Constant prezentă în topul celor mai vizibile agenții de PR și desemnată Small Consultancy of the Year la Romanian PR Award 2021, Crafters face echipă cu antreprenorii care își doresc o comunicare conectată în profunzime la businessurile lor, prin servicii complete de comunicare strategică și implementare. 

Antreprenorii nu caută neapărat agenții de comunicare în sensul clasic, ci echipe cu mentalitate antreprenorială, parteneri pragmatici și bine conectați la dinamica de business, cu priză la realitate și, în același timp, buni profesioniști. Aceasta este gândirea pe care a și fost construită agenția,  valoarea pe care cele două partenere de business o aduc în relație cu clienții și modul în care fac lucrurile diferit.

Am vorbit pe îndelete cu Oana Odobescu și Alexandra Enăchescu, Managing Partners Crafters, și am aflat cum au pus bazele agenției, care au fost momentele și deciziile cheie până în acest moment, alegerea numelui, cum este lucratul exclusiv pentru antreprenori și multe alte aspecte foarte interesante.

un interviu de Romanița Oprea, din seria #perspective

Cum v-ați hotărât să lansați agenția și cum v-ați parteneriat?

Oana: Crafters are două vârste. Oficial, ca SRL, a apărut în 2015, după ce mi-am dat demisia din agenția în care lucram în momentul respectiv, cu gândul că „eu nu o să-mi fac niciodată agenție” (oh, well).

Timp de 5 ani, Crafters a fost un proiect de freelancing și consultanță în comunicare pentru proiecte antreprenoriale. Deși am avut încă de la început un sediu, o rețea de colaboratori, un portofoliu de clienți cu care eram într-o colaborare pe termen lung, abia după ce am testat mai multe forme de organizare și de muncă, am ajuns să iau în serios ideea unei agenții.

Așa am ajuns la final de 2019, când am aflat că Alexandra – de care mă leagă o prietenie de pe băncile facultății – plănuia să-și dea demisia din locul în care muncea. Știam deja că lucrăm bine împreună, că ne place să facem echipă și că ne dorim să avem proiectul nostru, așa că decizia a fost luată rapid de amândouă. Începutul lui 2020 ne-a prins astfel sărbătorind primele zile ale parteneriatului nostru în Crafters, cu gândul de a transforma împreună proiectul într-o agenție de comunicare și PR.

De ce drum pe cont propriu și nu o agenție mai mare sau client?

Oana: Am ajuns să muncesc pe cont propriu din întâmplare. Când am făcut pasul ăsta, aveam 24 de ani, tocmai îmi dădusem demisia de la fostul loc de muncă și aveam capul plin de îndoieli profesionale. Cel mai tare mă frământa gândul că fac o meserie despre care nu eram convinsă că mi se potrivește cu adevărat.

Lucratul pe cont propriu a părut, în contextul ăsta, o oportunitate ca să lămuresc dacă comunicarea și PR-ul sunt sau nu pentru mine sau dacă, pur și simplu, nu avusesem contextul profesional potrivit până atunci pentru a-mi face meseria într-un mod cu care să rezonez.

Mi-a luat câțiva ani buni de lucru pe cont propriu să înțeleg că umbrela meseriei noastre este suficient de generoasă cât să-mi găsesc locul sub ea. În timpul ăsta am aflat despre mine și cât de mult îmi place să întorc lucrurile pe toate părțile în fața unor provocări de business și cât de puternic rezonez cu mentalitatea antreprenorilor și cu energia lor.

#pecontpropriu

Într-un fel, lucratul pe cont propriu m-a salvat profesional și încă trăiesc cu convingerea că n-aș putea face meseria asta decât așa, într-un format antreprenorial. 

Alexandra: Din mai multe motive am luat-o pe acest drum: pe de o parte, dintr-o dezamăgire față de mediul de agenție pe care îl experimentasem anterior și de care îmi doream să mă îndepărtez, creându-mi un context mai apropiat de valorile mele și de oameni cu care chiar îmi doream să lucrez.

