale

De exemplu, câteva albume geniale plunderphonice sunt: Coldcut – What’s That Noise, discul ăsta este și un album de electronic pop în același timp, DJ Food – Kaleidoscope, The Avalanches – Since I Left You, o capodoperă de electronic pop australian, Soulwax – Leave The Story Untold, și evident, proiecte precum ale lui John Oswald, Negativland și Akufen. Este o muzica distractivă, artistică și creative, pentru care nu există legea copyrighturilor și de asta m-a inspirat să o combin cu stilul meu favorit, cu dub-ul.

#sample

Sample-urile folosite de noi sunt însă în domeniul public, deci nu mă aștept la vreun proces. Mie personal, inclusiv albumele de debut Gorillaz și Major Lazer mi se par plunderphonice, ele sunt considerate pop, dar au și multe sample-uri și soundul pieselor este foarte diferit de la un cântec la altul, sunt albume colaje cu o energie aparte.

Să lucrez cu Marius, Transglobal Underground si Dub Colossus a fost de vis pentru că ne-am putut focusa pe elementele piesei și sound, nu ne-am jucat în producție doar cu efecte și filtre, ci și cu concepte clare, cu sample-uri aparent necompatibile, dar care au fost asimilate extraordinar de cântece. Și cel mai tare este că am putut să le completăm cu sunete de la instrumentiști super talentați precum cei menționați mai sus.

Ți-ai propus să lansezi o piesă pe lună, crezi că e o perioadă bună de lansat muzică acum?

Eu cred că trăim cea mai bună perioadă de lansat muzică. Toată lumea petrece mult timp în casă și dintr-o dată realizează cât de multă muzică și artă pot consuma. Și creșterea uriașă de vânzări fizice de muzică și artă din ultimii doi ani o demonstează clar. Noi ne-am luat provocarea de a lansa câte o piesă pe lună timp de 24 de luni, 2 ani de câte o piesă pe lună înseamnă o testare a limitelor noastre creative și o conexiune constantă cu o comunitate care apreciază ce facem. Suntem deja la release-ul cu numarul 11 în 10 luni, pentru că în februarie am lansat două EP-uri cu câte 4 variante la Tăcerea și Vraja, produse cu Dub Colossus.

Zi-ne mai multe de artworkul albumului, dar și de colaborarea pe voce cu Cristiana Bucureci

Colajele Cristianei sunt vitale albumului Lil Obeah from Transylvania. Pe cănd îmi făceam documentarea și arhiva de duppy dub și duppy riddimz, Cristiana îmi era alături și ilustra mixurile mele cu aceste colaje inspirate de obeah magic și voodoo. Am făcut și câteva expoziții cu aceste colaje în ultimii doi ani. În momentul în care albumul a început să prindă formă, ne-am dat seama că ele funcționează excelent ca ilustrație a unei alte lumi, o dimensiune denumită de noi, The Shape of Dub to Come. Acum doi ani a apărut și un album cu acest nume al trupei de dub/ hardcore punk Dub Trio din State. Încă o demonstrație că nu suntem singuri și există în lume mai multe ecouri ale viziunilor noastre.

#contemporan

Cristiana inspirată de muzică a decis să ofere o nouă profunzime și un sentiment de digital contemporan colajelor prin prelucrarea lor, majoritatea sunt în original cut and paste, iar acum au fost glitch-uite cu tot felul de filtre și noi texturi. În timp ce muzica apărea și colajele se transformau și a fost un process colaborativ la unison, de care ne-am bucurat foarte mult.

Cât despre cântecele pe care cântă Cristiana, totul a început când ea a răspuns provocării mele de cânta și a făcut propria ei variantă a piesei Interior, produsă alături de Transglobal Undeground. A ieșit așa de bine încât Tim ne-a trimis și sugerat să cânte și pe piesa Timpul, care cu backing vocals de Cristiana a ajuns pe albumul Lil Obeah from Transylvania.

Planul este ca în februarie anul viitor, de Valentine’s Day, să iasă și albumul solo al Cristianei, și am lansat deja două dintre piesele de acest material și au fost îmbrățișate de fani și radio-uri.

Cum a fost la expoziția Clujotronic și cum a pornit relația ta cu Rodion?

Scânteia acestei expoziții a fost declanșată în 2019, într-o discuție cu producătorul și muzicianul din Berlin Mark Reeder. Intenția mea ca prieten și colaborator al lui Rodion Roșca a fost doar să-l ajut să-și lanseze Ultimul album, dar Mark mi-a deschis ochii despre valoarea cu adevărat unică locală și europeană a muzicii și vieții lui Rodion. Această expoziție este dedicată sclipirii și energiei lui Rodion, care l-au ajutat să compună sute de cântece și să lanseze peste 50 de piese la case de discuri din afara României, mai exact din Londra.

L-am cunoscut prima dată pe Rodion, muzicianul, în 2014 la un atelier Red Bull Music Academy din București și avea o aură frenetică și o pasiune profundă pentru sunete. Practic alerga din cameră în cameră încercând sintetizatoare și salutând tinerii muzicieni aspiranți. În doar un an, Rodion și cu mine am devenit prieteni și colaboratori, cântând atât la Club Control din București, cât și la Cluj la festivalul Clujotronic. Mi-a devenit mentor. Am fost uimit că tipul care a compus Stele și lumini și Paradox, unele dintre melodiile mele românești preferate, a fost atât de deschis și dispus să comunice cu generațiile mai tinere. Am un profund respect și pentru munca lui cu colectivul Future Nuggets și Steaua de mare, cu care a susținut spectacole sold out de la Moscova și Londra și până la Berlin.

