Senzaționala odisee a senzaționalului

articol de Radu Lazar

În general, goana după senzațional este considerată o atitudine reprobabilă. Cu toate acestea, fiecare dintre noi, la un moment dat, a fost atras în mrejele unei știri lipsite de vreo relevanță autentică, dar care ne-a stimulat emoțional.

De ce suntem atrași de anumite știri, și mai puțin de altele? De ce știrile care fac rating sunt, ori macabre și tragice, ori, pe de altă parte, sunt de tip tabloid, provocatoare, știri cu conotații sexuale? Avem impresia că alegerea informațiilor pe care le consumăm este una rațională, însă există factori care nu se află în sfera conștientului și al căror control nu-l deținem,  care influențează deciziile noastre.

Un studiu din 2003, realizat pe baza a 736 de articole de presă, publicate între 1700 și 2001, arată faptul că frecvența articolelor de tip senzațional este relativ constantă în timp, bineînțeles, păstrându-se proporțiile specifice fiecărei perioade. Astfel, autorii studiului ajung la concluzia că nevoia noastră de senzațional nu este un construct social ci, mai degrabă, o tendință naturală, instinctuală, de a obține acele informații care au calitatea de sporire a șanselor de reproducere sexuală și/sau de supraviețuire. Această asociere care se face la nivel mintal între senzațional și procreare este un rezultat al evoluției, reprezentând una din metodele prin care este asigurată supraviețuirea speciei, și se produce în mod inconștient; ceea ce o face greu de deslușit, mai ales dacă s-au instalat mecanisme de apărare, cum ar fi negarea sau reprimarea, ce au ca rol să păstreze ascunsă natura umana necizelată de omul modern, educat, cu aspirații intelectuale.

Ar fi de menționat faptul că folosesc aici termenul de senzațional pentru conotația sa mai puțin pozitivă, referindu-mă la ceea ce e senzațional doar de dragul de a fi senzațional, în mod gratuit, fără altă valoare intrinsecă.

În era capitalismului cel mai important lucru este că senzaționalul vinde! Astfel că dacă ești cumpărător (și suntem cu toții, că n-avem de ales) el face parte și din viața ta. Chiar dacă senzaționalul pe care îl cauți deține și alte valori, rămâne valabil faptul că, într-o oarecare măsură, ai fost atras de ceva ce te-a impresionat puternic, ceva la care ai reacționat emoțional și nu rațional. Și pentru că trăim în capitalism, cineva întotdeauna va capitaliza. Ziarele, televiziunea, advertising-ul, social media, se bazează pe această trăsătură care se regăsește, într-o formă sau alta, în noi toți.

Rămâne întrebarea – în  ce proporție senzaționalul întâlnit astfel în viața de zi cu zi este unul sec, lipsit de conținut autentic? Putem bănui, fără să facem o cercetară amănunțită, că procentul este unul destul de ridicat. Iar de aici se naște o altă întrebare: în ce măsură ne afectează acest aspect? Va avea această goană după senzațional repercusiuni negative asupra civilizației umane, sau este doar o însușire inofensivă care a făcut mereu parte din natura umană?

Răspunsul cred că stă într-un cuvânt cheie: „șoc!”. Problema cea mai mare a ceea ce înseamnă senzațional astăzi este că mâine devine banal. Pe măsură ce creierul uman se familiarizează cu un stimul, acesta încetează să mai producă reacția inițială. Astfel că definiția senzaționalului se schimbă în timp, iar înlocuirea a ceea ce este „vechi” cu ceea ce este „nou” se realizează prin imbolduri, prin elemente care șochează. Șocul are rolul să stârnească atenția, să creeze noi cadre și contexte în care senzaționalul, care și-a pierdut din putere, să se poată manifesta din nou.

Nu cred totuși că umanitatea va fi capabilă vreodată să-și piardă definitiv toate valorile. Iar dacă pe unele le pierde, este doar temporar; apare un moment de răscruce când se întoarce asupra lor. Asta pentru că a fi om înseamnă mai mult decât reproducere și supraviețuire. Spectrul nostru emoțional este cel mai complex pe care l-a putut oferi evoluția naturală pe această planetă, iar nevoile noastre de afecțiune, socializare, solidaritate, dezvoltare (printre altele) nu pot fi satisfăcute în totalitate de pornirile mai primitive ce se regăsesc în noi.

Radu Lazăr este psiholog specializat în psihoterapie cognitiv-comportamentală, ramură a psihologiei care abordează tratarea depresiei, fobiilor, atacurilor de panică, stărilor de anxietate, a dependențelor, într-o maniera pragmatică, directă, ce încurajează acțiunea și schimbarea. Aceasta se aplică, de asemenea, cu succes și in consiliere psihologică și dezvoltare personală. Despre Radu și cabinetul său de psihoterapie puteți afla mai multe detalii pe site-ul personal: psiholog-radulazar.business.site/