interviu de Marian Costache

In goana zilnica sunt putini dintre noi cei care pot sa-si imagineze cu adevarat ce poate fi in sufletul unui copil, care creste fara mama sa, fara parintii sai. Lasand la o parte vulnerabilitatea emotionala, care pentru copiii de acest fel va dura toata viata, este de mentionat un aliat, care face supravietuirea posibila pentru ei. Ei bine, acest aliat se numeste IMAGINATIE. Cu alte cuvinte, ei sunt obisnuiti sa-si imagineze lucruri, pentru ca vor sa proiecteze parte din rolurile parentale, pe oamenii din jurul lor. Asa cum va asteptati, tinerii cu astfel de povesti sunt candidatii ideali, din punctul nostru de vedere, pentru industrii si joburi creative, care implica o imaginatie antrenata peste nivelul mediu. Ce ajung, insa, sa traiasca in marea majoritate a cazurilor nu are adesea nicio legatura cu imaginatia si/sau creativitatea.

Interviul de astazi este despre ei, deoarece am avut ocazia sa stau de vorba cu Ana-Maria Andronic, Psihoterapeut & Trainer la Asociația The Social Incubator. Misiunea principală a Asociației The Social Incubator este dezvoltarea unei platforme pentru identificarea și implementarea de soluții sociale inovative, în beneficiul tinerilor defavorizați din România, prin abordări 1-1 și metode personalizate, care includ înființarea de întreprinderi sociale proprii.

Ati aniversat patru ani de cand va ocupati de tinerii defavorizati. Stiu ca nu exista sabloane, dar care sunt in general povestile lor?

Există mai multe categorii de tineri cu care noi lucrăm: tineri abandonați la naștere sau în copilăria mică, tineri orfani cu părinți decedați, tineri care au fost lăsați în protecția statului datorită problemelor sociale ale familiei (probleme financiare, în special), părinți neglijenți, părinți plecați din țară etc. Noi lucrăm cu adolescenți și, mai ales, tineri peste 18 ani, care au integrat deja în mare măsură realitatea lor și au construite mecanismele de coping și adaptare.

Poveștile lor sunt diferite, așa cum poveștile oricăror doi sau mai mulți oameni sunt diferite. Ce au în comun, însă, și ce ne-a determinat să considerăm vitală intervenția noastră, este lipsa de modele pe care să le urmeze și de pregătire pentru viața independentă. Un tânăr care părăsește sistemul de protecție în acest moment, deși din punct de vedere biologic este adult, este foarte posibil să nu știe, de exemplu, cum se fierbe un ou sau că lumina se plătește. O societate întreagă se așteaptă de la el să funcționeze ca un adult, însă multe dintre „piesele de puzzle” care ar fi trebuit să-l transforme într-un adult lipsesc. Aici încercăm să intervenim noi, în acest moment de maximă vulnerabilitate, în care acele modele de viață devin mai importante ca oricând.

În lipsa acestei intervenții, statisticile spun că doar unul din 40 de tineri care părăsesc sistemul se angajează legal. Având în vedere că mai mult de 3.500 de tineri părăsesc anual acest sistem, înseamnă că cea mai mare parte din ei au o situație incertă și devin posibile victime ale unor promisiuni obscure de câștig financiar rapid sau chiar, în cazurile cele mai grave, ale traficului de persoane. De altfel, România ocupă locul 1 în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de persoane traficate, iar majoritatea victimelor sunt chiar tineri crescuți în sistemul de protecție.

Cat de mult le lipsesc parintii acestor copii?

Felul în care noi învățăm despre viață și lumea înconjurătoare în primele luni de existență este determinant asupra modului nostru de funcționare ulterior. Persoana principală de îngrijire (de obicei mama) ne face, practic, cunoștință cu lumea înconjurătoare și ne ajută, prin gradul de implicare și echilibru, să percepem lumea ca fiind bună sau rea. Dacă eu înțeleg lumea ca fiind rea (foame nesatisfăcută la timp, variații extreme de temperatură, sete etc.), mă voi dezvolta într-un mod de funcționare combatant și posibil agresiv. Dacă eu înțeleg lumea înconjurătoare ca fiind preponderent bună (sunt hrănit la timp, îmbrăcat, legănat, iubit etc.), voi avea și o funcționare adecvată și bine adaptată.

Ulterior, acest mod de funcționare poate fi schimbat prin acele relații vindecătoare care ne pot îmbunătăți percepția despre viață și lume. Copiii abandonați de la naștere trăiesc această dramă de a percepe lumea din jur ca fiind fundamental rea, de aici și tulburările de comportament frecvent întâlnite la aceștia și dificultățile de adaptare.

Totuși, majoritatea tinerilor care au părinții în viață păstrează legătura cu aceștia și, de multe ori, se întorc după părăsirea sistemului de protecție (după 18 ani) să îi îngrijească, să îi ajute, fiind foarte atașați de ei. Există și poveștile în care tinerii nici nu vor să audă de oamenii care i-au abandonat, în contrast cu poveștile în care ei mulțumesc și sunt recunoscători părinților care, abandonându-i, le-au oferit, într-un fel, o viață mai bună, mai sigură decât ceea ce ar fi însemnat creșterea pe străzi sau în alte situații de risc (abuzuri, alcoolism etc.).

by Miluta Flueras http://fb.com/miluta7

Crezi ca ei reusesc sa proiecteze pe cei din jurul lor bucati din rolurile de parinti, care nu sunt acoperite de parintii lor biologici?