#perfectionist

Dar îndrăznesc să spun că Rodion, interpretul live, a fost un perfecționist fără inimă și nu este de mirare că cu trupa lui din anii ‘70-‘80 a avut peste 30 de bateriști și mulți alți colegi de trupă, care au venit și au plecat din proiectul său muzical Rodion GA.

În mod paradoxal, ca fan al operelor de artă complete și al albumelor concept de la Rolling Stones, The Who și The Kinks, Rodion a ales misterul și a pierdut cumva controlul asupra albumelor sale. Discuri precum The Lost Tapes, Rozalia și Behind The Curtain (The Lost Album) sunt de fapt compilații, nu albume concepute de muzician. Singurul mini-album care a fost un concept complet a fost Misiune Spațială Delta, o coloană sonoră respinsă din 1983 pentru un serial science-fiction de animație comunist popular. Diferitele label-uri cu care a lucrat Rodion, Strut, Barely Breaking Even, Inversions și Future Nuggets au fost interesate să-i arate talentul și viziunea mai mult decât să lanseze o declarație artistică conceptuală precum a colegilor săi de muzică electronică, Adrian Enescu și Mircea Florian cu trupa sa Florian din Transilvania.

#mister

Acolo unde e mister, numele și conceptului de expoziție este și numele primei piese Rodion GA lansate vreodată în 1981 la Electrecord. Pe aceeași compilație se poate asculta un contemporan rock, Gabriel Cotabiță, care a devenit una dintre cele mai mari vedete pop ale națiunii în anii următori și ne putem doar imagina cum ar fi fost destinul lui Rodion dacă nu ar fi fost trecut pe lista neagră de Securitate și apoi odată ce mama lui a murit, nu ar fi renunțat cu totul la muzică.

Anul trecut am decis să am o perspectivă mai largă asupra locului lui Rodion în muzica românească contemporană și am creat un parteneriat cu Octav Avramescu de la asociația Jumătatea plină, care au în portofoliu colaborări cu legende muzicale românești precum Iancu Dumitrescu și Octavian Nemescu, printre alții.

Rodion a murit în martie, dar moștenirea sa muzicală trebuie să trăiască și să inspire noile generații de artiști. Fiica sa Isabella plănuiește să facă un Muzeu Rodion în Așchileu, unde este casa lui Rodion din ultimii douăzeci de ani.

Cum vezi industria din România în perioada asta, ce te nemulțumește și ce apreciezi?

Sunt foarte multe nuanțe, la fel ca și nivelurile dintr-un joc video. Ai mainstream pop, apoi scena de muzică alternativă cu alt public mult mai restrâns, apoi reprezentanții scenei independente și au trecut doi ani de stagnanță, ezitare și suferință pentru artiștii care trăiau din concerte și evenimente.

#industria

Acum parcă începe să se dezmorțească industria pe afară, cu tot felul de sughițuri, dar și să intre într-o disperare și frenezie imprevizibilă datorită pop-ului mainstream. De exemplu, Adele a scos 500 000 de viniluri cu noul ei album și alături de Elton John, ABBA, Coldplay și Ed Sheeran au contribuit la o întârziere uriașă a fabricilor de viniluri. Muzica alternativă și indie care au păstrat formatul în viață din anii 90 se află acum în impas. Eu ca și colecționar, dar și ca artist blestem situația asta. Mi-aș fi dorit să scot albumul în același timp digital și pe vinil, dar a fost imposibil. Iar colecția mea suferă și din cauza Brexitului, am în vamă blocate și nu ajung la poștă 4 discuri din Londra. Să mai continui să mă plâng?

O grămadă de artiști, mai ales în State, se confrună cu posibilitatea de a scoate albumele pentru anul acesta și anul viitor abia în 2023, când apare partea a doua din Dune. :)) Deci cumva, mă bucur că trăim în Europa și că există Diggers Factory, platforma cu care pot să lansez vinilul în mai anul viitor.

#niciafara

De situația industriei muzicale din România nici nu mai zic. Dacă deschizi televizorul este super la Românii au talent sau whatever, dar realitatea este că nu se mai cântă nici afară în aer liber și nici în cluburi. Poate doar prin biserici, de către cei cu permis de binecuvântare. Muzica nu se vindea în țară nici pe CD, nici pe disc, așa că artiștii cu ce rămân? Alte joburi? Muzica pentru reclame și film? Am fost de Black Friday la cumpărături într-un magazin de muzică, evident că 99,9 % dintre artiștii care se vindeau era străini, majoritatea din Korea de Sub, și apoi din State și Scandinavia.

#bucurie

Dar sunt și motive de bucurie, văd artiști tineri precum Bogdan Simion, care fac sold out o ediție limitată de 500 de discuri și mă bucur mult, mi-am luat si eu o copie a albumului său Valahia în Demol și o tot ascult cu cei mici. Dar văd și artiști indie precum Balkan Taksim și mainstream precum Killa Fonic, care au lansat albume pe vinil și care nu anunță că ar fi sold out. Am cumpărat discul Disko Telegraf de la Alin si Sașa și cred că o să iau și Beetlejuice, albumul lui Alexandru, dar mă întristează că nu sunt sold out. Mă întreb deci, care bulă câștigă ceva?

Publicul acestor artiști și reach-ul lor pe canalele de socializare diferă colosal. Trăim o perioadă în care ne putem pune întrebarea, ce ne dorim, încotro? Vrem să fim independenți și într-o conexiune directă cu comunitatea noastră de fani, să ne asculte și cumpere muzica sau să ajungem la următorul nivel și să ne adresăm unui număr foarte mare de oameni, care ascultă muzica în filmele de pe Netflix și pe boxele televizorului, oameni care te acceptă doar dacă ești validat de Andra, Smiley și Moga?