Bass-ul și job-ul de motion graphic designer merg mână în mână în cazul lui Laszlo Demeter, bassistul formației byron. Are la activ câteva clipuri făcute pentru trupă, iar pe social media postează mai mult despre pisica lui și clipuri cu bass-ul, după ce și-a șters contul de Tik Tok. Cel mai nou single byron a pornit de la o orchestrație de-a lui și anunță un viitor album punchy. Printre artiștii din playlistul lui Dome de anul ăsta se numără Boygenius, Paramore și Baroness.

”Din punct de vedere al „secretelor” acestui instrument, cel mai mare secret mi se pare că, deși basul pare a avea un rol secundar, de susținere, de fapt are un rol foarte important: este liantul dintre ritm și armonie, mortarul muzical care leagă împreună cărămizile din piesă, haha”

un interviu in exclusivitate pentru WeInvent, din seria #perspective

Cum de ai optat pentru bas și care ar fi 3 secrete pe care ar trebui să le știe cei care se apucă acum de instrument?

Țin minte exact momentul în care am decis să fiu basist. A început clipul „Even Flow” de la Pearl Jam la televizor. L-am văzut pe basistul Jeff Ament legănându-se pe ritm și mi s-a părut cel mai cool din trupă, fără să știu mai nimic despre ce înseamnă să fii basist sau care este rolul chitarei bas într-o trupă. De asemenea, deși pe vremea aia nu știam încă, cu această ocazie m-am și îndrăgostit iremediabil de basul fretless, fără taste, care are un sunet mai aparte, extrem de expresiv. De asta, am scos tastele de pe vreo 4 basuri pe parcursul anilor. Nu regret nimic!

Din punct de vedere al „secretelor” acestui instrument, cel mai mare secret mi se pare că, deși basul pare a avea un rol secundar, de susținere, de fapt are un rol foarte important: este liantul dintre ritm și armonie, mortarul muzical care leagă împreună cărămizile din piesă, haha.

În același timp, alt secret ar fi că îți conferă un soi de superputere, pentru că la concerte basul devine o forță fizică pe care publicul nu doar o aude, ci o și simte în piept.

Iar într-o notă mai amuzantă, alt secret ar fi că pe când un vocalist poate fi recunoscut pe stradă, basiștii de regulă își pot vedea de viață liniștiți, făcându-și cumpărăturile la Mega fără a fi deranjați. Într-o notă și mai amuzantă, mi se întâmplă rar să fiu recunoscut pe stradă, dar mai țin minte că o dată am fost oprit de către un băiat care, timid la început, m-a întrebat dacă nu sunt cumva basistul de la OCS. Am izbucnit în râs și i-am zis că nu sunt Radu, dar că îl cunosc și e un tip foarte fain, haha.

Zi-ne despre începuturile tale în ale muzicii, ce te-a adus pe calea asta?

Am început să cochetez cu muzica datorită fratelui meu mai mare, care la un moment dat și-a luat o chitară acustică și intenționa să-și facă o trupă de rock cu amicii lui. Trupa nu s-a materializat, dar chitara acustică a rămas într-un colț, iar la un moment dat, prin liceu, am început să învăț acordurile de bază. Ulterior am pus corzi de bas pe ea, că na, așa simțeam că ar trebui să fie parcursul natural al lucrurilor.

Ascultam multă muzică în casă în general, de la ce mergea la TV/radio, la ce casete cu albume rock/metal își cumpăra fratele meu din magazinele ce existau pe vremea aia. Printre Slayer, Testament și Obituary se mai strecurau și câte un Roger Waters sau Peter Cetera. Pe mine m-a prins curentul grunge destul de tare, și vedeam des clipuri Pearl Jam, Soundgarden sau Alice In Chains în prime time pe MTV. Prima casetă cumpărată de mine a fost, parcă, albumul Purple de la Stone Temple Pilots. Chiar recent am reascultat albumul, și încă îmi place foarte mult.