Pe de altă parte, pentru că, după 8 ani de lucru în agenție, mintea mea se obișnuise să jongleze și să comute între mai multe proiecte simultan, ceea ce mă ține în priză și acum, așa că ideea de a merge la client nu m-a tentat niciodată prea tare.

Apoi, bineînțeles, am avut un zvâc de tipul „now or never”, dublat de o curiozitate și o dorință de a lucra (din nou) cu Oana într-un context în care să fim noi cele care iau deciziile, așa cum spuneam, mai în glumă, mai în serios, încă de pe vremea când aveam doar 20 și-un pic de ani și nu ne puteam imagina până la capăt cum să facem asta.

Când am pornit la drum împreună, ne-am dorit foarte mult să creăm, pentru noi și pentru toți cei care urmau să ni se alăture, un context ceva mai deschis și mai blând în care să lucrăm, convinse că fix astea două lucruri ne vor permite să fim mai eficiente și mai performante la finalul zilei.

Lucrați încă de la început pentru branduri antreprenoriale. Cum diferă acestea de alt tip de clienți?

Alexandra: Diferă foarte mult. De-a lungul timpului, amândouă am lucrat în proiecte diverse și cu tipologii foarte variate de clienți: de la corporații la antreprenori – și am putut să vedem foarte rapid diferențele.

Să lucrezi cu antreprenori înseamnă să fii foarte conectat la business-ul lor și, de multe ori, la o viziune de business foarte particulară, cu mult skin in the game din partea celui aflat la conducere.

E un mediu foarte dinamic, în care deciziile se iau rapid. Desigur, asta vine la pachet și cu bune, și cu mai puțin bune. E foarte motivant să vezi cum lucrurile chiar se întâmplă fără să treacă prin 10 filtre și aprobări, ești foarte aproape de omul de decizie și funcționezi ca un consultant strategic al acestuia, nu doar ca un executant.

Pe de altă parte, ai nevoie de o doză zdravănă de flexibilitate și toleranță la schimbare, iar uneori chiar e important să pui limite, să ghidezi și să reprioritizezi constant. Asta cere de multe ori un extra-efort sau, cu siguranță, un alt tip de motivație decât clasicul „am bifat și task-ul ăsta de pe listă”.

Apoi, antreprenorii sunt oameni foarte pragmatici și conectați la realitate. Sky is not the limit și trebuie să poți intra rapid în paradigma asta, ceea ce te forțează să fii mai creativ. Nu prea există scurtături spre rezultate, nu te poți baza doar pe bugete extrem de mari sau pe direcții care vin „de mai sus”. Dar pentru noi asta e ceva ce nu ne sperie, dimpotrivă.

Cum ați ales numele și ce vă doriți să reprezinte în piață?

Oana: Numele a fost ales tot în 2015, când ideea de craft încă nu era atât de populară ca acum. Țin minte că mi-am dorit să fie o denumire care să transmită corect dimensiunea proiectului (n-aș fi vrut să fie perceput mai mare decât era), să reflecte meticulozitatea cu care făceam lucrurile și să aibă o fărâmă de modestie în el (am ocolit de la bun început atributele care transmiteau direct o calitate pozitivă). Așa am ajuns la ideea de meșteșug, de lucru făcut foarte bine, de craft.

După repoziționarea ca agenție din 2020, alături de Alexandra, am decis să păstrăm numele pentru că în continuare reflecta felul în care voiam să ne facem meseria: cu multă atenție și grijă atât pentru munca noastră, cât și pentru businessul antreprenorilor cu care lucrăm. Asta e și ce am vrea să reprezinte Crafters în piață – o echipă restrânsă de oameni de comunicare, foarte buni în profesia lor, cărora le pasă de munca pe care o fac și de oamenii cu care lucrează (fie ei colegi, colaboratori, jurnaliști sau clienți).

