E seara, una din serile astea misto de octombrie si ca niciodata m-am hotarat sa iau autobuzul spre casa. Strada e linistita, pare ca murmurul de peste zi s-a mai domolit.

De dupa colt vine autobuzul, parca-i aud instalatia pneumatica, o recunosc dintr-o mie. Ma uit incet in directia lui, dau sa-mi mut privirea da’ nu pot. Autobuzul pare invaluit intr-o lumina, sau mai exact, intr-un soi de luminiscenta speciala. Vad ca se mai apropie si dintr-o data inteleg, pe laterala autobuzului, pe un ecran digital imens ruleaza o reclama la Budweiser.

Ah, am uitat sa va spun, imi pare rau … Sunt la New York!