Angelo Roventa: „Cel mai mult la arhitectura ma intereseaza sa imi permita sa pot ajuta”

interviu de Romanita Oprea

Angelo Roventa s-a nascut in București si a studiat la Universitatea de Arhitectura și Urbanism „Ion Mincu”, urmand un masterat la Academia de arta aplicata la Viena (Meisterklasse Prof.Hans Hollein). Din 1990 este arhitect independent, avand numeroase proiecte și premii la nivel national și international. Este membru al Ordinului Arhitectilor din Romania și al Berliner Architektenkammer si a primit numeroase premii in domeniul arhitecturii și al designului. Cu ocazia Romanian Design Week 2018 am avut onoarea sa il cunosc si sa avem o discutie ampla si extrem de interesanta, iar parte din ea ma bucur sa o pot impartasi si cu voi in acest material.

De mai bine de 15 ani sunteti si editor al publicatiei ST/A/R – Stadtebau, Archikectur und Religion din Viena. Ce ne puteti spune despre ea, cum va alegeti subiectele?

 Este un ziar in care se pot impacheta lucruri, este fix la ceea ce ne gandim toti cand ne referim la ideea de ziar. Este un lucru de care ai nevoie si pe care il folosesti in mai multe scopuri si modalitati. Nu il arunc la gunoi fara a-i mai da o intrebuintare. O sustenabilitate maxima. Este un ziar foarte cautat de tineret. In Viena tinerii se intereseaza de acest ziar,il cauta si il citesc. Este foarte vizual, are foarte putine texte, de obicei mesajele sunt mai mult grafice.

Una dintre problemele tinerilor artisti este ca nu reusesc sa isi faca publicitate.Noi insa nu le cerem sa plateasca pentru a fi publicati. Pentru a fi tiparit si a aparea ziarul este finantat de firme care au avut la un moment dat o tangenta cu artistii. De exemplu, daca un sculptor a folosit o anumita piatra de la o firma sau de la o cariera, noi ne ocupam si vorbim cu cariera, pentru a sustine aparitia sculptorului. Daca un brand sponsorizeaza revista nu apare reclama pe care in mod normal o foloseste brandul (ex: machete, advertorial, etc), ci o reprezentare speciala, chiar artistul poate sa foloseasca brandul intr-un mod unic, in opera sa.

Artistii alesi sunt cei pe care noi ii cunoastem, pe care ii admiram sau pe care i-am cunoscut in cafenele, pe strada, la piata, etc. Artisti pecare ii iubim si apreciem sau cu care avem schimburi de pareri diferite. Nu este o comisie de intelepti care decide ce este sau ce nu este frumos. Sunt oameni care incearca sa traiasca din arta si care fac arta, pe care ii intalnim si care sunt interesati sa apara.

Cum ati defini dumneavoastra creativitatea in arhitectura in acest moment? Mai este creativitate?

Este creativitate si merita foarte mult respect. Incercand de a da un raspuns cat mai bun intrebarii puse de client, creativitatea este foarte necesara. Este nevoie de multe cunostinte tehnice, dar si din domeniul artei.Trebuie sa cunosti foarte bine unde va fi implantat obiectul arhitectural sau lucrarea. Ca si arhitect ai obligatia de a atentiona clientul asupra unor dimensiuni pe care nu le vede sau pe care nu le poate percepe, pe care le poate accepta sau nu si care sunt de fapt dictate de factorii finali.

Tine insa si de inovatie si de ce se aduce nou, nu?

Pana la urma totul este inovatie si totul este si reparatie in acelasi timp. Adica asa cum spunea Chopin, el nu compune nimic nou, toti reparam nave. Si in arhitectura este cam acelasi lucru.Este vorba despre un vocabular cu ajutorul caruia creezi un alt limbaj. Dar substanta si pietrele de constructie sunt pana la urma aceleasi.

Spuneti-mi mai multe despre proiectul dvs Elastic Living si cum v-a venit ideea?

In primul rand nu este o idee. Intreaga cariera am facut foarte multe locuinte (si sociale si vile si case particulare,etc). 5-6 ani de zile nu am mai lucrat in acest domeniu, dar intr-o iarna cand era foarte multa liniste, mi-am dat singur o tema si informandu-ma, facand research despre situatia locuintelor si de ce tip de locuinte este nevoie. Rezultatul acestei cercetari facute in Elvetia, Germania si Austria a fost ca intre 65 si 75% din cele mai cautate locuinte de pe piata sunt locuinte pentru o persoana, maximum doua. Prin urmare, m-am decis sa ma concentrez pe acest tip de locuinta.