Ați declarat pentru DOR că „după două luni de muncă intensă, cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o e că o alegere pornită din bune intenţii duce la armonizarea unor relaţii, dar și la conversaţii dificile cu unii clienţi: e foarte dificil să revii la paradigma de dinainte după ce ai obișnuit un partener cu un anumit volum și ritm de muncă.” Cum se reflectă acum aceasta lecție în business-ul vostru?

Oana: A fost o lecție învățată în pandemie, când – în primele două luni – ni s-a părut mai important să fim alături de clienții noștri cu toate resursele disponibile de timp și atenție decât să ținem o socoteală amănunțită a tuturor lucrurilor care depășeau livrabilele stabilite inițial.

Abordarea de-a fi all in a fost însă o sabie cu două tăișuri: pe de-o parte, ne-a apropiat mult de echipele cu care am lucrat și a adus multe rezultate bune, pe de altă parte, ne-a pus în poziția de a avea discuții dificile cu unii clienți, pentru care implicarea de 200% din partea noastră devenise deja o așteptare – ceea ce, odată trecută situația de criză, nu mai era realist fără rediscutarea întregului cadru contractual.

În general, nu suntem oamenii care să factureze imediat orice efort care iese din înțelegerea contractuală cu un client. Nu ne place să lucrăm cu contractul în mână, iar asta nu o să se schimbe prea curând. Ce am învățat însă este că orice efort suplimentar – pe care alegem să nu-l facturăm – trebuie bine comunicat și explicat, astfel încât: 1) clientul să înțeleagă că este o muncă în plus (uneori clienții chiar nu-și dau seama că poate o activitate anume nu face parte din livrabilele stabilite) și 2) să fie clar decupat ca un efort punctual, o situație excepțională.

Ce alte lecții importante au urmat?

Alexandra: Cât spațiu avem la dispoziție?

Mă voi opri doar asupra a două dintre ele. Pe de o parte, am picat și noi în capcana clasică a oamenilor aflați pe cont propriu care vor să le facă pe toate și care își doresc performanță 24 de ore din 24. Am dat rapid cu capul de prag și ne-am dat seama că, deși am avut multe rezultate într-un timp foarte scurt, costurile cu care au venit ele la pachet au fost uneori prea mari și alteori nu ne-au adus neapărat bucuria așteptată.

Pe de altă parte, am învățat treptat să dăm drumul unor relații de colaborare care nu ni se potriveau, cu toate consecințele care au venit la pachet. A fost foarte dificil, pentru că inițial am privit asta ca pe o renunțare, dar în final credem că s-au dovedit a fi alegeri sănătoase. Am îndrăznit să căutăm și relațiile de business potrivite pentru noi – cele în care nu simți un gol în stomac atunci când „te sună clientul” –, nu doar colaborările care sună bine pe hârtie.

Cum ați avut curajul să continuați planurile, chiar dacă erați fix la început de drum și în plină pandemie, fără vreun finanțator strategic?

Oana: Nu-mi aduc aminte să ne fi gândit că există varianta să nu continuăm. Ne-a ajutat foarte mult și faptul că, la început de 2020, nu am plecat de la zero, ci exista deja o infrastructură de business pusă la punct – contracte, sediu, colaboratori – astfel că am avut câteva puncte de sprijin importante, care ne-au dat încredere să mergem mai departe.

Pe lângă asta, aveam în favoarea noastră și entuziasmul, ambiția și energia unui nou început – câteva lucruri care, chiar dacă nu plătesc facturi, ne-au dat combustibil pentru a susține tot efortul enorm pe care l-am depus în acea perioadă.

Spuneați de asemenea că nu mai așteptați vreun moment „perfect” ca să faceti sau să începeți un lucru. Dați înainte cu încrederea că, dacă vă faceți treaba bine, lucrurile o să se miște în direcţia bună. Și totuși, de unde acest curaj și ce faceți ca să îl întrețineți/ păstrați acest spirit?

