O Vis Eternitas este un performance site-specific, creat și performat de Alina Tofan, alături de Noir Morphosis (designer vestimentar) și Lăcrămioara Tănase (set designer), care a transformat Cărturești Modul într-un spațiu liminal, pentru a marca 80 de ani de la exploziile nucleare de la Hiroshima și Nagasaki.

A fost un performance care a activat ceva profund în interior, ca și când m-am conectat la firul vieții, o stare de tristețe dar și de recunoștință pentru libertatea de a crea – Noir Morphosis

Pentru a afla mai multe din culisele proiectului, cum a fost receptat performance-ul de către public, dar și poziția lor față de artă, corpul uman, conflicte sau societate, am stat de vorbă cu Noir și Lăcrămioara.

NoirMorphosis este o artistă, care din 2013 explorează textilele ca mijloc de expresie, experimentează cu țesături și forme pentru a da viață lumii sale interioare, transformând impermanența emoțiilor în volume și texturi. Lăcrămioara Tănase trăiește între două lumi – lumea arhitecturii și cea a artei vizuale. În 2022, a fondat Imaginarium Architects Studio (după ce a absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”), sub a cărui umbrelă se joacă și explorează spațiul în diverse forme, atât fizice, cât și poetice.

un interviu în exclusivitate pentru WeInvent, din seria #perspective

Hai să plecăm de la cel mai recent performance –  O, Vis Eternitas – cum a fost acolo, cum v-ați simțit și cum a fost show-ul primit de public?

NoirMorphosis: Am avut trăiri de profunde. De pe la mijlocul performance-ului am început să plâng. Publicul a fost implicat emoțional, din ce am observat, devenise o fuziune cu spațiul, cu energia Alinei (performera) și a noastră. Unele persoane au început să plângă, a fost un moment de collective grieving. 

Lacramioara: Pentru mine, a fost primul performance art la care am lucrat. Propunerea de colaborare a venit din partea Ioanei, cu care vorbeam mai demult despre cât de mult ne-ar plăcea să facem o instalație textilă care să combine arhitectura și designul vestimentar. Lucratul la O, Vis Eternitas a fost foarte firesc și am intrat rapid în ritm. Modul Cărturești ne-a primit cu brațele deschise, au fost foarte receptivi la propunerea Alinei și totul a decurs foarte simplu.

Publicul a fost format, predominant, din persoane care consumă performance art, așa că au interacționat cu ușurință cu Alina și au trăit emoțiile pe care ea le-a transmis. 

Cum ați reușit să transformați spațiul Modul Cărturești, ce provocări ați avut?

NoirMorphosis: Cred că a fost locul perfect pentru acest performance. Copacii, plantele din curtea interioară, ne-au inspirat și “susținut”  întregul proces artistic. Împreună cu Lăcrămioara am studiat spațiul, eu mai mult pe partea textilă, ea pe planificare și schițe tehnice, am început procesul nostru de lucru pentru ca apoi să fuzionăm într-un mod foarte organic. Cred că provocarea a fost instalarea în sine a materialului textil, având în vedere înălțimea, apoi să creăm cele două aripi lungi de 10m, să integrăm corpul, să creăm senzația de creatură venită din altă dimensiune. M-am temut că o să fie prea simplu decorul, însă cred că a avut un impact puternic vizual. 

Lăcrămioara: Pentru mine provocarea a fost să accept că lucrurile merg bine și nu avem piedici (haha). Cred că expertiza fiecăreia dintre noi (cea de arhitect și cea de designer vestimentar) ne-a ajutat foarte mult – și bineînțeles chimia de lucru pe care am avut-o. Spațiul de la Modul a fost foarte permisiv cu ce am vrut noi să implementăm.

Ne-am folosit de ce aveam acolo – de un grilaj care ascunde ventilatorul și de balustrada de la terasa facultății de arhitectură ca să îi legăm  aripile Alinei. Peisajul  acesta  de  curte  de  lumină  în  care  vegetația  (deși  pusă intenționat acolo) pare că a acaparat spațiul în mod natural, lumina mai puțină, grilajul de pe jos, totul parcă a contribuit la ce am propus, care într-un mod simplist spus este o diagonală roșie care rupe spațiul. Performance-ul a marcat 80 de ani de la exploziile nucleare de la Hiroshima și Nagasaki, o chemare la reflecție și speranță.

Spuneți-ne mai mult despre ce a însemnat pentru voi acest show și cum l-ați trăit live?

NoirMorphosis: Alina a fost cea care a lansat invitația de a lucra împreună, tocmai, pentru a marca acest moment atât de important, într-un context politic global vulnerabil. De la începutul performance-ului  au  fost  pe  jos  niște  plicuri  albe,  fiecare  cu  câte  o  piatră.  La  finalul performance-ului, Alina a invitat participanții să citească mesajele care erau, de fapt, drepturi ale omului scrise. A fost ca o aducere aminte. Lumina albă a lanternei rotunde cu care se plimba pe floarea de crin a sugerat, poetic și dur, tocmai fragilitatea vieții, frica și cum totul poate dispărea, iar umbra poate întuneca viața. A fost un performance care a activat ceva profund în interior, ca și când m-am conectat la firul vieții, o stare de tristețe dar și de recunoștință pentru libertatea de a crea. 