Cât de important e basul în compozițiile byron, sunt piese în care plecați la drum de la bas?

La byron compozitorul principal e Dan, iar el de regulă construiește piesele pornind de la o progresie armonică sau de la o temă melodică. Basul intră un pic mai târziu în joc, are un rol mai funcțional, de legătură, de a ancora armonia și de a contribui la pulsația piesei. În același timp, la albumul ăsta cred că m-am implicat cel mai mult în orchestrații până acum, iar asta se aude, basul fiind mult mai proeminent  pe alocuri.

Singura piesă la care s-a pornit de la tema de bas este „Cadou”, iar asta se și aude: e unul din cele mai ritmate cântece de pe album. E și foarte distractiv să o cântăm live.

Știu că ești și artist vizual, zi-ne mai multe despre partea asta și cum se combină cu muzica

Pe lângă trupă mai am și serviciu full-time, sunt motion graphics designer/editor video/sound designer. Imaginile mișcătoare m-au pasionat dintotdeauna, de îndată ce am pus mâna pe un camcorder VHS sau, mai târziu, pe un webcam, am încercat să fac filmulețe, chiar și animații stop-motion. Pasiunea asta mi-a devenit slujbă cu timpul, iar de vreo 17 ani cu asta mă ocup: fac animații 2D, editez video, fac sound design și chiar recent am lucrat la montajul unui film de lung-metraj.

Am făcut mai multe videoclipuri pentru trupă, de la montaje simple, de gen road movies („Cu capul în nori”) și animații cu versurile piesei („Perfect”), la videoclipuri cu poveste („Nouă”). De clipul „Monstrul de sub pat” sunt chiar foarte mândru, mi se pare că a ieșit foarte bine, plus că am fost și foarte eficienți: am filmat totul în mai puțin de 5 ore, și l-am editat peste weekend. Singurul gând pe care l-am avut la filmări e să-l facem să nu arate a clip fără buget filmat într-o sală de repetiții. Cred că ne-a ieșit.

„Cadou” e cel mai nou single al vostru, unde ai avut un rol esențial în orchestrație. Povestește-ne cum a fost procesul până la produsul final?

Piesa „Cadou” s-a născut din ceea ce aș numi „un lanț al inspirației”. Tocmai îmi cumpărasem un bas Fender Precision albastru din 1995, iar printre primele chestii cântate pe el a fost și linia de bas de la Cadou. Am fost pur și simplu inspirat de noul instrument și am cântat la el cât am putut în primele zile. Întotdeauna un instrument nou îți va da o altă perspectivă și idei noi. Așa s-a născut tema de bas, care inclusiv ca tonalitate era foarte la îndemână pe basul nou cu 4 corzi.

Am înregistrat ideea și am început s-o dezvolt cum fac de obicei, programând tobe, înregistrând chitare, clape etc. Pentru că eram în perioada în care îl studiam pe unul din regizorii mei preferați, David Fincher, i-am dat titlul provizoriu „The other way is wrong”, pescuit dintr-un interviu cu Fincher în care zicea, parafrazez: „Mulți sunt de părere că sunt milioane de metode de a filma o scenă, dar în realitate sunt doar vreo 2. Iar cealaltă e greșită”.

Inițial nu intenționam neapărat să devină piesă byron, o vedeam mai mult ca pe o piesă instrumentală, dar când a venit momentul să începem să lucrăm la un album nou, am pus și eu schițe în folderul comun de idei. Dan s-a simțit inspirat de schiță, a rearanjat un pic structura, a scris o linie melodică foarte mișto și niște versuri foarte inspirate despre setea de dopamină, și așa s-a transformat schița instrumentală în ceea ce este astăzi.

Este cea mai dansabilă piesa byron, spui pe Facebook, aveți de gând să mergeți mai mult în direcția asta?

