Alex Gâlmeanu: Fotograf ,Ambasador DIPLOMA Show și membru în Board-ul Creativ care a contribuit la selecția celor mai bune lucrări din categoria foto-video.

DIPLOMA Show: Festivalul dedicat noii generații de artiști, arhitecți și designeri români, organizat de The Institute între 7 – 16 octombrie 2022, la Combinatul Fondului Plastic din București. Proiectul propune evenimente de networking creativ și o expoziție ce cuprinde 125 de proiecte artistice și 128 de participanți.  

Această a 9-a ediție va fi cea mai bogată în conținut de până acum, cu 10 zile de expoziție în care vor fi prezentate cele mai bune lucrări ale absolvenților de la facultăți cu profil vocațional-creativ. E vorba despre 17 categorii de „industrii creative” diferite din care vom vedea lucrări: de la arhitectură la design interior, de la design de obiect la modă, de la sculptură la foto-video. Lucrările au fost alese de un Creative Board format din specialiști, nume mari din domeniile lor, cum ar fi Roman Tolici, Noemi Meilman, Alex Gâlmeanu, Ioana Ciolacu, Ioana Ciocan și mulți mulți alții. Anul acesta, The Institute pregătește și multe surprize în afara expoziției centrale, cum ar fi tururi ghidate, petreceri etc., contexte prin care generația tânără să ajungă în legătură cu arta.

În avanpremiera DIPLOMA SHOW 2022, Alex Gâlmeanu ne-a povestit despre piața creativității din România și noile generații, conexiunile dintre cotidianul societății și design (sub diferitele sale forme), dar și despre fotografie ca formă de a comunica și descoperi lumea.

un interviu de Cristina Enescu Aky, din seria #perspective

Fotograful și omul de creație Alex Gâlmeanu s-a implicat în proiectul Diploma Show pentru că…?

Diploma Show este un festival pe care îl consider foarte relevant pentru arta românească. Îmi place că acest show scoate din contextul academic lucrările de diplomă și le aduce în fața unui public larg.

Eu am urmat cursurile unei facultăți de artă și știu că lucrările realizate în acest mediu academic sunt destinate unui public extrem de restrâns (un public elevat, de specialitate, dar restrâns), format în general din profesori și studenți. Diploma Show pune tânărul artist față în față cu un public „real”, așa cum se întâmplă într-o galerie sau muzeu, lucru pe care îl consider minunat. De asemenea, cred că festivalul reprezintă o validare suplimentară pentru tânărul artist, precum și, chiar mai important, o importantă rampă de lansare.

Cum arată generația tânără a design-ului și creativității din România din perspectiva  Board-ului care a făcut selecția lucrărilor pentru Diploma Show 2022, dar și din perspectiva publicului?

Nu cred că pot să vorbesc în numele întregului Board, cu atât mai puțin în numele publicului, dar din punctul meu de vedere, generația aceasta de artiști, cel puțin analizând lucrările prezentate, pare a fi orientată către o zonă a introspecției. Cred că exercițiul autoanalizei, al jurnalului, întrebărilor și observațiilor legate de raportul dintre artist și lumea exterioară, poate chiar și o intenție de calibrare a acestui raport – toate sunt prezente în lucrările pe care le-am analizat eu.

Ce aduce Diploma Show 2022 pentru comunitatea și industria creatorilor și designerilor de la noi?

Diploma Show este o ușă deschisă prin care putem intra, cunoaște și analiza noile generații de artiști care vor evolua pe piața creativității din România. Oricând ai nevoie să faci o radiografie prin care să înțelegi cum se va desfășura viitoarea lume artistică românească, Diploma Show are relevanță. Festivalul ne ajută să îi cunoaștem pe noii creatori, iar din punctul acesta de vedere, Diploma Show e un catalizator care contribuie la solidificarea comunității și a industriei creative de la noi din țară.

Care este astăzi rolul celor care se ocupă de domeniile creative în conturarea cotidianului nostru al tuturor? Asta pentru că cei care urmăresc evoluția acestora sunt, totuși, un public relativ restrâns – sau…?

Sigur, dacă vorbim despre un public de muzeu, public consumator de artă în sensul direct al cuvântului, el pare a fi unul restrâns, lucrul acesta este evident pentru România, dar cred că se întâmplă oriunde. În general comunitățile artistice sunt relativ mici peste tot în lume, raportat la ponderile demografice respective.

Totuși, domeniile creative sunt surprinzător de conectate cu societatea: peste tot în jurul nostru vedem design, oriunde suntem înconjurați de design grafic, de design de produs sau arhitectural, de desen și ilustrație, de fotografie și video sau de sunet. Chiar dacă nu ne aflăm într-o galerie de artă, consumăm o cantitate enormă de design și creație, mergând pur și simplu pe stradă, asta e sigur.