Oana: Pandemia și apoi maternitatea, în cazul meu, ne-au arătat că incertitudinea nu e cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla. Că oricâte scenarii ne-am face, realitatea o să ne surprindă oricum. Că perfecționismul e incompatibil cu antreprenoriatul. Și că, oricum ar fi, lucrurile se vor așeza, atât timp cât la final de zi știm că am făcut ce puteam mai bine.

Nu ne-am vindecat de perfecționism cu totul, însă ne ajută în procesul ăsta faptul că rămânem coerente cu noi însene: discutăm constant despre cum vrem să muncim, analizăm ce a fost bine și ce nu într-o anumită situație, punem pe masă lucrurile de care ne e cel mai teamă, încercăm să ne realiniem constant la realitatea fiecăreia dintre noi și ne dăm curaj să facem lucrurile pe care ni le dorim chiar și atunci când nu par a se încadra într-un „good timing”.

Cum v-ați promovat inițial și v-ați făcut cunoscute în această piață atât de aglomerată și competitivă?

Alexandra: Destul de rapid după ce ne-am parteneriat, ne-am propus să nu fim cizmarul fără cizme și să ne tratăm noi înșine ca pe un client. Așa că ne-am trecut prin același proces – desigur, cu mult mai dificil atunci când nu poți să iei distanță de brand, ci te identifici cu el –, în urma căruia ne-a fost foarte clar atât pentru cine suntem potrivite, cât și ce fel de discurs vrem să ne asumăm.

Deși piața este, într-adevăr, aglomerată, încă există multă confuzie și multă neclaritate referitor la ce face comunicarea și când funcționează ea cel mai bine. Plus că, deseori, comunicarea se intersectează și cu alte subiecte ca: modul în care facem echipă, timpul pe care trebuie să ni-l dăm, procesele și etapele prin care este important să trecem, relația sănătoasă de colaborare de care e nevoie între client și partenerul de comunicare și chiar superficialitatea cu care este tratată sau privită uneori profesia noastră. Toate sunt lucruri pe care ni se pare important să le abordăm la pachet.

#profunzime

Așa că am pornit pe acest drum, în care am vrut să arătăm, pe de o parte, ce înseamnă o comunicare făcută în profunzime, iar pe de altă parte am vrut să vorbim pe bune, fără jargon profesional sau noțiuni care să ia ochii, despre ceea ce știm cel mai bine să facem. Am simțit nevoia să auzim și altceva, să punem cap la cap niște resurse care chiar să ofere un suport real, să dăm mai departe ceva ce ne-ar fi fost și nouă de folos la început în industrie sau dacă am fi fost de partea cealaltă, a clientului care trebuie să ia o decizie importantă și pe termen lung: cu ce profesioniști lucrează.

Cred că acum, la 3 ani și jumătate de când am început să comunicăm în mod susținut, e mai mult loc pentru abordarea asta – și am observat că ea a devenit un discurs mai des întâlnit, iar asta ne bucură. Sper că, la momentul respectiv, am adus ceva proaspăt și de care industria noastră (pare că) avea nevoie.

La un moment dat ați lansat un newsletter, primul adresat antreprenorilor. Cum v-a venit această idee și cum a evoluat ea în timp? Cum a fost primit pe piață și ce planuri aveți cu el și pentru restul de 2023?

Oana: #punctCOMM, newsletterul nostru lunar de comunicare antreprenorială, a apărut din dorința de a fi mai aproape de antreprenori prin conținut educațional. Am simțit că e nevoie și loc de un astfel de demers în piață pentru că 1) comunicarea antreprenorială e diferită de comunicarea corporațiilor și a marilor branduri și 2) antreprenorii încă nu înțelegeau cap-coadă ce înseamnă un efort de promovare, așa că am încercat să explicăm în cuvinte cât mai accesibile cum funcționează comunicarea.

