Vorbim mult de reclame, concepte, bugete, mediaplan-uri, scandaluri. In goana nebuna dupa reach scapam din lumina pe oamenii care fac totusi ca lucrurile sa prinda viata, prin vocea, carisma si talentul lor: actorii. Crina Ene incearca sa ia ce-i mai bun din ambele lumi, nu ezita sa le critice neajunsurile si doza de sinceritate ne ajuta si pe noi sa deslusim mai bine cam cum stau lucrurile la granita dintre actorie, advertising si teatru.

interviu de Dr. Like

foto: Catalin Georgescu

Cum te-ai apucat de actorie?

Cu fiecare proiect nou pot să zic că mă apuc din nou de actorie, la fel cum mă și las de vreo trei ori pe săptămână. Cred că e mai mult o stare de spirit decât o apucătură, cel puțin în cazul meu. Adică pur și simplu am știut că sunt actriță și cred că asta s-a întâmplat când aveam vreo trei ani și o pasiune devastatoare pentru Patrick Swayze. L-am văzut în Dirty Dancing, pe casetă (!) și a fost foarte simplu: trebuia să fiu actriță pentru ca el să mă poată cunoaște și iubi, evident.

Crezi că e mai mult meserie ce trebuie studiată intens sau vocație și talent? 

E o combinație și cred că raportul variază de la om la om și de la proiect la proiect. Fără talent nu prea cred că se poate, fără muncă și studiu nu se poate sigur! Dar eu oricum am fost toată viața o tocilară.

Teatru sau film?

Film.

Cum a fost să joci cu Steven Seagal?

De departe cea mai excentrică chestie pe care am făcut-o până acum.

Cum se câștigă în domeniul ăsta sau mai bine zis ce trebuie să mai faci pe lângă, ca să supraviețuiești?

Orice știi, orice poți. E clar că e o meserie din care nu prea poți plăti chiria. Mai ales la început. Și e așa mai peste tot în lume, e o prostie să ne frustrăm să zicem că doar la noi e așa, în afară…. Dar nu cred că e întâmplător. Ba chiar cred că poți învăța foarte multe din alte activități, multe lucruri pe care le poți aduce în meșteșugul tău de actor. Cel mai important e să cauți în fiecare lucru mic pe care îl faci, orice job suplimentar, chestia aia mică pe care poți să o încapsulezi si să o scoți de la borcan la nevoie. Cu siguranță o să-i găsești locul în vreun personaj. Că doar cu toții suntem oameni la urma urmei.

Care e relația ta cu advertisingul și cum vezi în general relația actor – publicitate?

Hai să nu ne păcălim. Nimeni nu face publicitate de amorul artei. Doar că mi se pare o ocazie foarte bună de a cunoaște oameni din domeniul tău, de a înțelege ce înseamnă o filmare, care sunt departamentele, ce fac oamenii ăia și cum trebuie să interacționezi cu ei. Fiecare reclamă e un bun moment de reflecție și antropologie profesională pentru că, de cele mai multe ori, ai mult timp de așteptat în care poți observa oamenii și poți să-i tragi de limbă. Faptul că poți trăi din reclame mi se pare un pic exagerat pentru că sunt extrem de prost plătite și, de obicei,  cu foarte mare întârziere, iar asta chiar e o trăsătură specifică pieței locale.

Cu ce branduri ai colaborat până acum și ce reclame ti-ai trecut in portofoliu? 

Cu IKEA, cu Cărturești, cu Raiffeisen și cu BCR. Pe care le-am trecut și în portofoliu.

Cum ai ajuns în campania BCR? Anul trecut a fost peste tot, de la TV, outdoor prin oraș, indoor și multe altele…

Păi după un casting. Cum se face. Și a fost totul pe foarte repede înainte, adică nu a fost acest lung proces de negociere. Dacă nu ești deja o față cunoscută, nu prea există negociere. Ceea ce e foarte neplăcut pentru că de multe ori ești pus în fața faptului împlinit, semnezi pe niște condiții penibile și te simți exploatat. Dar asta e viața. Înveți și data viitoare zici că nu o să mai fii la fel de prost. Cel mai probabil, o să fii cel puțin la fel de prost. Dar să nu se înțeleagă greșit. Meciul nu e cu brandurile. Există mulți intermediari între un actor și clientul beneficiar. Și multe lucruri pe care și actorii trebuie să le învețe. Discuția e lungă.

Cât de mult te-a ajutat lucrul în reclame în viața de actor zi de zi, bănuiesc că e totul mai la foc automat, alt ritm față de un film sau o piesă de teatru?