În sensul acesta, cred că rolul artistului, al designer-ului, e chiar mai important când e scos din galeria de artă și trimis în societate. Ar fi oricum o irosire a talentului dacă artistul s-ar rezuma la a înfrumuseța simeze și nu ar căpăta o anume relevanță și influență socială.

De fapt, de ce anume e nevoie pentru dezvoltarea creativității? Dar pentru a învăța să o savurăm?

În primul rând trebuie să definim ce înseamnă arta sau creativitatea, definiții pe care nu le vom putea stabili vreodată. La întrebarea „ce este arta?” nu avem încă un răspuns, și nici nu e clar dacă vom găsi unul vreodată (sigur, vorbesc despre un răspuns exhaustiv, de necontestat). Arta evoluează spre noi teritorii și se schimbă chiar în timp ce încercăm să îi găsim o definiție.

Evident, în contextul acesta ingredientul miraculos al creativității e încă o enigmă. Unii creatori își găsesc inspirația când sunt liberi și lipsiți de constrângeri, alții își găsesc ideile atunci când sunt îngrădiți și presați. Unii sunt inspirați de zile senine, iar alții de furtună. Unii creează izolați, ca niște lupi singuratici, iar alții funcționează doar interconectați în comunități mari. Pe unii îi ajută școala, dar pe alții mai mult îi încurcă. Unii artiști muncesc enorm, alții reușesc fără efort. Trăim într-o lume cu posibilități infinite și toate coexistă. La un moment dat, minunea se întâmplă, creația artistului devine relevantă, iar publicul rezonează cu ea. Oricine ți-ar spune că știe rețeta, cu siguranță bravează.

Totuși, există un filon comun pe care îl recunosc în creația adevarată, aș putea să îl numesc autenticitate. E momentul acela în care artistul este adevărat și drept cu sine și cu ce produce, iar publicul simte și vibrează cu asta. Totuși, nici autenticitatea nu este o garanție. Nu vei ști niciodată ce este arta, dar vei ști să o recunoști atunci când ea apare.

Într-o lume foarte (prea?) multimedia și în mișcare, de ce continuă să fascineze fotografia?

Fotografia are un mare avantaj pe care nu îl va pierde vreodată. Imaginea reprezintă un limbaj universal, un mijloc de comunicare care nu are nevoie de traducere. Dacă alegi să vorbesti  în imagini, te va înțelege oricine, oriunde, din București până în Tokyo. Eu nu cred în dispariția fotografiei sau în înlocuirea ei cu altceva echivalent.

Fotografia e în primul rând limbaj, înainte de a fi artă, iar atâta timp cât oamenii vor dori să comunice, fotografia va exista. De exemplu, ca să mă lansez într-o analogie, nu cred că o să dispară vreodată cuvântul, iar cuvântul, chiar dacă este un element de limbaj, poate fi oricând și artă.

Câteva highlight-uri din programul DIPLOMA 2022 și câteva motive pentru care vizitarea expoziției este un must?

O să vă povestesc despre două dintre lucrările pe care le-am remarcat. Una este cea a Alexandrei Costea, „Momentum – Arheologia clipei”, iar cea de-a doua se numește „Insectarium” și este realizată de Tavi Angheluș.

În cazul Alexandrei, mi-a plăcut delicatețea cu care s-a apropiat de subiectul ei. Ea a așezat bucăți de piatră, un material statornic, într-un echilibru armonios, dar lipsit de stabilitate. Artista a creat niște compoziții efemere din materiale „eterne”, compoziții care își extind stabilitatea prin fotografiere.

A doua lucrare reprezintă un jurnal, dar și o cercetare realizată într-un mod neașteptat. Tavi Angheluș și-a început proiectul în 2002, atunci când a decis să documenteze fotografic drumul pe care îl realiza între locuința lui și școală (între sat și oraș). Tavi a reluat această temă după 20 de ani, documentând încă o dată drumul acesta al copilăriei. La final, autorul a așezat materialele fotografice într-o serie de tipul “înainte și după”, 2002 versus 2022, cu rezultate absolut surprinzătoare. Am vazut acolo o căutare personală a artistului, un discurs despre ideea de memorie, dar și un foarte interesant document cu valoare socială.

Oricine este interesat de artă, de noile valuri de creație ale României, trebuie să treacă pragul Diploma Show. Nu cred că există un loc mai bun pentru o analiză a industriei creative și a momentului la care se află ea acum.

Ca o concluzie: când lumea e în vrie iar societatea arde de priorități ne-creative, ce nevoie avem de industriile creative?

Industriile creative de fapt formează societatea, fără nici o îndoială. Nu există societate fără creativitate, nu există priorități necreative, iar creativitatea se află în tot și în toate. Chiar și pentru cele mai banale sau neînsemnate task-uri ai nevoie de creativitate, oricât de voluntară sau involuntară ar fi ea. Nu poți să scapi de artă oricât ai încerca.