Mulți dintre ei reușesc să proiecteze rolurile specifice părinților pe îngrijitorii din centre, apartamente sociale, dar parțial. Sunt rare cazurile în care ei reușesc să creeze atașament sănătos, relațiile cu asistenții maternali fiind cele mai de succes din această perspectivă.

Creșterea copiilor în familiile asistenților maternali este calea cea mai apropiată de realitatea unei familii funcționale și putem identifica într-un procent mult mai bun cazuri de tineri echilibrați decât în situația tinerilor care provin din centrele de plasament.

Poti sa-mi dai exemple de tineri, care au reusit sa-si puna in valoare imaginatia si creativitatea in joburi si/sau industrii creative?

Caracterul inovator al intervenției noastre stă în faptul că abordăm fiecare caz în parte în mod individual, personalizat, lucrând 1:1 cu fiecare tânăr care ne trece pragul. Pachetul de servicii pe care îl oferim beneficiarilor noștri include elemente de consiliere vocațională și psihologică, de educație non-formală și formală, de experiență directă pe piața muncii sub forma vizitelor exploratorii și a internship-urilor. Această gamă de intervenții ne permite să identificăm, iar apoi să cultivăm, potențialul și înclinațiile reale ale fiecărui tânăr, ceea ce ne ajută în cele din urmă să-i ghidăm către parcursul profesional optim.

Astfel, fiecare tânăr care trece prin programele noastre găsește deschidere către domenii compatibile, care pot sau nu să fie centrate pe creativitate. Desigur, avem exemple de tineri care au luat – sau se pregătesc să ia – calea industriilor creative (design vestimentar, IT, grafică, marketing, public speaking etc.), însă încercăm să nu facem diferența între beneficiari și drumurile pe care au ales să le urmeze, considerând că poți fi creativ în orice domeniu dacă îți place cu adevărat ceea ce faci. 

Ce planuri de viitor are ATSI, pentru a cultiva la cote inalte imaginatia acestor tineri?

Poate cel mai important obiectiv al nostru, pe lângă acela de a ajuta cât mai mulți tineri cu putință în întreaga țară (și poate chiar în afara țării), este să deschidem din ce în ce mai mult orizonturile tinerilor cu care lucrăm. Acest lucru presupune să le prezentăm o gamă cât mai variată de opțiuni vocaționale și de domenii profesionale, prin ateliere diverse și vizite exploratorii interesante, astfel încât șansa de a identifica opțiunea ideală pentru fiecare dintre ei să ne fie cât mai la îndemână. Fiecare pas pe care îl facem în această direcție, fiecare nouă oportunitate pe care le-o prezentăm, de a cărei existență poate că nici nu știau înainte, este o cale de a cultiva imaginația, creativitatea și dorința lor de a evolua.

Ca element de noutate, ne dorim să dezvoltăm un program de incubare care să le ofere tinerilor oportunitatea, educația și instrumentele necesare pentru a putea influența ei înșiși schimbarea socială prin implicarea în inițiative non-profit sau de antreprenoriat social.

Asociatia The Social Incubator in numere:

– 496 de tineri au trecut prin procesul nostru de integrare socială și profesională

– 111 tineri și-au găsit cariera ideală și s-au angajat la primul job

– 457 de tineri și-au descoperit resursele, aspirațiile și vocația prin sesiuni de consiliere

– 2.329 de tineri au învățat și s-au dezvoltat prin cele 208 ateliere non-formale pe care le-am organizat

– 308 tineri au descoperit universul vast al vocațiilor prin cele 72 de vizite exploratorii pe care le-am facilitat

Asociația The Social Incubator a fost înființată în aprilie 2014 de către un grup de 5 prieteni, profesioniști în domenii diferite, care, după ce s-au implicat împreună în multiple activități de voluntariat luând forma unui sprijin punctual și pe termen scurt pentru tinerii instituționalizați, au realizat că nevoile acestor tineri sunt mult mai complexe și că, pentru a determina o schimbare reală și sustenabilă în viețile lor, e necesar ca ei să fie sprijiniți în mod individual, pe termen lung.

Astfel, în mai 2014 a fost lansat programul principal al organizației, „Un viitor normal pentru tinerii instituționalizați”. Scopul programului este de a-i susține pe tinerii care au părăsit – sau urmează să părăsească – sistemul de protecție a copilului, cu vârste cuprinse între 16 și 26 de ani, să facă tranziția (în alte condiții foarte dificilă și împânzită cu riscuri) către viața adultă într-o manieră care să le pună în valoare aptitudinile și să le asigure independența pe termen lung. Programul a început în regiunea București-Ilfov și, începând cu anul 2016, s-a extins în toate cele 8 regiuni administrative ale României. Până în prezent, asociația a reușit să susțină peste 400 de tineri instituționalizați în procesul de integrare socio-profesională, la nivel național.