În ultimii 2 ani, am scris despre trenduri, bugete, strategii de conținut, dar și despre cum îți alegi echipa de comunicare și cum îți setezi obiective realiste.

Pe lângă conținutul creat de la zero de noi, invităm în fiecare lună și alți specialiști din comunicare & marketing să semneze o rubrică prin care dau mai departe trei idei pe o temă aleasă împreună. E un demers pe care l-am pornit la începutul acestui an și mă bucur că până acum antreprenorii au putut citi idei despre comunicarea de criză via Roxana Hurducaș, despre marketing personalizat via Andrei Cismaru, despre content audio via Sabina Varga. 

Singurul plan pe care îl avem pe viitor pentru #punctCOMM este să-l facem să reziste cât mai mult timp în forma asta, pentru că e un proiect la care ținem și în care punem mult timp și suflet.

Cum alegeți subiectele pe care le abordați?

Alexandra: Pentru că suntem foarte apropiate de antreprenori, auzim foarte des care sunt provocările, frământările sau dilemele lor din sfera comunicării. Suntem atente la asta și de aici pornim, încercând să le răspundem treptat, printr-un conținut pragmatic și prin idei concrete, pe care să poți pune mâna la final.

Apoi, cu timpul, pentru că ne-am creat deja o comunitate semnificativă de abonați, am început să alegem subiectele chiar cu ajutorul lor. Deseori, supunem la vot tema ediției următoare, din 3 opțiuni inițiale pe care le punem pe masă.

Și pentru că universul comunicării e foarte larg și generos oricum, ne uităm la acele subiecte tabu sau mai sensibile, care sunt puțin abordate în domeniul nostru și pe care punem lupa, intersectându-le cu cele două modalități de mai sus de a alege subiectele.

Oana, spuneai ca „în antreprenoriat, cel mai adesea, comunicarea este gândită în <campanii> și mai rar într-un ecosistem unde fiecare acțiune din prezent este strâns legată de o acțiune din viitor. Dincolo de rezultatele imediate, e important să vezi cum poți crește life time value-ul unui client sau cum contribuie campaniile pe care le faci la consolidarea imaginii brandului tău”. Te rugăm să dezvolți.

Oana: Unele companii antreprenoriale (dar nu numai) încă mai confundă construcția de brand și de reputație cu acțiuni punctuale de sales sau marketing. O parte din eforturile noastre de educație pe care le facem la Crafters au țintit fix schimbarea de paradigmă de la „vrem și noi o campanie” la „vrem să avem o comunicare coerentă”.

Prin natura lor, campaniile implică o gândire pe termen scurt și – atât timp cât nu sunt legate la o strategie mai mare – au toate șansele să nu aducă niciun plus de valoare pentru brand pe termen lung. O abordare de felul ăsta riscă să aducă comunicarea companiei într-un dead end: „am încercat de toate, dar nimic nu a funcționat.”

Raportarea la un termen mai lung însă ne oferă libertatea de a construi coerent, de a ne asuma obiective ambițioase și de a aduce valoare reală în viața publicului pe care îl vizăm în comunicare. Relația dintre un brand și consumatorii săi este ca orice altă relație. Date-urile au farmecul lor, însă relațiile de cursă lungă se sprijină pe o comunicare bună zi de zi.

Care sunt cele mai bune sfaturi pe care le-ați primit de la clienți sau care au venit în urma proiectelor lucrate cu aceștia?

Alexandra: Unele dintre cele mai importante lecții pentru noi cred că au venit mai degrabă din colaborările nepotrivite sau nereușite. Ne bucurăm că au fost foarte puține de-a lungul timpului, raportat la clienții cu care am făcut echipă bună (cu unii – chiar ani la rând), însă din ele am învățat cel mai mult și am și reținut cel mai repede, ca să nu mai repetăm experiența.

