De foarte puține ori avem ocazia să intervievăm oameni de televiziune. În această săptămână, însă, am avut șansa unui interviu chiar cu un fondator al unei televiziuni independente, absolut independente, respectiv dl. Alexandru Răducanu, fondatorul Canal 33.

un interviu de Marian Costache

În afară de ce ai făcut și ce ești pentru Canal 33, cine ești, de fapt?

E o întrebare la care căutam răspunsul toată viața noastră. Din punctul meu de vedere, este mai puțin important cine am fost sau cine sunt și e mai important cine voi deveni. Pentru că asta este și filosofia mea de viață. În fiecare zi putem să avem un scop un obiectiv și de fapt concurăm cu noi înșine într-o societate super concurențială în care ne raportăm la alții.

Sunt un om preocupat de cuvinte de foarte tânăr, poate din copilărie sau adolescență. Am urmat studii de psihologie și apoi le-am continuat cu diverse specialități economice. Am lucrat ca și angajat foarte puțin timp, cred că vreo doi ani cu totul, în tinerețea mea. Am fost antreprenor, făcând diverse inițiative, proiecte în domeniul cuvintelor. Am avut o editură de cărți, o companie care edita publicații de business. Acum televiziunea, cursuri. Se învârte în jurul cuvântului.

Apropo de televiziune: De ce Canal 33? Ce ai văzut în piață la momentul acela, acum șase ani dacă știu eu bine, care te-a condus către acest proiect?

Am acum o reclamă în desfășurare pe o pagină de a mea. Se adresează unor oameni care nu mă cunosc, am încercat să strângem un public mai înalt și toți dar sunt foarte sigur adică nu întreabă pun etichete. Mă rog, judecă. “Un canal masonic..” n-are nicio legătură. Nu sunt mason. Acum șase ani mi se părea că România are nevoie de o televiziune de business și dezvoltare personală, asta a fost felul în care noi am început, și mai ales o televiziune la care oamenii să fie câștigați.

Omul care se uită la televizor în foarte mare măsură pierde, în cel mai bun caz, timp și în cel mai rău caz pierde mult mai multe lucruri. Adică pierde și aici nu vorbesc doar de costul de oportunitate dacă vrem să fim așa foarte docți în domeniul economic. Poate vorbim și despre asta, ce ai putea să faci în timpul ăla pe care-l pierzi la televiziune. Dar mă refer la faptul că, omul ingerând atât de mult negativitate, în realitate această negativitate îi schimbă credințele, îi schimbă imaginea de sine, îi schimbă speranțele, îi schimbă aspirațiile. După ce consumă un program de televiziune a pierdut și timp și a făcut și pași înapoi în viața lui, pentru că îi va fi mult mai frică să aibă orice fel de inițiativă sau dezvoltare în viața sa, după ce a consumat nu știu câte ore de program toxic.

Ce am vrut eu este ca omul să rămână câștigat urmărind o oră de program Canal 33. Să rămână cu niște informații de calitate, să rămână cu inspirație, să rămână cu dezvoltare și așa mai departe. Dacă îmi permiți aș profita de ocazie să spun și despre faptul că numele de Canal 33 nu are nicio legătură cu masoneria, așa cum fac diverși fel de fel de perorații pe internet. Este un număr special pentru mine, vine de la vârsta Mântuitorului Iisus Hristos. Dar fiecare sigur, vede ce e în mintea lui.

Cât timp oferă românii, din viața lor, televizorului?

Mult. Prea mult. E ciudat că spun eu asta, fondatorul unei televiziuni, dar este mult prea mult. La mine televizorul nici măcar nu mai merge pe televiziune. Este puțin absurd lucrul ăsta, ar trebui să fiu la curent cu ce difuzează concurența, dar poate că e mai bine într-un fel că nu sunt. Mai aflu din presă ce s-a întâmplat. La un moment dat am avut o mică defecțiune la televiziune și din lene dar și din dorința de a nu fi prea tentat să stau să butonez l-am lăsat așa. Folosesc televizorul mai mult pe post de conexiune cu internetul decât de programe de tv.

