100 de ani de Romania

interviu de Marian Costache

Am stat de vorba zilele trecute cu Bogdan Naumovici despre lansarea Campaniei 100 de ani de Romania, despre ideile care i-au pus la treaba, pe el si echipa de la 23, precum si despre povestile nevazute, din spatele camerelor. Asa cum am banuit, si cum probabil intuiti si voi, sunt foarte multe povesti de viata, in spatele acestor productii si nici nu cred ca se poate altfel, atunci cand lucrezi cu oameni care au trait toata aceasta suta de ani in Romania.

IMG_6769

De ce acum aceasta campanie si ce v-ati propus?

Ianuarie 2018, ce moment poate fi mai bun ca sa dam drumul la o campanie despre Centenar, despre 100 de ani de Romania, in care vorbim cu oameni care au trait 100 de ani, de Romania?!

Am stat de vorba cu oameni de 100 de ani sau aproape de 100 de ani, pe care i-am intrebat in general despre de-ale gurii. Din perspectiva asta am vrut sa vorbim despre 100 de ani de Romania, ce s-a-ntamplat cu mancarea in suta asta de ani, de la carne branza, lactate, paine, legume, fructe, ce vreti si ce nu vreti. Am vorbit cu niste oameni extrem de simpatici, de care ti-e drag, de la care ai foarte mult de invatat, ce-a fost bine, ce-a fost rau.

A fost o perioada zbuciumata, de 100 de ani,  pentru Romania. Sunt 100 de ani in care am trecut de la mosieri si capitalism, perioada interbelica, micul Paris, s.a.m.d., printr-o noapte de 50 de ani de comunism, care nu poate fi ignorata, cand vorbesti despre suta asta de ani. Din pacate, jumatate a fost asa.

Suta asta de ani se termina din nou intr-o intoarcere la un soi de capitalism, de belsug si de posibilitate de a alege. De la mosieri la multinationale e cumva povestea asta. Incercam sa facem o trecere in revista a sutei asteia de ani, cu zambetul pe buze. Zambim si despre ce-a fost pe vremuri si despre perioada comunista, care sigur ca trebuie blamata dar poata fi blamata ironizand-o sarcastic si nu punand mana pe topoare, cel putin cand vine vorba de mancare.

Terminam cu ceea ce e bine si rau si astazi, ca nu e vreo perioada perfecta. Niciuna dintre ele nu e perfecta, toate au avut hibele lor si pentru ca noi tinem la umorul campaniilor Penny, cred ca fiecare perioada ne da lucruri de care sa radem.

Ce ati lansat pana acum?

Campania a inceput cu doua spoturi, unul despre cumparaturi in general – “Groceries” – despre cum erau pravaliile in perioada interbelica, despre cum erau alimentarele, “falimentarele” din timpul comunismului, si cum sunt supermaketurile de azi. In “Groceries” l-am avut pe dl. Sterian Pompiliu, care are 99 de ani, un domn extrem de simpatic si de delicios. La doua saptamani dupa ce am filmat spotul el inca ii trimite mesaje regizorului, despre cum ar mai schimba putin scenariul. Atat a fost de implicat si de bucuros sa faca povestea asta. Extrem de drag si de simpatic. A trimis a doua zi reigizorului un mesaj de-o pagina, in care-si cerea scuze ca, la cat a fost de fericit si de entuziasmat de aparitia asta pe ecran, a uitat sa spuna la revedere tuturor, cand a plecat. Genul asta de om!

S-au invatat bunele maniere, candva, in suta asta de ani.

Cel de-al doilea spot este unul despre lactate, branzeturi, cascaval, s.a.m.d., pe care l-am filmat cu un domn care are deja 100 de ani impliniti, Nea Stefan din Pianul de Sus, din Alba. El este cioban de meserie, extraordinar viu. Omul a fost pe la Maruta prin emisiune, e foarte activ.

Si el are o poveste foarte interesanta, apropo de asta. El apare in acte ca avand 98, 99, ceva de genul asta, pentru ca parintii l-au declarat cu doi ani mai tarziu. In perioada aia de razboi parintii baietior de la sate erau preocupati de varsta la care ii iau in armata. Atunci ii declarau ca sa mearga in armata, si eventual la razboi, mai copti putin. Sa nu fie niste copii de 18 ani, sa fie totusi niste tineri de 20. Niste criterii care ne sunt indepartate astazi, nu ne gandim la asta azi dar e interesant. Iti spune multe despre care era agenda si mindset-ul in perioada aia. Un tip absolut vesel, jovial, simpatic.

Cum ati lucrat, efectiv?

In fiecare dintre spoturi am recreat cumva perioadele. Am recreat perioada interbelica, de la imagine si de la cum erau filmele in vremea respectiva, de la factura de imagine, ca era alb-negru, pana la mersul sacadat, asa cum era in epoca aia. Am recreat momentele comuniste, am introdus intr-unul dintre ele pe Cabral mic. Am gasit un pusti care sa semene cu Cabral-copil, care cumpara, era om ca el cumpara si nu fura, noaptea, laptele din navete, pe vremea comunistilor.

Am recreat si crevetii din Alimentara. Cu care erau pline – pline, vorba vine – crevetii cu care erau goale Alimentarele, pe vremea comunistilor. Am gasit designul de cutie de creveti, si am produs cateva sute de cutii de creveti, ma rog ambalajele pentru filmare. Am adus in poveste si partea de-acum, ironizand ce se-ntampla astazi, cu bifidusul din lactate, cu disperarea romanului care are mintea numai la cascaval, aparitia lui Zgarie-Branza de dupa Revolutie, s.a.m.d..

Ce urmeaza?

Vor mai urma spoturi, unul e filmat deja, altele urmeaza sa fie filmate, pe diverse categorii. De fiecare data vor fi cu oameni de genul asta, de fiecare data cu un zambet. O sa le vedeti, eu cred c-o sa fie simpatic.

E o abordare inovatoare a Centenarului, e prima oricum, inca nu a apucat nimeni sa vorbeasca despre Centenar inainte de noi. Eu ma astept ca Centenarul sa fie sarbatorit, in special in manifestarile oficiale, cu destul de multa morga, pompa, “gulere tepene”, si mi se pare interesant sa-l sarbatorim cu oameni normali, care au trait perioada asta si care se uita cumva cu un zambet in urma.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s