Profesia noastră implică multă energie umană, ceva ce trebuie hrănit de ambele părți – atât de la client, cât și de agenție –, așa că dacă ceva ne spune că nu vom putea face echipă, preferăm să nu dăm curs anumitor parteneriate, indiferent de mizele sau de potențialul unui proiect. Nu a fost întotdeauna așa și, de câteva ori, am căzut și noi în plasa lui „ce bine sună proiectul ăsta” sau „vreau să prind toate trenurile”, ignorând anumite red flags, trecând peste ce ne spunea intuiția sau peste ideea că până la urmă nu toate trenurile sunt pentru noi.

Încrederea într-o intuiție educată în timp – legată de modul în care ne alegem colaborările astăzi – este poate una dintre cele mai mari lecții pe care le-am primit.

Care sunt cele mai importante 5 sfaturi pe care le-ați da voi antreprenorilor în 2023?

Oana: Să nu sară etape. În special, să nu sară strategia de brand și apoi pe cea de comunicare, acestea două oferă o direcție clară și răspunsuri la câteva întrebări importante: cine este brandul, cum se poziționează brandul în viața clienților săi? Cum se diferențiază el față de alte soluții similare? Ce problemă rezolvă produsul/ serviciul în viața clienților săi? Cine sunt oamenii cărora se adresează produsul/ serviciul?

Să investească în asset-uri proprii de comunicare. Sigur, să fii în social media e în continuare important, însă devine problematic dacă te bazezi exclusiv pe un canal media „închiriat”, unde nu ai nici cel mai mic control. Pare mai scump în primă fază să-ți creezi propriile canale și medii de interacțiune cu clienții însă, pe termen lung, o să devină cartea câștigătoare. Pentru mai mult context, recomand un pic de documentare pe subiectul zero party data, o politică de privacy ce începe să redefinească abordarea pe care o au brandurile în comunicare. 

#asteptarirealiste

Să aibă așteptări realiste. Comunicarea nu ține locul unui canal de vânzări. La început, comunicarea mai degrabă arde resurse (de timp și bani) decât oferă înapoi într-un timp scurt. În comunicare și PR, rezultatele se văd în timp, iar răbdarea este esențială.

Să-și propună să comunice uman, cu focus pe relație. Deși încă e plin internetul de branduri care țin monologuri despre cât de bune, deștepte și frumoase sunt, vremea comunicării strict comerciale a apus de ceva timp. Brandurile care vor fi preocupate constant de cum pot să aducă valoare în viața consumatorilor și care vor face asta într-un mod onest și uman vor fi cele care, pe termen lung, vor „câștiga” în termeni de relație, reputație și imagine de brand.

Să-și aleagă un partener de comunicare, nu un furnizor. Și, odată găsit, să investească în relația cu el. Sunt multe de spus despre relația dintre client-agenție, însă doar paradigma de parteneriat – din punctul meu de vedere – e cea care aduce cu adevărat valoare.

Bonus: să arate bunătate. Poate nu pare un sfat pragmatic, dar un pic de generozitate în comunicare e poarta spre a construi relații trainice, pe termen lung – cu echipa, cu colaboratorii, cu jurnaliștii, cu consumatorii. 

Care sunt trendurile din comunicare pe care le simțiți cele mai apropiate de voi acum și pe care le și implementați în agenție? De ce?

Alexandra: Nu prea suntem oamenii trendurilor de dragul trendurilor, deși suntem extrem de conectate la tot ce e nou – de altfel, în domeniul nostru nici nu prea ai opțiunea să nu înveți constant sau să rămâi în urmă. Ca oameni de comunicare, cred că trebuie să fim foarte deschiși și conștienți legat de modurile subtile în care se mișcă și se intersectează tot felul de realități sociale, psihologice, culturale, unele foarte îndepărtate de bulele în care ne mișcăm pe plan personal.