Oamenii cred că stau cinci șase ore la televizor pe zi, patru ore. Foarte mult. Un sfert din viața ti-l petreci la televizor și dacă ți l-ai petrece cu folos ar fi o treabă. Adică urmărind lucruri care să aducă omului ceva, o mică valoare în viața lui. Am văzut pe cineva care face ceva, mi-a dat o idee, mi-a dat o informație, mi-a dat o speranță. Pot și eu!

Spuneai adineauri că atunci când conaționalii noștri petrec atâta timp la televizor lor li se toarnă în urechi, în minte, frică. De ce spui asta?

În primul rând mi se pare evident. Pentru vremurile pe care le trăim poate că a fost chiar exacerbat, cu pandemia și acum cu războiul. Este și o soluție ieftină. Când spun ieftin mă refer în sensul de cheap englezesc, care are mai multe conotații decât faptul că costă puțin. E și în sensul că e și de joasă speță. Este o formă simplă eficientă dar negativă de a capta atenția oamenilor. Oamenii reacționează mult mai puternic la frică decât la stimulente pozitive și media cumva folosește treaba asta. În spate, dacă vorbim despre niște sfere ale puterii, oricare ar fi ea la vedere sau mai ascunsă, mai degrabă folosesc pârghii de frică ca să conducă niște comportamente sociale, decât niște pârghii de stimulare.

Ce a reușit Canal 33 să facă atât de special, de la înființare și și până acum?

Sa supraviețuiască în ciuda vicisitudinilor.

Ca antreprenor dintotdeauna te înțeleg perfect. Eu nu am avut ocazia nici măcar pentru doi ani, cum ai avut tu de exemplu, să lucrez undeva. Am fost antreprenor din timpul facultății și se fac curând mai multe de 30 de ani de când mă descurc.

Ce a reușit canalul 33? Ce e atât de special la Canal 33, înainte de a deveni televiziune de știri? Ce definește televiziunea voastră?

Un spirit. Un spirit care își dorește să fie o stare de bine, pe care o aduce oamenilor. O stare de “așa se poate” sau “uite cum se poate”, o alternativă la lucruri frumoase din viața noastră, o sursă de adevăr. Și când spun adevăr mă refer cu “A” mare. În sensul că, căutând să aducem oamenilor informații mai esențializate, la nivel de spiritualitate de psihologie, lucruri care definesc profund ființa umană. Nu doar informații de consum, care astăzi sunt valabile și mâine nu mai sunt, cum era hârtia de ziar în care ulterior se împacheta salamul la muncă.

Deci căutăm să aducem oamenilor lucruri care, fiind pe YouTube, avem peste 12000 de filmări pe YouTube, unele dintre ele, deși sunt făcute acum șase ani sau acum patru ani sau acum doi ani, sunt la fel de valabile și azi, pentru că se referă la lucruri perene ale ființei umane. Nu se referă la ce a spus au făcut X sau Y ieri.

Adică este relevanță. Relevanța este în primul rând obiectivul vostru. Și cum reușiți să faceți treaba asta? Voi acoperiți foarte multe nișe.

Este aproape o televiziune generalistă din acest punct de vedere. În sensul că, într-adevăr, sunt multe emisiuni specializate. Este și o televiziune atipică în care lucrează puțin jurnaliști, ca specializare. Sunt mulți profesioniști în diverse domenii, pe care i-am invitat să găzduiască, să modereze o emisiune în domeniul în care ei sunt profesioniști, și cumva să vorbească cu invitații de la egal la egal sau fiind destul de informați cu privire la domeniul respectiv, având și o senioritate în acel domeniu.

Poate n-au carisma, skill-urile de comunicare ale unui moderator sau jurnalist pursânge, dar compensează, să spun, cu seriozitatea și backgroundul domeniului pe care îl stăpânesc și poate și cu respectul colegilor de breaslă, care sunt invitați. Atunci așa este varietatea, pentru că suntem o echipă de niște zeci de persoane deja, peste 50 de realizatori, și fiecare având un domeniu preponderent. Acum, ducându-ne mai mult și spre zona informativă și de știri, acoperim destul de mult și politică, dar multe sunt domenii de viață, de business, de dezvoltare.

