Am stat de vorba zilele trecute cu Eduard Petru Jighirgiu, Regizor & Compozitor al Musicalului Cartea Junglei. Nu știu dacă v-ați pus problema vreodată, că o producție profesionistă de musical poate fi interpretată exclusiv de copii. Ei bine, se pare că celor de la Acting Dream Theater le-a ieșit o astfel de nebunie, Musicalul Cartea Junglei fiind o producție unică in România, în acest moment. Ceea ce face insă experiența acestui spectacol și mai specială, pe langă muzica originală, este un gen de abordare al interacțiunii interpreți-spectatori. Personajele interpretate de copii pătrund in sală în diferite momente din spectacol, pentru a fi exact langă copiii spectatori, într-o atmosferă de junglă construită minunat de simplu cu ajutorul unui proiector EPSON. Ce ziceti de un așa experiențial de brand? Smart, nu-i așa?! Așa am zis si eu.

un interviu de Marian Costache

Cum s-a nascut ideea acestei productii?

Pentru că lucrez într-o școală  în care elevii sunt doar copii și adolescenți, ne-am gândit  că ar fi foarte tare să facem o producție cu ei, pornind de la faptul că fac un alt tip de teatru, fac teatru musical și totul se întâmplă la nivel profesionist. În căutarea asta, care n-a fost una foarte ușoară și care a durat vreo patru luni, în care s-au invârtit zeci de titluri, am ajuns la Cartea Junglei. Am zis că e o poveste pe care toată lumea o știe, e o poveste atractivă și pentru copii și pentru adulți în aceeași masură, și am inceput să punem lucrurile cap-la-cap.

Nu ne-am dorit să arate ca o producție independentă, în care venim cu bănuți de-acasă și înțelegem că aia e rochița lui Mami pe care n-o mai folosea, ăla e paltonașul lui Tati pe care nu-l mai folosea. Am vrut să arate ca un spectacol adevărat, și-atunci a început o căutare nebună, evident de bani, doar că pe noi “Barbosu’” ne iubește. În momentul în care le-am spus celor din echipa școlii că vom face o productie, au început să apară oamenii care sa fie interesați de gândul nostru. Și așa i-am dat drumul.

După care, toate resursele noastre s-au focalizat doar pe asta și a inceput povestea spectacolului, cu schițe de costum, cu muzică. Am început să gândim fiecare tablou în parte, cum ar trebui să înceapă, ce ar trebui să se-ntâmple în el. Evident, știam că avem o concurență mare de tot, în cea mai cunoscută coloană sonoră a unui desen animat și atunci am avut bineînteles întrebări, daca reușim sau nu să facem asta. Știam că publicul va veni cu mari așteptări la spectacolul nostru, și-am zis “suntem destul de nebuni s-o facem?” Da! Și-așa a-nceput aventura.

 Au inceput să se nască piesele. În momentul în care compuneam o piesă, o dădeam tuturor celor din echipă s-o asculte, încercam să ne imaginăm lucrurile care se vor intampla pe ea. Se punea caramidă cu caramidă și fiecare scenă căpăta contur într-un fel în care nici nu ne gândeam inițial că va fi. După aceea am început să punem cap-la-cap fiecare piesă și am ajuns la un numar de peste 20 de track-uri în spectacol. Ne-am dat seama că facem o nebunie mare de tot, pentru că asta ar fi însemnat un spectacol de două ore. Lucrez in teatrul de copii de vreo 23 de ani și în experiența mea mi-am dat seama că limita răbdării unui copil e undeva la o oră și un sfert. După o oră și un sfert vrea la baie, dar parcă ar căsca un pic, poate ar vrea să pape ceva, și-am zis “cum facem noi in toata nebunia asta, sa nu depasim limita asta?!”

Am pornit de la ideea că e musical și știam că ponderea songurilor este bine să fie una mare. Punând toate momentele muzicale cap-la-cap, a ieșit o oră de muzică. Am zis că e minunat și că ne rămâne să mai acoperim cu text un sfert de oră, restul trebuie sa fie bucurie, veselie, tristețe acolo unde e cazul, emoție, și cam așa s-a născut acest spectacol.

Cum se conectează copiii de pe scenă cu cei din sală?

Musicalul Cartea Junglei e plin de surprize și cred că cea mai mare surpriză pentru spectatori, sunt interpreții. Nu l-am promovat niciodată spunând că e jucat de copii. Surpiza asta le-am lăsat-o spectatorilor. În primă fază nici nu te prinzi, pentru că prima scenă e a lupilor, care au niște capete foarte mari, nu-ți dai seama exact cine e in spatele costumului. În momentul în care intelegi că acolo sunt copii, devine și mai palpitant și neașteptat, pentru că performanța la care ajung copiii, e una incredibilă. Concurează fără probleme cu orice teatru de profil de-afară, care face spectacole cu copii. Cred că asta e una din nebuniile minunate ale spectacolului.