In cautarea unei solutii mi-am dat seama ca sunt extrem de enervat de directia pe care o luasera locuintele si produsul arhitectural. Majoritatea colegilor mei, chiar si eu, eram deja iobagiti de faptul ca arhitectura era dictata de niste lucruri pe care noi nici nu le stiam. Era exact momentul in care se discuta foarte mult despre eficienta energetica, despre care erau intrebati inginerii,care trebuiau sa faca un aparat de incalzire pe gaz cu o eficienta cat mai buna, dar in 5 ani se schimbau toate aparatele, etc, sau inginerii chimisti care trebuiau sa descopere o noua izolatie pentru a impacheta casele cat mai bine sau industria de tamplarie care trebuia sa faca produse cat mai etanse. Nu se mai desemna arhitectura cu instrumentele propii acestei meserii.

Noi ca si arhitecti nu amestecam petrol, nu cautam dupa molecule de carbon pentru a face arhitectura. Noi lucram cu spatii, cu proportii. Acestea sunt instrumentele noastre. Si organizam spatii. Incercand sa ma eliberez de aceasta camasa de forta, nu numai pe mine, dar si pe colegii mei, am dezvoltat un sistem de mobilier care dintr-o simpla observatie (daca traiesti singur sau in 2, intr-un apartament, ai un dormitor, cu un pat dublu, in care petrec din 24 de ore,8 ore. In momentul in care vreau sa gatesc o ciorba, ma mut in bucatarie. Sau daca vreau sa ma uit la televizor, sa citesc o carte, ma duc in camera de zi. Acestui spatiu,dormitorul, ii platesc chiria, investitia –pretul de cumparare, il incalzesc,il racoresc, fac curatenie inauntru, il lumiez, il ventilez si este un spatiu foarte mare. Dar nu profit de el in timpul zilei.) a ajuns mai departe.

Cu ajutorul unor elemente spatiale am reusit sa comprim aceasta functiune, iar volumul ei sa il dau functiunii pe care o practic, de care am nevoie in momentul respectiv. Astfel, la un apartament de 40 de metri patrati, unde nu mai pot fi doua camere, in momentul in care comprim aceste functiuni si le redau functiunii de care am nevoie, ajung la o camera de baie cu 35 de metri patrati. In care nu fac doar baie sau dus, ma spal pe dinti si s-a terminat sau merg latoaleta, ci pot sa fac o gimnastica preventiva, o meditatie, niste exercitii de yoga. Acelasi lucru se intampla si cu dormitorul, care in mod normal pentru un pat dublu este la 14 metri patrati, si care acum ajunge sa aiba 36 de metri patrati. La fel se intampla si cu livingul si cu bucataria.

In arhitectura anilor `20, in perioada interbelica, si in Bucuresti exista destul de multe exemple, s-a incercat a crea o anumita flexibilitate in partiurile de locuinte: ziduri care se muta, mese pe care le rabatezi la tavan, cada de baie care se roteste, etc. Dar, atata timp cat utilizatorul trebuie sa munceasca in plus nu accepta acest lucru. Sunt apartamente cu pereti mobili,din lambriuri si in Bucuresti.

Incercand a nu pune utilizatorul la munci suplimentare cand ajunge acasa, Locuinta Elastica conceputa de mine nu face decat sa deserveasca un spatiu principal, personalizat de locatar,printr-un dulap baroc sau un pian cu coada sau o masa mai speciala, etc. In momentul in care aduc un televizor intr-un spatiu acesta devine „spatiu de televizor”. Scot televizorul din camera, nu mai este camera de televizor. In momentul in care aduc Locuinta Elastica inauntru, devine spatiu de locuire. O scot din ea, pentru ca este mobila, isi pierde aceasta calitate spatiul – de a putea trai in confortul inceputului de secol 21, in acest spatiu. Chiar daca el este un spatiu construit in evul mediu.

Acest mobilier organizeaza spatiul si faciliteaza locuirea astazi. Dimensiunile minime sunt de 30 de metri patrati neti, pentru a avea o suprafata locuibila de patru ori mai mari, deci 120 de metri patrati. Ce mai interesat pe mine cel mai mult este ca cel care profita cel mai mult de pe urma acestui sistem nou sa fie utilizatorul. Nu speculantul care vinde metri patrati.