Mai e ceva despre Canal 33, dacă îmi permiți. Faptul că este o televiziune independentă. Contrar percepțiilor. Nu știu dacă este ceva de bine sau de rău, dar dacă ne uităm în contextul mass-media românesc, sunt câteva grupuri mari de presă și televiziune care, sigur, au mai multe televiziuni în portofoliu, mai sunt televiziunile străine. Dar televiziuni real independente, ca proiect de media, care sa nu aibă în spate un partid politic sau alte tipuri de interese, entități foarte bine spus cunoscătorii știu de ce, sunt foarte rare, dacă mai există.

Asta este chiar o televiziune independentă, cu plusurile și minusurile acestui lucru. Pentru că sunt și situații în care atunci când ai o dificultate de un anumit tip și ești singur, (una) este s-o rezolvi, alta este când are cine să dea un telefon pentru tine și să spună că: „uite, avem și noi o situație.”

Canalul 33 e ca o firmă, care funcționează pe picioarele ei. Dar, că tot vorbeai despre alte televiziuni, de ce ar avea o televiziune un investitor invizibil, de exemplu?

Vorbim despre România pentru că este piața pe care o cunosc. Nu sunt familiarizat cu alte piețe și s-ar putea să nu fie chiar același lucru în Occident, dar nu știu, nu vreau să vorbesc în necunoștință de cauză. La noi se urmăresc anumite interese. Dacă vorbim de zona politică, se urmăresc să fie promovate anumite partide sau anumite personalități politice, să li se închidă sau să li se micșoreze share-of-voice, celor care sunt, să spun, adversarii politici sau sunt indezirabili. Dacă vorbim de alte tipuri de entități, probabil că vor ca anumite subiecte să nu fie abordate în spațiul public, din anumite interese specifice, să se lanseze anumite teme, poate să se acopere anumite subiecte.

Deci există o „industrie a blatului”, s-o spunem pe bune.

Uite, eu am avut o situație la Canal 33, în urma cu vreo câteva luni de zile, când un invitat a dat o informație în direct, dintr-o sursă directă, adică a fost participant la situație. A dat o informație în direct, pe care ulterior am și tăiat-o, am făcut un cut din ea sa fie scurta si usor de văzut, care ar fi realiza niște cutremure în societatea românească. Poate s-ar fi lăsat cu niște demisii la nivel înalt. Adică era o chestie foarte gravă, extrem de gravă. Și am trimis acel cut, personal, la vreo zece lideri din industria mass-media, conducători de gazete, televiziuni, cutare. Nu a dat nimeni absolut nimic. Și mie acest test de turnesol mi-a arătat unde suntem. Frica păzește bostănăria, nu vrea nimeni paie aprinse în cap. Scandalurile, care se dau, se dau pentru că este voie să fie date.

Adică e un capac peste toate. Același lucru probabil se regăsește și în grilele de cablu, pentru că și acolo este un alt capac foarte greu pe care nu vrea să îl ridice nimeni.

Așa este. Dar oricât de frustrant sau de revoltător ar fi, din perspectiva celui care vrea sa realizeze ceva, încerc să mă obiectivez și să privesc și din papucii diverselor companii și entități.

Care dețin, eventual, 70%…

Care dețin 70%, 100%. Indiferent. Că au puterea, ca la împărații romani, de viață și de moarte, unde din punctul lor de cinism și de putere nu îi interesează cine trăiește și cine moare, (ci) propriile lor interese. Și în măsura în care reușesc să fiu obiectiv și să văd și din unghiul celălalt, caut sa nu o mai iau atât de personal, atunci când mi se întâmplă ceva, care mi se pare nedrept sau frustrant.

Dar nu pari un tip care se resemnează ușor.

Dar nu mă resemnez. A accepta o situație nu înseamnă a te resemna cu ea. Înseamnă pur și simplu că iei act de o situație, de fapt, și cauți eventuale soluții în cazul în care ele sunt.