Lăcrămioara: Am lucrat cu multă emoție și respect. Poate și din acest motiv totul a mers ușor, pentru că am avut noi o abordare sensibilă a subiectului. Eu simt că am trăit mai mult procesul de lucru, întâlnirile și discuțiile cu fetele. În timpul show-lui eram atentă la Alina, la spectatori, la lucruri mai tehnice. Dar am simțit solemnitatea publicului și emoțiile din jur. 

Care a fost feelingul pe care l-ați simțit din partea publicului, v-ați atins scopul?

Lăcrămioara: Ohh da! Din plin! Publicul a fost emoționat și a fost împreună cu noi, pe ritmul Alinei.

Care e poziția voastră față de politică, războaie și tot ce se întâmplă în momentul de față? Și ce soluții ați avea pentru a le liniști?

Lăcrămioara: Sunt atentă la politică în momente cheie, cum sunt alegerile. Ultima perioadă politică a României m-a speriat și m-a consumat foarte mult așa că odată cu alegerile prezidențiale încheiate, am decis să nu mai urmăresc activ ce se întâmplă. În fața războiului din Ucraina și a genocidului din Gaza simt frustrare și neputință! Nu înțeleg atât de multe lucruri și mi se sfâșie interiorul la fiecare nouă imagine pe care o văd.

NoirMorphosis: Este trist și îngrijorător ce se întâmplă acum, însă nu avem alte soluții în afară de a continua procesul creativ conștient și cu și mai multă dedicare.  Fiind artistă independentă, adică  o  parte  infimă  din  acest  univers,  cred  ca  nu  am  nicio  putere  de  decizie  în  privința conflictelor actuale. 

Cum vedeți corpul uman în 2025, ce reprezintă el și cât de important este ca mijloc de a comunica lumii ce simțim pe interior?

Lăcrămioara: Corpul uman în 2025, îmi place să cred că este acceptare a diversității. Corpul mereu a fost un mijloc de a comunica lumii ce simțim pe interior, de la felul în care îl mișcăm, îl decorăm și îl îmbrăcăm, fiecare mic gest este o expresie a interiorului. Acum, felul în care îl folosesc performerii este diferit, este o transmitere conștientă  și  directă a  emoției  printr-un limbaj artistic.

NoirMorphosis: Corpul în performance e un mediu liber de exprimare.

Dar arta teatrului / performance-ului? Spre ce mergem?

Lăcrămioara: Direcția pe care o văd este de explorare și experiment și mi se pare minunat. 

Ce  părere  aveți  despre  moda  ultimilor ani,  atât  din  haine  dar  și  în  ce  privește designul  de  set? Ce  s-a  schimbat  major  și  cum  putem  merge  spre  ceva  mai sustenabil?

Lăcrămioara: cred că upcycling-ul este un termen / un trend spre care ne apropiem din ce  în  ce  mai  mulți  creativi,  ceea  ce  înseamnă  reutilizarea  și  valorificarea  resurselor existente. Asta duce uneori la un mod de lucru mai slow, dar poate că este o direcție firească.

Ce mai înseamnă arta în 2025 și rolul artistului? Cum reușiți  să vă integrați în tot ce înseamnă peisaj urban & societate?

Lăcrămioara:  Arta  în  2025  înseamnă  curaj!  Cred  că  trebuie  să  fii  curajos  să experimentezi,  să  spui  ce  simți,  prin  orice  mediu  artistic  te  reprezintă,  să  spui  NU câteodată și cred că înseamnă colaborare. Nu cred în artistul izolat, singur și trist. Cât despre integrarea în peisajul urban și societate, cred că mai am de lucrat aici (haha).

Care din proiectele voastre recente au însemnat anumite puncte de cotitură, care și-au pus amprenta pe ce sunteți azi?

Lăcrămioara: Nu cred că este un anume proiect care a fost un punct de cotitură, ci mai degrabă o decizie luată în 2022, aceea de a nu mai fi angajată într-un birou de arhitectură și de a construi propriul spațiu – Imaginarium Architects Studio. Sub umbrela lui reușesc să  mă  joc  și  să  îmi  diversific  activitatea  prin  diverse  proiecte,  majoritatea  din  zona vizuală și spațială. Această decizie mi-a oferit timpul și libertatea de a spune un DA ferm la diverse colaborări pe care mi le-am dorit. 

Ce show-uri văzute recent la noi, online sau afară v-au impresionat și ați vrea să fie văzute de cât mai multă lume?

Lăcrămioara: „ O, Vis Eternitas”  (hahaaa) – doresc să-l vadă și să-l simtă cât mai multă lume! 

La ce lucrați în prezent și ce pregătiți pentru 2025?

Lăcrămioara: Împreună cu Ioana avem în plan o colaborare aplicată în zona design-ului vestimentar,  la  care  probabil  vom  începe  să  lucrăm  pe  la  final  de  septembrie, iar împreună cu Alina, vrem să plimbăm acest performance și sperăm să se materializeze. Bineînțeles, la cât de faină a fost colaborarea dintre noi, sigur vom mai face ceva nou în această formulă.