Catalin Rulea este vocalistul, chitaristul si principalul compozitor al trupei romanesti Toulouse Lautrec. Este absolvent al Facultatii de Arte Plastice si a pus bazele formatiei in 2009. In plus, are o experienta mare in publicitate, ca art director, lucrand de-a lungul timpului pentru agentii cunoscute locale si internationale, precum Publicis si Next Advertising. In prezent este freelancer cu specializare pe promovare culturala si sociala, la Creative Laboratories.

Am vorbit cu Catalin despre cum a ales muzica si primii pasi cu trupa, cum a evoluat aceasta pana la cei zece ani de activitate pe careii serbeaza in 2019 si la albumul”X”, dar si despre cum se promoveaza, vinul lansat si publicitate.

interviu de Romanita Oprea

Cand ai simtit prima data ca vrei sa faci muzica si care au fost primii tai pasi?

In clasa a 5-a am gasit prin casa pe la unchiul meu prima chitara. Era un double six de la Reghin. Asa s-a nascut interesul.

Obsesia a inceput odata cu ascultarea unor integrale Led Zeppelin si Police. Bineinteles ca in acea perioada (cam pana intr-a 9-a) eram influentat de trupe gen Metallica sau Slayer. Am studiat chitara la doua scoli populare de arta, am cantat ceva Bach si alte partituri clasice dar m-am plictisit si in principiu studiam singur si compuneam.

Intr-a zecea eram deja mai interesat de desen, decat de muzica.

Cum a evoluat de la pasiune la o cariera?

Dupa ce am pus chitara in cui pentru o perioada destul de lunga, m-am focusat pe mult Brahms. Au existat cateva episoade care m-au facut sa ma razgandesc. In general nu-mi mai placea nimic din muzica romaneasca, insa mi-a placut enorm intotdeauna fenomenul underground. La facultatea de arte se nastea o trupa care se numea „special guest stars”.

Trupa asta a evoluat in Bumbapa… si mie imi placeau foarte mult. Imi placea mult idea de trupa, nu suportam proiectele comerciale. Mai tarziu, dupa ce am terminat facultatea m-am mai jucat cu fostii colegi si aveam o trupa de sala care se numea „Trip Manilla”. Ultimul pas catre scena a fost cand l-am cunoscut pe Alexandru Catrina de la Hotel Fetish si am realizat ca se intampla ceva…

Am inceput sa urc pe scena gandindu-ma la o revolutie. In mare parte, generatia mea cred ca a reusit partial aceasta revolutie.

Ai infiintat Toulouse Lautrec in 2009. Cum era atunci piata muzica din Romania si ce s-a schimbat semnificativ, din punctul tau de vedere?

In 2009 era pentru mine al doilea val din revolutia de care am pomenit mai sus. Dupa primul val cu Pixels, Amsterdams, The Mood, Vaduva Bob, Bumbapa etc. 2009 venea pentru mine cu trupe care erau mai aplicate contextului local. Asa a fost si Toulouse Lautrec, o trupa care deja se nastea pentru un public. Un public si un frenomen care erau in crestere. Se canta in cluburi in care se fuma, in general sub-pamant si nefiscalizate. Viata noastra devenea cu adevarat publica doar la festivaluri.

In 10 ani numarul si amploarea festivalurilor a crescut enorm. In festivaluri se investeste atat din sectorul privat, cat si din administratia locala. Pe de alta parte, cluburile sunt mai putine si poezia punk incepe sa nu mai existe. Deci am castigat la o structura de suprafata si am pierdut din undergroundul anilor 2000.

Cum v-au influentat schimbarile pe voi si trupa?

Am trecut prin cateva schimbari determinate de context. Primul nostru basist a renuntat la turnee din cauza fumului si a haosului din cluburile din tara. Managementul nu a mai facut fata schimbarilor de dupa Colectiv si a trebuit sa trecem la alt nivel. La festival se cere din ce in ce mai mult un produs spectaculor, este o abordare de marketing in locul uneia de suflet. Noi incercam in ultima vreme sa producem mai bine piesele si sa crestem din mers.

Ce v-ati propus atunci cand ati lansat trupa si cum s-au schimbat gandurile si telurile pe parcus?

Cand am facut Toulouse Lautrec nu mi-am propus nimic. Veneam dupa o trupa in care lucrurile nu mai mergeau la acea vreme (Pixels). Mi-am propus doar sa cant in continuare intr-o trupa, initial nu am fost leader. Insa nu a durat prea mult si mi s-a dat cuvantul, aproape ca o pedeapsa. A trebuit sa compun iar si sa fiu omul din fata.

Ce ne-am propus la inceput a ramas si acum in picioare: vrem sa ne simtim bine si sa cantam cu zambetul pe buze, fara pretentii si abordari academice.

Dar din punct de vedere muzical cum ati spune ca ati evoluat?

In timp am devenit mai diversificati. Am atins si zone melancolice si zone sociale. Eroii au ramas in centrul atentiei, eroii sunt inima culturii pop, cea in care activam. De la “Porno” la Aur sau “Nu se termina asa” sunt niste pasi, iar “O lume mai buna” (mai ales daca vezi clipul) este o alta dimensiune.

Insa nu am pierdut din veselia inceputurilor si am facut si piese precum “Smecherul din tine” sau “Lari Conga”.

Pe mine, ca nivel artistic, ma reprezinta „Cine este ea?.