Nu cred că ne-am propus vreodată să avem sau să mergem într-o direcție anume. Fiecare album e un snapshot în timp pentru unde ne aflăm ca trupă și ca indivizi. O piesă poate fi îmbrăcată în foarte multe haine, forma ei finală depinde doar de ce avem în dulap la momentul respectiv. Iar dacă te uiți la albumele noastre cred că îți dai seama că nouă ne cam place să încercăm lucruri noi din dulap, haha.

Cum te raportezi la social media, cât de mult postezi și ce folosești cel mai des?

În ultimii ani s-au reorganizat multe lucruri, s-au sedimentat niște priorități, iar social media a început să ocupe din ce în ce mai puțin spațiu și timp în viața mea. Curiozitatea mea a rămas, încerc să rămân la zi cu ce se întâmplă prin lume, însă cu TikTok-ul de exemplu nu am rezonat deloc, așa că l-am și șters la o lună după ce mi-am făcut cont, haha. Am rămas la Facebook, unde pe pagina mea personală postez mai mult despre pisica mea, Lúna, a.k.a. executive producer cat. Pe pagina de artist a proiectului meu solo, absurdcus, postez update-uri despre ce mai fac, poze, videouri scurte cu basul etc. Cel mai activ cred că am rămas pe Instagram, unde postez încă relativ des, stories cu pisica, plimbări prin natură, știri despre trupă și videouri cu basul.

Încerc să am un echilibru sănătos între job, trupă, trăit viața și social media. Câteodată e greu, dar simt că sunt pe drumul cel bun.

Cum va suna al optulea album Byron, ce surprize pregătiți?

Cred că cel mai des cuvânt folosit între noi când discutam despre soundul albumului este „punchy”, și din păcate nu știu cum să îl traduc în română astfel încât să rețină esența. Cred că am reușit să aducem ceva nou cu fiecare album lansat, fără să ne propunem neapărat.

Albumul nou e posibil să conțină câteva dintre cele mai grele piese byron, dar și câteva și cu sonorități mai prietenoase decât până acum. Evident, asta este percepția mea, publicul poate va vedea lucrurile diferit.

Primul single, „Memento”, a fost o piesă cu orchestrație electronică, al doilea single, „Monstrul de sub pat”, destul de rock, „Prea târziu” cumva între ele, iar „Cadou” mai mișcată, mai dansabilă. Cred că o să fie un album destul de divers.

Iar surprizele mai bine rămân surprize până la lansarea albumului în toamnă, e mai frumos așa.

Pe unde vă mai vedem în perioada următoare live? Pe când următorul single?

Vara asta este un pic mai relaxată din punct de vedere al concertelor, ceea ce este și normal, fiindcă anul trecut am bifat foarte multe festivaluri, dar ne puteți prinde la:

• Backyard Season, Expirat – 19 iulie
• Vadoo Chill Fest – 19 august
• Analogue Fest, Mioveni – 25 august
• LaRock Fest, Florești – 9 septembrie
• Danube Rock Fest, Galați – 15 septembrie

Avem în plan și un nou single înainte de lansarea albumului în toamnă, ceva mai special.

3 piese care te-au impresionat anul asta, să le punem și noi în playlist

Îmi place foarte mult noul album Paramore. Îmi place mai ales evoluția trupei de la o trupă de teenageri emo într-o trupă matură, dar păstrând entuziasmul tinereții în concertele live. Una dintre piesele mele preferate de pe album se cheamă „Figure 8”.

Îmi place și noul album Boygenius. Nu am neapărat o piesă preferată, dar îmi place mult piesa „Emily I’m Sorry”.

O piesă foarte recent apărută care m-a impresionat este „Last Word” de la Baroness. Trupa asta îmi place mult, dar întotdeauna am avut probleme cu soundul albumelor lor, fiindcă nu mi se părea că se ridică la nivelul prestației lor live. Piesa asta în schimb îmi dă speranța că albumul nou va avea un sound mișto, și abia aștept.