Inainte de a intra si a se face finisajele, pentru o locuinta de 30 de metri patrati, pana a te muta in ea mai trec cel putin 3-4 luni. Locuinta Elastica este taiata in atelier de muncitori imbracati in tricouri, care fie iarna, fie vara,lucreaza la temperaturi de 19 grade, in hala respectiva, si care nu fac decat sa alimenteze masina computerizata de taiat placile de lemn, care timp de 8 ore taie toate placile necesare – aproximativ 200 de metri patrati -, si monteaza toate cercevelele, etc. Dupa care se face montajul. Am nevoie de 2 tamplari – 3 zile, un instalator de apa – 1 zi si un electrician – 1 ora.

Este prin urmare o incercare de a dezvolta si o linie noua tehnologica, dar si de a descatusa arhitectii, de a crea (mai ales in domeniul locuirii) o anumita densitate in profilul strazii. Pentru ca daca nu sunt locuitori nu ai nevoie nici de magazine, nici de mestesugari,etc. Daca populatia este prea rara, daca sunt cartiere care sunt formate doar din casute, cat trebuie sa mearga un copil de 7-8 ani doar ca sa ajunga la scoala? Cu cat este mai mare densitatea, cu atat cartierul traieste mai bine.

Nu este un proiect de interior design, nu are nicio legatura. Este un proiect care are foarte multe consecinte urbanistice. Daca iau volumul unui bloc de pe Calea Mosilor care sa spunem ca are 30 sau 40 de apartamente, eu in acelasi volum fac de 4 ori mai multe apartamente. Deci am mult mai putine instalatii de infrastructura (conducte de apa,de canal,de electricitate), am mult mai multa populatie (ceea ce este o problema astazi cand fiecare vrea sa traiasca singur sau in doi).

Germania are nevoie in acest moment de 1,9 milioane de locuinte, din care 1,4 milioane sunt locuinte pentru o singura persoana. Se dezvolta un alt tip de comunitate. Sunt filozofi care deja lupta impotriva acestei notiuni de familie.

Ati inceput sa vindeti deja proiectul?

Da. Eu nu sunt insa vanzator. Eu mi-am facut treaba de arhitect, am un patent european pe aceasta lucrare si pana in acest moment a fost realizata intr-o locuinta sociala, in Vestul Austriei. Televiziunea germana a realizat doua reportaje despre acest proiect. De patru ani de zile este locuita de un barbat care are aproximativ 40 de ani, care nici nu concepe sa traiasca altfel.

Si in sectorul de lux, in Lech, cea mai scumpa zona din Austria, unde noaptea costa 500 de euro.

In Zurich, a doua firma promotoare de constructii din Elvetia, va da anul viitor in locuire 500 de apartamente si in urmatorii ani vor sa aiba 600.

Eu sunt deschis la orice fel de propunere. Tehnologia exista si poate fi implementata oriunde. Important este sa trezeasca interesul unui investitor. Am avut foarte multe expozitii nationale si internationale. Nu este insa usor de iesit pe piata cu ceea ce propun eu.

Intre timp am dezvoltat insa sistemul si pentru familii (pana la 6 persoane).

Am observat ca sunteti freelancer. Ce v-a determinat sa o luati pe acest drum si care au fost primele provocari si cum v-ati adaptat la ele?

Hotararea a fost foarte simpla. A existat un moment dupa ce am terminat facultatea la Viena in care a trebuit sa ma hotarasc daca sa merg la Berlin (tocmai cazuse zidul) sau sa conduc un birou de arhitectura foarte important sau, pentru a nu distruge relatia cu partenera mea, sa o urmez pe ea. Si intr-un februarie, ca sa facem vacanta la munte, am cautat o casa intr-o padure si nu ne-am mai mutat de acolo. Nu am mai plecat din concediu.

Intr-adevar, casa avea niste conditii deosebite pe care noi puteam sa le apreciem, dar foarte greu accesibila. Fara sa fiu un tip care cauta alternative la viata urbana, dar care isi dorea sa traiasca alaturi de persoana pe care o iubeste, am ramas acolo pur si simplu, timp de 10 ani de zile. Era dificil de ajuns la casa, trebuia o masina speciala, era greu sa gasesti chiar si chibrite pentru a face focul in soba, a fost o adevarata aventura, dar pe care am imbratisat-o si din care am avut multe de invatat. Perioada aceasta a insemnat foarte mult pentru mine pentru ca acolo am pierdut tot cinisnul care era in mine. Acolo am invatat foarte multe lucruri pe care nu am putut sa le invat nici in Romania si nici in Viena. Si care m-au ajutat foarte mult in meseria mea.