Ce se-ntamplă în timpul spectacolului este pe alocuri greu de descris în cuvinte. Spun asta pentru că nu puține sunt momentele in care personajele năvălesc în sală, de regulă când te aștepti cel mai puțin. Supriza copilului din sală este una foarte mare. Se trezeaște deodată cu o maimuță, cu Mowgli, cu lupii, la doi pași de el. E de-ajuns să întindă o mână și să fie langă personaj, personajul să fie in palma lui. E frumoasă nebunia asta și e minunat să vezi reacțiile copiilor. Intră în poveste într-un fel în care noi inițial nu ne așteptam. Bucuria copiilor de pe scena e imposibil să nu ajungă la cei din sală.

Un alt moment deosebit de frumos al spectacolului e chiar la final când, fiecare copil din sală vrea să interacționeze cu cei de pe scenă mai mult decât au facut-o în timpul spectacolului. Aplauzele sunt întotdeauna cu invazie de spectatori pe scenă, de toate vârstele. Cred că în felul acesta reușim să creem niște modele pentru copiii zilelor noastre, modele care le lipsesc atât de mult.

Cât de greu este să recreezi jungla pe scenă?

În momentul în care te apuci să faci un asemenea proiect, știi că e imposibil să nu creezi așteptare. Când vorbesc de așteptare, nu vorbesc doar de paralela care se va face cu desenul animat, ci și la faptul că acțiunea se petrece într-o junglă. Să faci jungla intr-o sală de teatru și copiii să te creadă – pentru că vorbim de cel mai sincer public, în momentul în care nu te cred, te taxează imediat – nu e un pariu ușor.

În același timp, când faci un proiect de genul ăsta și ai în vedere că vrei să te plimbi cu el, trebuie să ții cont de asta  în construcția scenografică a spectacolului. Pentru că sunt multe detalii de care trebuie să ții cont, am zis că cea mai simplă și cea mai frumoasa variantă de scenografie pe care o putem găsi, este proiecția. Suntem în 2019, tehnica ne-ajută in sensul ăsta. Am gasit un partener extrem de important în binecunoscuta firmă EPSON, care auzind de gândul nostru s-a bucurat să fie alaturi de noi.

Cine sunt profesioniștii din spatele producției voastre?

Am gasit totodată și o echipă extrem de frumoasă. Când vorbesc de echipă mă refer la cei care au lucrat, dincolo de mine și de Adriana, eu făcând regia și muzica, Adriana făcând asistență de regie. Aveam nevoie de un coregraf foarte bun, pentru că în musical coregrafia cântărește poate la fel de mult ca muzica. Am găsit un nebun la fel de mare si de frumos ca noi, in persoana lui Edi Stancu. Aveam nevoie de pregătire vocală pentru musical și știam că la noi în țară nu există o școală dedicată ,dar ne-a scos Dumnezeu în cale un om pasionat la fel de mult de teatru musical, în persoana Claudiei Măru Hanghiuc. Claudia este și doctor în teatru musical. Am găsit doi baieți extrem de talentați pe videoproiecție și pe lumini, Cristi Niculescu și Costi Baciu, care te introduc în atmosfera junglei înca de la intrarea in sală. Pe Aurel Asanache, cel care a creat identitatea vizuală și afișul spectacolului, îl cunoșteam și știam ce lucruri frumoase creează. Apoi, am aflat că aveam în școală două mame pasionate de costume și scenografie, așa că alături de Anca Pancu și Adina Gherghiceanu, echipa de creație a spectacolului a fost completă.

Contează foarte mult felul în care receptează spectatorul spațiul în care intră, după primul pas făcut în sală. Nu voiam să intre într-o sală de teatru normală, în care lumina e plină și pot interacționa foarte ușor unii cu alții. Am zis că am nevoie de oameni care să-mi creeze atmosfera unei jungle, încă de la intrare.

Ce crezi că a ieșit după toata munca voastră?

Cred că cel mai greu lucru în teatrul independent este să gasești oameni alături de care să formezi echipe. Spun că e greu, pentru că teatrul independent nu dispune de bugetele teatrelor de stat. Aici trebuie să găsești oameni chiar dedicați, pentru că întotdeauna când începi proiecte în independent știi că partea financiară e o chestie care crește odată cu tine. Prima producție a unui teatru independent, pentru că Acting Dream Theater, teatrul care a produs spectacolul, e chiar la-nceput, era clar că nu va dispune de un buget foarte mare. Atunci era important să găsim oameni cărora să le placă ce fac, și mai mult, să-nțeleagă că intrăm într-o lume în care copiii sunt pe primul loc.

Ei bine, oamenii aștia au apărut exact atunci când au trebuit să apară și și-au făcut treaba cu atât de multă dăruire și bucurie, încât produsul final cred că exact asta emană, multă bucurie, iubire pentru ceea ce face fiecare în parte din echipă, și un tip de emoție atât de necesară teatrului.

E o producție unică la noi in țară și sunt mai mult decât convins că veți ieși cu totul altfel din sală, în momentul în care veți vedea spectacolul.

Unde vă găsesc cei care vor sa vină la spectacole?

Ne găsiți extrem de ușor. Avem pagina de Facebook “Musicalul Cartea Junglei”, pentru bilete și tot felul de detalii ne găsiți pe iabilet.ro și bineînțeles pe site-ul teatrului, unde gasiți tot programul de spectacole, atât din Bucuresti cât și din țară, actingdreamtheater.ro. Sper să ne-ntâlnim cât mai curând la teatru, să ne bucurăm împreună de o jucărie extrem de frumoasă.