Care este câștigul pe care îl oferi societății, fie că e vorba de consumatori, de telespectatori sau de industrie în general, atunci când construiești Canal 33 după această filosofie? Cine câștigă din povestea Canal 33?

Cred că cel mai mult câștigă telespectatorii. Pentru că există atât de multă informație de calitate și este un tip de informație, care nu prea a apărut în spațiul public și în zona de televiziune, decât recent. Adică noi am fost, să spun, un pionier într-un anumit tip de conținut. Pandemia a mai adus diverse voci în zona de internet, mai puțin de televiziune, rețele sociale, YouTube. Dar în continuare există informații de foarte bună calitate, oameni pe care îi vezi, specialiști pe care îi vezi…

Te referi la invitați.

La invitați. La care eventual poți să apelezi ca experți. Dacă cauți un specialist în domeniul X sau Y și vrei să ai niște repere, poți să urmărești niște invitați de calitate în domeniul care te interesează și să vezi ce au ei de oferit în compania lor, în activitatea lor și așa mai departe.

Cum ar fi fost fără Canal 33? Ce ar fi făcut Alexandru Răducanu fără Canal 33?

Am momente când spun ca nu aș mai lua-o de la capăt. Cred că depinde și de starea de spirit în care sunt. Sunt momente și mai de up și mai de down. Să faci o televiziune independentă în România pe un astfel de domeniu relevant, pentru că dacă făceam o televiziune, nu știu, de manele sau cultura florilor, probabil că era mai simplu. Dar o televiziune pe o zonă din asta informativă este foarte greu de făcut, în termeni obiectivi. Pentru că este o structură complexă și sunt mulți actori externi.

Sunt mulți actori din afara lumii televiziunilor, care au drept de viață și de moarte. Deci nu știu dacă cu ceea ce știu acum aș mai începe un proiect de televiziune. Sincer. Si dacă cineva ar veni să mă întrebe “Alexandru, vreau să fac o televiziune dă-mi niște sfaturi!” și așa mai departe, i-as spune să se mai gândească.

În același timp, m-a întărit foarte mult. Probabil că aș fi stat într-o zonă de confort. Nu știu, poate aș fi avut un proiect de media mai mititel, ceva online mă rog, cărți, cursuri, habar n-am. Dar aș fi stat într-o zonă de confort. O televiziune, care se duce spre aproape 100 de oameni cu totul și care are activitate 24 de ore din 24 și atât de multe presiuni externe de diverse tipuri, te forțează să-ți depășești întotdeauna limitele. Pentru că orice post antreprenorial de fapt are limitele pe care le ai tu ca antreprenor și din punctul ăsta de vedere m-a forțat să mă autodepășesc.

Te-ai gândit vreodată să-ți găsești un partener, un investitor?

S-au gândit alții să-mi găsească, în sensul că de-a lungul timpului am primit câteva propuneri. Acum gândesc iarăși cu mintea de acum ce aș face, știind ce știu acum. Dar ar fi însemnat schimbarea substanțială a proiectului meu. Din perspectivă de business ar fost mult mai bine și mai ușor, dar n-aș mai fi adus valoarea către consumator pe care voiam să o aduc. Și poate în naivitatea, romantismul meu, nu știu ce cuvânt să folosesc, idealismul meu mi-am dorit să continui acel tip de mesaj și de valoare, în detrimentul unei situații mai ușoare sau mai confortabile, financiar, pentru mine. Și am ales să continui singur.

Nu știu ce ne va aduce viitorul, dar pana la acest moment am refuzat niște propuneri de parteneriate. Pentru ca ar fi schimbat foarte mult proiectul. N-am o chestie de ownership, dar cat timp el se transforma în altceva, se îndepărtează de ceea ce mi-am propus.

Eu te felicit, și pentru curaj și pentru sinceritate! Îți doresc din suflet să-ți meargă bine pentru că meriți. Poezia ta este mult mai fermă decât crezi și merită sa scrie și să umple mult mai multe volume. Succes!

Mulțumesc.