Implementăm în echipă tot ceea ce ne ușurează și eficientizează munca și procesele repetitive: tool-uri de project management, de programare a conținutului, de analiză și raportare. Ne preocupă creșterea canalelor proprii de comunicare și construirea unor comunități reale în jurul brandurilor pentru care lucrăm, cu oameni care sunt acolo nu doar din greșeală sau impuls, ci pentru că și-au exprimat o intenție. Deci dacă putem spune că email marketingul și zero-party data reprezintă un trend, atunci suntem susținătoarele acestora.

Însă la fel de mult rămânem fidele și unui mindset pe care-l considerăm evergreen: ne uităm la ce aduce valoare în comunicare, indiferent de forma pe care o ia mesajul pentru fiecare brand și audiență. Abordăm lucrurile cu gândul că avem nevoie de timp, că o relație nu se creează peste noapte și că încrederea se construiește fiind consistent și consecvent, aliniat cu tine însuți. Toate lucrurile care sunt valabile între noi, oamenii, sunt valabile și în comunicarea unui brand. Peste realitatea asta poate să vină orice trend, dacă avem un „de ce” solid, cu siguranță îl integrăm acolo unde e nevoie de el. 

La ce veți spune mereu NU și de ce?

Oana: E o listă care s-a tot mărit în ultimii ani, dar cred că cel mai important lucru e că refuzăm (sau închidem, după caz) orice colaborare care are potențial să devină toxică.

Comunicarea e de multe ori o cursă cu obstacole, care vine cu mult consum emoțional (emotional labor). Suntem de multe ori, prin natura meseriei, sub presiune, așa că e important să găsim modalități prin care să ne păstrăm motivația și energia de a lucra pentru un proiect, iar relația cu clienții joacă un rol esențial.

Există câteva red flags la care suntem atente – cum ar fi micromanagement, feedback oferit fără grijă sau empatie, presiunea nejustificată pe echipa de comunicare, răzgândiri constante pe direcția agreată – și, în funcție de efectul pe care îl produc în echipa noastră, ne asumăm că acestea pot duce la închiderea unei colaborări. Din fericire, s-a întâmplat să facem asta doar o dată în 3 ani și jumătate, timp în care am învățat să filtrăm și mai bine – încă de la întâlnirea de discovery – proiectele în care alegem să ne implicăm.

Care sunt cele mai mari frici pe care le-ați avut până acum în business și cum le-ați depășit?

Dar cele mai mari bucurii?

Alexandra: Spre surprinderea noastră, fricile pe care le-am pus pe hârtie la început nu au fost și cele care ne-au dat de furcă cel mai mult în realitate. Așa cum poate că se întâmplă pentru majoritatea oamenilor pe cont propriu, ne-am temut și noi la început de impredictibilitate. Adevărul este că nici în mijlocul pandemiei frica asta nu s-a adeverit pentru noi.

Au fost și unele lucruri pe care nu le luasem în calcul: de exemplu, cât de dificil este să crești o echipă funcțională, autonomă, într-o piață a muncii care s-a schimbat foarte mult ca profil și nevoi, respectiv într-o industrie care nu e recunoscută pentru lipsa ei de provocări sau pentru ritmul foarte domol de lucru. Să aliniezi realitățile astea și să găsești un teren comun pare aproape imposibil uneori.

Și, pentru că tot am ajuns la ritmul de lucru, una dintre provocările constante pe care le-am gestionat a fost cum să împaci un domeniu solicitant cu nevoia firească de a-ți da timp, de a lua pauze, de a investi un timp de calitate în anumite livrabile. Toate sunt încă frici pe care învățăm să le depășim zi de zi, pentru că fac parte din realitatea antreprenorială în general.

Bucuria e pe măsura fricilor și se trăiește intens când ești în tipul de infrastructură în care suntem noi: știi că tu miști lucrurile, vezi rezultate la firul ierbii, înțelegi că întotdeauna ai o alegere de făcut. Iar cea mai mare bucurie e că lucrezi cu oameni care te aleg și pe care i-ai ales, ceea ce cred că e un privilegiu pentru care muncim și pe care vrem să-l menținem și de acum înainte.