Oigan aka Eugen Nuțescu se pregătește de mare concert de lansare. Pe 13 noiembrie la Expirat lansează oficial și cu cântec Antimaterie, un album pe care are invitați mulți „profi” din scena alternativă de la noi, printre care Jurjak, Despot de la Vița de vie sau George de la Travka. Albumul e disponibil și pe vinil așa că e momentul perfect să pui mâna pe un material de colecție. De ce vinil? Pentru că Oigan nu e deloc fanul cd-urilor, spune ca au scrisul prea mic, pentru ochelariști. În plus, are gânduri mari cu toate trupele / proiectele sale, fie că e vorba de Robin & The Backstabbers sau Moon Museum. Toată arhitectura albumului, bombe nucleare și surse de inspirație în interviul exclusiv pentru WeInvent. Ca să vă abonați cu un Going la eventul live, click aici.  

un interviu in exclusivitate, din seria # perspective

Sa o luam cu noutățile. Ce înseamnă albumul Antimaterie și cum a apărut în viața ta?

Antimateria a intrat în casă prin bucătărie, unde zdrăngăneam destul de discret la o chitară rece. Apoi a făcut mai multe călătorii prin toată țara, mai ales prin București & Cluj, iar la final a făcut un City Break în Olanda de unde s-a intors sub formă de vinil și a ajuns direct pe pick-up-ul din living. Deci – long story short – i-au trebuit niște ani ca să ajungă din bucătărie în sufragerie.

Care e piesa pe care ar trebui să o ascultăm în cazul unui atac nuclear?

De pe raftul cu Antimaterie cel mai bine se potrivește “Filozofie”, asta mai ales dacă în paralel te uiți la video unde sunt imagini cu niște cetățeni care mânuiesc bombe nucleare. Dar în cazul unui atac nuclear ar trebui să luăm pisica sub braț și să ajutăm bunica să coboare în pivniță, NU să ascultăm muzică.

Zi-ne puțin despre colaborările cu muzicienii de pe album și care a fost cea mai elaborată?

Cea mai elaborată colaborare a fost cu fiul meu, Dávid Dáné, care a adăugat câteva straturi de sunete, beat-uri, synth-uri peste zdrăngănelile mele. Apoi cu Dan Georgescu, care înainte de mixul final a mai adăugat Oregano, Coriandru și Cimbrișor pe ici colo; Alexei Țurcan a dat o mână de ajutor pe “Anatomie”.

La câteva luni după ce-am avut ideea ca fiecare cântec (care au titluri de nume de materii de școală) să fie cântat de alt “profesor” a și început pandemia. Așa că nu m-am văzut cu toată lumea când au înregistrat. Am tot trimis porumbei călători cu demo-urile cântecelor. După o vreme au început să sosească bufnițe (sau corbi, depinde dacă sunteți cu Hogwarts sau King’s Landing) cu vocile lui Adrian Despot pentru Matematică, cu Lucia pentru Lb Română, cu Jurjak pentru Sociologie etc. Am încercat să evit să stau pe capul oamenilor când înregistrează ca să fie treaba cât mai personală.

Dacă ar fi să-l încadrezi într-un gen anume, unde ar fi albumul ăsta? Asta dacă ești cu etichetările

Nu-s cu etichetările. Decât la borcane, că dacă vrei zacuscă și desfaci gemul de măceșe, se strică, eu îi zic folk psihedelic cu sos electro. Dar asta marți.

Zi-ne de show-ul live, cu cine cânți și dacă nu e complicat să ai toți invitații de pe album la concerte?

Show-ul live va fi mai zgomotos pe alocuri, căci toți cinci am ascultat și multă muzică cu deranj la viața noastră. chiar dacă, vorba lui Beck: “am vrut să fac un album care nu țipă la tine când îl pui pe platan”

Nord-Vestul (cum am denumit gașca de prieteni și colaboratori din Cluj) sunt:

Ami Crișan (Moon Museum)

Dávid Dáné (Awesome Bug)

Sorin Moraru (Luna Amară)

și

Csergő Domi  (Kumm, Urma, Flatsharks)

Nu e complicat să ai toți 8 invitații vocaliști la lansare, e imposibil.

Am pus concertul într-o zi de duminică (13 noiembrie) ca să măresc șansele. E bine. Vreo 6 au promis că vor apărea.

Ai pus pe vinil acest album, crezi că cd-ul e pe moarte? Sau pe ce crezi că merge cel mai bine muzica în momentul ăsta?

N-a fost niciodată vreo mare idilă între mine și CD. Poze prea mici și scrisul mărunt pentru ochelariști. Plus că nu foșnește. Eu sunt mulțumit cu fluviul streamului, chiar dacă nu mai fac bani decât Kanye și Billie Eilish.

Ce ai în căști zilele astea, ce albume ai ascultat în ultima lună, cine te mai inspiră?

Mă inspiră – ca mai mereu – americanii. Fie Big Thief, fie Sufjan Stevens, fie mai vechiul dar de mine acum descoperitul “Benji” al lui Sun Kil Moon (o minunăție visătoare și vicioasă).

Citind de curând o biografie a lui Lou Reed (preferatul meu din mai toate vremurile) am vrut să văd de ce a urât tot mapamondul colaborarea lui cu Metallica – “Lulu”. Inclusiv subsemnatul, dus pe valul disprețului ca o oaie tălâmbă și manipulabilă. Da, e greu pentru urechi, dar insistent și din altă dimensiune.

Zi-ne de revelația cu limba română și cum e trecerea de la engleză spre abordarea locală. E mult mai direct mesajul așa?

Am mai multe materiale de construcție în limba română, deci casa va fi mai finisată. Cărămidă aparentă, subsol catifelat & tot restul. Nu-i mai direct mesajul, poate mai nuanțat. Dar nu mă las nici de engleză. Am învățat 74 de cuvinte noi din ultima carte.

Cum vezi imersiunea subculture-ului în mainstream și invers?

E un proces complex hidraulic, seamănă cu circuitul apei în natură. Somonul mainstream urcă până-n vârful muntelui ca să depună icre indie pe sub pietrișul pârâului de pădure.

Pe unde vedem Oigan anul ăsta după lansare și ce materiale noi pregătești? Ce se mai întâmplă cu Moon Museum și celelalte proiecte?

Atât Robin & The Backstabbers cât și Kumm pregătesc niște concerte aniversare – Stalingrad în noiembrie, Different Parties în decembrie. Moon Museum se mândrește cu faptul că e proiect și nu trupă iar în consecință își permite să nu facă absolut nimic. Oigăn omul (😎) ar vrea în același timp să continuie Antimaterie și să lucreze la un nou album.

Un sfat pentru cei care acum se apucă de muzică, eventual cu chitara?

Nu ascultă nimeni sfarurile unuia cu 10 ani mai mare. Iar dacă le ascultă nu e rock’n roll. 🙂