Este o zona a Austriei, o vale,cu 21 de sate, care are o arhitectura speciala, de lemn. Este unica in Europa si o putem compara cu Maramuresul. In care s-a pastrat insa traditia mestesugareasca si este in Europa regiunea cu cea mai mare densitate de mestesugari. Si care nu pleaca de acolo. Dar sunt obligati sa o faca pentru ca nu au locuinta. Casa traditionala acolo avea sub acoperis si grajdul si partea de locuire. In momentul de fata sunt peste 1000 de case in aceasta zona, goale. Bunastarea de dupa cel de-al doilea razboi mondial distruge vestigiile culturale. Aici traiau trei generatii de oameni, sunt case cu 4-5 etaje, de lemn. In momentul in care au aparut banii generatia tanara a inceput sa isi construiasca case, de 120 de metri patrati, luate de prin cataloage,copiate, facute de alti mesteri sau chiar de ei. Si asta a dus la o transformare radicala a peisajului vaii.

Practic s-a stricat autenticitatea zonei.

Exact. Casele acestea vechi sunt adunate in jurul bisericii. In ultimii 20 de ani aceste case decad in mod rapid. Au fost demolate sau au cazut peste 3000 de case. Au mai ramas 1000. Si eu am incercat, iarasi cu un proiect pe care mi l-am dat singur, a raspunde la aceste probleme. O data faptul ca isi distrug propria istorie – vestigiile, satele, pentru ca nu le mai recunosti, in al doilea rand tinerii astazi nu mai sunt ca acum 30 de ani. In vale nu exista locuinte sociale, blocuri, pentru un anumit moment al vietii. Astfel, tinerii pleaca la 30-40 de km si nu se mai intorc, desi locuri de munca sunt suficiente.

Eu am propus un implantat – un bloc de locuinte conceput in felul urmator: in fiecare casa de genul asta, fara a-i schimba geometria si aspectul cultural, am facut un implant, in grajd (nu aveam ziduri,nimic), restul ramane asa cum este. Prin urmare, este un box care foloseste spatiul acesta, fostul grajd.

Este un contract, o forma de inchiriere care a pornit din Oregon, Portland, SUA, prin anii `70 si prin care obiecte nelocuite pot fi inchiriate, dar este o forma de chirie in care utilizatorul /chiriasul se obliga sa intretina casa, sa plateasca toate cheltuielile de casa goala, pana in momentul in care proprietarul spune ca are nevoie de teren sau de casa. In acel moment chiriasul trebuie sa plece, in decurs de o luna sau cat mai repede cu atat mai bine.

In acest context, eu am dezvoltat o constructie, un implantat, pe care il aduc in aceasta forma,din atelier, il pun inauntru si il las cat timp are voie sa stea acolo – 2/3/4 ani….Cu acest sistem reusesc sa construiesc de patru ori mai ieftin decat pretul unei constructii noi. In momentul de fata este 3000 euro / metrul patrat, in zona respectiva, si eu construiesc cu 800 de euro. Pentru ca gasesc toata infrastructura.

Aceasta este problema si in urbanism. In momentul in care chiriasul trebuie sa plece luam aceasta capsula si o ducem intr-un alt obiect de acest gen. In timpul vietii locuinta se schimba incontinuu.

Am avut la Lacul Constanta expozitia la Targul de Arta a fost pentru prima data cand mi-am dat seama ca acest proiect nu este pentru tineret. Erau oameni peste 60 de ani care nu erau la un targ de materiale de constructii, erau oameni interesati de arta care venisera sa vada cum isi completeaza colectia, oameni cu bani. Care mi-au povestit urmatorul lucru: traim intr-o casa superba,intr-un peisaj fantastic. Ne-au plecat copii, ne-am mutat la parter. Sus este toata viata noastra adunata cu copiii, niciunul dintre copii nu vine sa stea cu noi. Daca vreau sa merg la farmacie sau sa cumpar lapte ma sui in masina, daca vad un prieten ii fac semn din masina si apoi il sun la telefon si stabilim o intalnire. Vrem sa locuim in centrul satului sau al asezarii, vreau pe drumul cu masina cand imi intalnesc prietenul sa ii spun sa intram impreuna in locul x, sa bem o cafea. Prin urmare, toti au fost interesati de acest sistem prin care la 50 de metri patrati ai de fapt 240 de metri patrati locuibili. Este magie.

Asta ma intereseaza cel mai mult la arhitectura: a ajuta intr-un fel. Si asta ma ajuta si pe mine.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.