articol de Marian Costache

Generatia mea dansa, la vremea ei. Pe unii ii tin curelele si-acum pe la cate o petrecere, la care si vorbesc. Vorbeau si-atunci tineri fiind, muzica nu era niciodata atat de tare incat sa nu te-auzi. Si conta sa vorbesti cu prietenii, cu o fata, si era bine asa, pentru ca aveai si ce sa spui.

De ceva vreme, in asa zisele cluburi, muzica e tare. E chiar foarte tare si nu prea se mai danseaza. De vorbit, ce sa mai spun… Izolati, in cate un colt de bar sau pe cate o canapea, musterii butoneaza mut telefonul sau mai arunca din cand in cand o ocheada vreunei “piese”, care se hatzana mai provocator, eventual pe papainoage, dansand undeva in mintea ei, dar doar acolo. Asta e tot, asta e tot dansul, asta e toata petrecerea si cam toata socializarea. Cu alte cuvinte, tot smartphone-ul e legatura cu lumea, chiar si-atunci cand esti de fapt intre oameni, cu prietenii tai cum s-ar spune.

Atunci vin si spun ca poate e foarte bine ce vrea sa ne faca Facebook fratilor! Sub pretextul ca vrea s-ajute oamenii care traiesc la distanta, ca sa aiba totusi acces la un pic de relatie, lanseaza Facebook Spaces. O platforma virtuala care momentan se vrea doar pentru Ocullus Rift si care, asa cum o sa vedeti, seamana parca tot mai mult cu holodeck-urile din Star Trek.

Pare o jucarie misto dar eu cred ca e boala curata. Instalatia are desigur sunet, miros ii mai trebuie, ca am vazut ca VR-ul cu miros e urmatoarea gaselnita, eventual o sa-i mai ataseze si un pahar de Vocktail, ca sa poti ciocni un pahar de apa chioara cu gust de … orice si gata, nu-ti mai trebuie perfuzie.

De-aici si pana la product placement virtual, facut, ati ghicit, tot de Facebook mai e doar un pas. Asa ca iata-ne stand cuminti, fiecare in alveola proprie din matricea respectiva, unde picura incet dar sigur seva, ce cu grija ne este destinata, dupa un calcul elaborat, ca sa nu ne ridicam d-acolo dar nici sa crapam.

Pai si-atunci fratilor, n-o punem noi de-o frana?! Macar noi astia, care nu iubim perfuziile…