articol de Marian Costache

Realitatea Virtuala este o desfatare pentru simturi. De curand, Benjy Li, un cercetator de la Human Interaction Lab de la Stanford, sustine ca feedback-ul haptic (ce tine de diferentele de temperatura) va fi introdus curand ca aplicatie suplimentara in ceea ce ne-am obisnuit sa numim realitate virtuala dar ca urmatoarea evolutie radicala in VR va veni pe partea de miros.

Utilizarea mirosului

De altfel, utilizarea mirosului ce insoteste imaginile in miscare, sau mai exact proiectiile/filmele, este o directie explorata de multa vreme in cinematografie. In 1959 tehnologia AromaRama avea debutul impreuna cu filmul The Great Wall. Acest sistem putea difuza parfumuri prin sistemul de aer conditionat al cinematografului, mirosul putandu-se schimba la fiecare 90 de secunde. Din pacate, insa, cronicile vremii nu au primit prea bine artificiul, reprosand autorilor ca fluxul de arome nu urmarea riguros scenele corespondente.

Scent Of Mystery

Lipsa de succes inregistrata de AromaRama nu a oprit insa introducerea unui alt sistem similar Smell-O-Vision, cateva saptamani mai tarziu, cu ocazia lansarii filmului Scent Of Mystery. Spre deosebire de AromaRama, acest nou sistem folosea difuzoare de miros plasate sub scaunele din sala de cinematograf. La vremea respectiva, Scent Of Mystery si-a centrat promovarea pe comunicarea olfactiva, incercand sa capitalizeze cumva in favoarea sa pe progresul tehnologic din cinematografie: „First they moved (1895)! Then they talked (1927)! Now they smell!” Din pacate nici Smell-O-Vision nu a insemnat un mare succes, mai ales prin prisma faptului ca mirosurile odata difuzate nu puteau fi evacuate complet si la timp din sala, pentru a face loc altora.

Filmele cu miros au revenit din nou in atentia publicului in 1981 cand John Waters a lansat Polyester, ce folosea Odorama. La capitolul audienta demersul lui a mers un pic mai bine decat au reusit DigiScents de la iSmell in 2001. iSmell a fost un device din categoria de “periferice”, care conectat la un PC, prin USB, elibera unul din cele 128 de mirosuri, atunci cand vizitai anumite site-uri. Din pacate iSmell nu a depasit niciodata stadiul de prototip.

VR

Se pare insa ca aceste incercari, doar partial reusite, de a asocia miros filmelor nu au inchis in niciun caz capitolul. Tehnologia a progresat mult in ultima vreme. Astazi castile de VR sunt accesorii pe care oricine le poate avea acasa, indiferent daca ele folosesc telefoane sau sisteme de gaming. Datorita utilizarii pe scara tot mai larga a acestor gadget-uri se presupune ca va creste cererea pentru experiente imersive.

„The thing about VR is its ability to allow the user to feel he/she ‘is there,’ a phenomenon we call ‘presence’. We see greater influence of VR when users report higher levels of presence.” – Benjy Li

Echipa de cercetatori de la Nanyang Technological University din Singapore a realizat un studiu, aflat inca in evaluari, despre cum influenteaza VR-ul optiunile gastronomice, utilizand hrana virtuala. S-a constat astfel ca introducerea mirosului si gustului in cadrul experientei virtuale are efect asupra senzatiei de satietate. In plus, VR-ul cu miros si gust poate avea si efect terapeutic. De exemplu mirosul de praf de pusca poate fi folosit in tratarea cazurilor de sindrom post traumatic. Domnul Li spune de asemenea ca utilizand VR-ul ne-am putea “pacali” creierul pentru a manca mai sanatos.

„What if one day we are able to show you, in VR, a piece of steak, with the smell and scent that goes along with it, and you cut it up and feel its tenderness, and you enjoy every bite of it? But in real life, it’s made of plant-based ingredients. „ – Benjy Li

Vocktail

„Pacalirea” creierelor pare ca a luat deja ceva avant si intr-un alt proiect numit Vocktail. Dezvoltat de Nimesha Ranasinghe si echipa lui de la National University of Singapore, Vocktail “prosteste” simturile utilizand lumina, mirosul si gustul virtual pentru a transforma tot ce este in pahar, inclusiv apa chioara, in orice…

„Our approach is to augment the beverage flavor experience by overlaying external sensory stimuli. In this Vocktail we overlay color, taste and smell sensations to create an adjustable flavor experience, which can be tuned to the user’s specific preferences via a mobile app. This also allows users to experimentally create new flavors. Imagine you want to try a mojito with a twist of chocolate or strawberry?” – Nimesha Ranasinghe

Vocktail este realizat dintr-un pahar de Martini fixat de un piedestal, pe care sunt fixate trei cartuse de miros, micro pompe de aer, o sursa de lumina LED si o pereche de electrozi atasata pe buza paharului. Lumina LED schimba culoarea lichidului din pahar, in timp ce cartusele de miros contribuie la replicarea diferitelor mirosuri. Ranasinghe explica faptul ca acele cartuse de miros pot functiona similar celor dintr-o imprimanta de cerneala.

Electrozii genereaza un curent electric de mica intensitate, pentru producerea de “gusturi virtuale”.Variind amperajul la care este expusa limba, Vocktail simuleaza gusturile sarat (40 micro amperi), amar (80 micro amperi) si dulce (180 micro amperi).

Ranasinghe se gandeste sa duca aceasta aplicatie in pub-uri, pentru un control mai bun al gustului bauturilor, care ar putea fi reglat mult mai fin in functie de preferintele consumatorilor.

Viitorul suna minunat. E foarte posibil ca relativ curand strigarea „sarma” sa capete cumva alte conotatii…