Care au fost cele mai dificile momente prin care ati trecut pana in acest moment, ca si trupa si cum le-ati depasit?

Plecarea basistului a fost cel mai dificil moment, era cel mai vechi in trupa. Practic eu am facut aceasta trupa cu Calin, deci nu mi-a fost usor. Am gasit in Green un prieten pentru trupa si doar asa am putut continua. Deci eu si tobosarul tragem acum locomotiva. In general oamenii reprezinta momentele de cotitura, pentru ca suntem foarte apropiati unul de altul.

Schimbarea managerului (Ernesto Bianchi) iar a fost un moment dificil, mai ales ca venea dupa Colectiv…

De cativa ani buni avem cu noi un inginer de sunet si un om de studio care face parte din echipa (Vlad Stoicescu).

Care erau atunci canalele pe care comunicati si care functionau mai bine?

Am inceput pe Myspace, iar acum simtim cum si Facebook-ul e cam pe duca. What’s next? Cand am lansat “Te spun” pe YouTube am avut 10.000 in prima zi. Acum se lanseaza 10.000 de clipuri zilnic. Ne place mai degraba comunicarea om la om si credem foarte mult in live-uri.

Ati crescut nu numai muzical,ci si din punct de vedere profesional in modul in care comunicati. V-ati maturizat, lucrati cu Overground Music. Ce v-a determinat sa luati aceasta decizie si cum s-a schimbat felul in care comunicati din acel moment?

Comunicarea cu Overground Music era necesara. Noi am trecut de la a lucra cu un manager la a lucra cu o echipa organizata. Managementul nu inseamna doar muzica si concerte, inseamna  strategie si foarte multa logistica si relatii publice. Overground Music raspunde mult mai bine nevoilor actuale si de altfel e normal ca piata sa creasca si in acest segment. Perioada haiduciei e cam gata.

Exista anumite reguli pe care le pastrati in comunicare?

Nu exista nici o regula, ideea e sa fim mereu noi. Nu ai cum sa pari altceva, cand te sui pe scena se vede tot. Si chiar daca am putea construi un produs… de ce am face-o? Revolutia era despre be yourself, be true. Poate ca un public larg cade in plasa imaginii spoite, dar nu m-a interesat niciodata asta.

Cine este ascultatorul de muzica Toulouse Lautrec?

Avem un public eterogen. Ne-au cumparat muzica oameni care ne puteau fi parinti, dar si altii care acum, cu indulgenta, ne-ar putea fi copii. Avem fani care ne explica subtilitatile si referintele textelor noastre, dar si fani care nu pun cu strictete o cratima.

Suntem convinsi ca ne asculta oameni care au votat USR, dar si cei care au votat PSD. Ne asculta si cei din Coalitia pentru Familie, dar si membrii LGBT.

Cred ca asta poate fi puterea muzicii, sa scoata la lumina tot ce e mai bun in fiecare dintre noi.

Preferi concertele de club sau cele din festival? De ce?

Ma simt mai bine in club, pentru ca de acolo am pornit, dar un festival in aer liber e o bucurie pentru public. Experienta este extinsa la cateva zile si cumva asta se simte in public. Ne intalnim cu alti muzicieni, se leaga idei si prietenii.

Cum a evoluat din punct de vedere business brandul vostru? (functioneaza vanzarea de merch, CD-uri, viniluri, etc)

2019 a insemnat intr-adevar dezvoltarea merch-ului. Am lansat un vin, avem la vanzare tricouri, pene, CD-uri si pachete promotionale. (www.toulouselautrec.ro).

Vom mai lansa un CD acustic in toamna si e foarte posibil sa punem in piata si 10 coveruri inedite. Vinil tot in toamna ne gandeam sa lansam.

V-ati propus sa aveti concerte si in afara Romaniei? Care este strategia voastra din acest punct de vedere?

Toulouse Lautrec au cantat in Budapesta, Krakovia, Ingolstadt, Londra, Deux Alpes… dar de fiecare data intr-un context romanesc. Toulouse Lautrec este un brand local. Daca pe primul album aveam majoritatea pieselor in engleza, pe albumul X toate piesele sunt in romana.

Nu cred ca exista o strategie de export la noi si nu e o piata de export dezvoltata, cel putin nu pe segmentul nostru de muzica. Cred ca pentru a exporta in 2019 de la periferie spre centru e nevoie de proiecte muzicale, nu de trupe. (un muzician cred ca simte diferenta)

In timp ce mai multe trupe din Romania si-au lansat propriile beri, voi ati lansat un vin. Cum v-a venit aceasta idee, cum ati dezvoltat-o,de ce vin,etc?

Ideea a venit natural. In acesti 10 ani am baut o cantitate si o varietate de vinuri rosii impresionanta. Odata cu consumul la scara larga a venit si rafinarea si convingerea ca putem degusta niste vinuri si alege pe cel care ni se potriveste. Ne-au ajutat Alira si am ales un cupaj din 2015 de 13,5 invechit 3 ani in baricuri frantuzesti.

Cum convietuiesc viata de art director si muzician? Care ar spune ca iti aduce cea mai mare bucurie si de ce?

Amandoua vin din cultura pop, deci nu au de ce sa nu se inteleaga bine impreuna. In ceea ce priveste timpul, am trecut de la calitatea de angajat la cea de mic intreprinzator si freelancer cu specializare pe promovare culturala si sociala (creativelaboratories.ro).