Cum spuneam mai devreme, e o experiență pe care nu trebuie să ți-o refuzi. Sunt oameni mișto de cunoscut și chestii de învățat. Da, într-adevăr se întâmplă repede. Dar măcar scapi repede. Mi se pare însă mult mai solicitant pentru echipa de producție și pentru restul echipei artistice. Mai ales că ei au multe zile de lucru înainte de zilele de filmare propriu-zise. Și ei chiar trebuie să rezolve multe lucruri pe repede înainte.

De ce nu vedem mai multe branduri sponsorizând spectacole de teatru?

Păi eu zic să le întrebăm: de ce, măi, brand-urilor?! De ce?!

Lăsând gluma la o parte, cred că au început să sponsorizeze și teatru, doar că e nevoie de un mediu organizat pentru sponsorizări. Și cineva trebuie să se mobilizeze să scrie un proiect, să contacteze potențialii sponsori, să știe să bugeteze, să poarte niște discuții, să estimeze niște vânzări, chestii din astea serioase.

Cu toții visăm la aceste sponsorizări, desigur, numai că în teatru nu sunt mulți oameni care să știe și să fie dispuși să facă lucrurile astea. Mai ales în zona de independent. Și asta pentu că nu există nici motivația financiară și nici cadrul universitar care să pregătească real acești oameni, pentru acest segment de producție cu precădere. Poate pentru că nici piața nu e așa mare.

Sinceră să fiu, oricum mi s-ar părea bizar să merg la teatru și să-mi rupă ochii niște bannere sau să mă trezesc cu niște product placement în mijlocul unui Cehov.  Brandurile cred că ar trebui să se mobilizeze și să-și direcționeze o parte din bugetele de responsbailitate socială către teatru fără pretenții absurde de branding, ci cu mai multă imaginație și chiar cu responsabilitate. Culmea! Pentru că știu sigur că avem nevoie de teatru de calitate. Iar el trebuie finanțat, iar statul e cel mai scârbos brand de la noi. Așa că responsabilizați-vă, măi, brandurilor private!

foto: Maria Iulia

Te-ai gândit vreodată să apari într-o reclamă la teatrul la care joci sau să o faceți voi? 

Toată lumea își face trailer la spectacol acum. Deci zic că am bifat oarecum povestea asta. Plus că în independent nu o să cheltui niciodată bani pe un spot pentru că oricum nu prea sunt. Iar teatrele de stat nu au motivația să facă asta pentru că oricum primesc bani de la stat, deci nu trăiesc din bilete.

Pentru ce brand crezi că ți s-ar potrivi vocea cel mai bine?

Sincer, când ai zis „voce” și „brand” nu mi-a venit în cap decât „Farmacia inimii…etc”. Cred că aș putea face multe lucruri cu vocea. Niciodată nu am exploatat destul segmentul ăsta.

Hai să vorbim și de Doamna Stela, de la Radio Guerrilla. Tu ești vocea horoscopului, spune-ne cum s-a întâmplat aici.

Păi s-a întâmplat ca Alexandru Anghel, producătorul lui Bogdan Șerban pe atunci, să vadă „DISTOPIE.shakespeare.REMIX”, spectacol în care jucam și eu, la TNB. A doua zi m-a sunat că să trec pe la radio că ei caută o voce pentru dna Stela. Și am mers, am dat proba, ne-am iubit cu toții și așa a început.

Cum vă promovați de obicei spectacolele într-o lume invadată de event-uri online de tot felul?

Fix prin event-uri online de tot felul. Afișe, trailere, poze cu pisici, postări pe paginile personale, postări ale prietenilor, un concurs la radio, ne descurcăm. Dar cred că dacă un spectacol chiar e bun, oamenii se trimit între ei. Pentru că sunt foarte puține!

Ce piesă de teatru sau reclamă ar trebui musai să vedem anul ăsta, stiu că urmează să joci în câteva?

Trebuie să vedeți „BUN DE EXPORT” la Point. Neapărat! Și nu spun asta doar pentru că joc în el sau pentru că e scris de Alex Tocilescu sau pentru că e regizat de Catinca Drăgănescu. Spun asta pentru că e fix despre noi toți și pentru că mi se pare important să ne recunoaștem, să ne vedem pe o scenă, să vedem cine suntem și cine putem fi. Teatrul încă are puterea de a crea generații și spectacolul ăsta cu precădere. Următoarele reprezentații sunt pe 23 și 24 Octombrie, în cadrul Festivalului Național de Teatru. Ne vedem acolo!