articol de Marian Costache

De cand nu mai e Vanghelie la sectorul 5, treburile s-au schimbat masiv. S-a cam terminat cu vanghelioanele si anagramismele, au inflorit semne de circulatie, cat n-a avut bucuresteanul neam de neamul lui pe metru patrat, iar mai nou s-a lasat si cu putina cultura. Ce se intampla? Statiile de autobuz si tramvai au fost tapetate cu adevarate lectii de istorie si de literatura. Cat stai sa vina mijlocul, poti sa afli cat de viteaz a fost Mihai sau ce biserici a ctitorit Matei Basarab. Dar lucrurile nu se opresc aici, pentru ca lectiile se intind si catre inventatori, scriitori si mari oameni ai tarii, nu musai din sectorul 5, ci, din Romania cat a fost ea de intinsa.

In conditiile in care scoala a luat o mica mare pauza in ultimii 2 ani pandemici, cu cursuri prin zoom si alte aplicatii, initiativa chiar e binevenita. Profesorii stau si ei mai linistiti acasa cu masca pe figura, in timp ce aia micii se pot plimba linistiti cu mijloacele de transport, cultivandu-se si la istorie.

#pespate

Acuma, nici nu se mai cade sa ne gandim la cate milioane s-au spart si pe actiunea asta, daca ne uitam la statia asta cu Matei Basarab si vedem ca tovarasii au colantat pana si spatele statiei. Intelegem ca ar putea fi cineva atat de insetat de istorie sa citeasca tot sau ca tramvaiele si troleele alea vin cam greu, dar totusi… cam bate la ochi si prea multa cultura aruncata pe plastic.

In alta cheie, prin sectorul 1, ala pastorit de sobolanei si gunoaie aruncate in strada cum se isca vreun scandal intre frantuzoaica si restul lumii, au aparut niste panouri mici, cam 30 x 30 centimetri  agatate de stalpisori cu sarma, cu un text micut, pe care sunt scrise cateva detalii despre strada respectiva, in functie de casa memoriala sau obiectivul cultural care se afla acolo. Aici, pe semne bugetul a fost mai mic, lucrul manual s-a facut mai cu bagare de seama, dar nici nu e vreo mare sfaraiala, pentru ca ai sanse sa treci pe langa ele fara sa le observi.

Cam asa arata orasul cultural Bucuresti in 2022, poate are sens ca si capitala culturii sa fie cat mai departe, de ce nu, la Timisoara.