Obeah, cunoscut anterior ca Lil Obeah, este proiectul muzicianului Andrei Bucureci. Și-a construit o carieră de nișă în muzica internațională și este recunoscut pentru inovația sa sonoră și colaborările globale. Fondator al casei de discuri Sound of Art to Come, a lansat muzică alături de artiști din întreaga lume, colaborând cu label-uri precum Wormhole World din Marea Britanie și Emergency Hearts din Texas. Lil Obeah a câștigat premii importante, inclusiv FEEDER AWARD pentru Cel mai bun DJ Set Multidisciplinar și mai multe competiții internaționale de remix, precum ale IRIE Mag și Matador Records.

Strategia mea este simplă: autenticitate și transparență. Vreau să fiu sincer cu privire la cine sunt ca artist și ce vreau să transmit prin muzica mea. Vreau să am libertatea de a mă exprima liber și de a crea muzică care să reflecte personalitatea și viziunea mea artistică unică.

Compozițiile și producțiile sale reinterpretează sunete tradiționale într-un stil experimental, oferind o experiență sonoră și vizuală inovatoare, care continuă să cucerească scena muzicală internațională. Andrei colaborează cu artiști internaționali de spoken word, precum Mark Stewart de la The Pop Group & The Maffia, John Robb, scott crow, Time & Extra Kool, și este activ și în comunitatea națională de poeți și autori, colaborând cu Tatiana Enuțeanu, Florin Dumitrescu și Mihók Tamás. Recent, a lansat albumul JOY, așa că l-am luat la întrebări.

un interviu in exclusivitate, din seria #perspective

Cine este OBEAH aka Andrei Bucureci? Zi-le oamenilor povestea ta – cea muzicală și nu numai.

OBEAH este un alter ego. Sunt artist și antreprenor muzical, iar parcursul meu este multidisciplinar, incluzând sunete, video și design grafic inspirat de artă contemporană. Sound of Art to Come Records este platforma și casa de discuri transilvăneană pe care am fondat-o în 2021. Aici reunesc artiști de pe mai multe continente din genuri balcanice și caraibiene – world music, dub, jazz, industrial, dancehall, reggae, post-punk, hip-hop, electronic și muzică experimentală.

Cu Sound of Art to Come colaborez cu ONG-ul și casa de discuri britanică Wormhole World, din Lancashire/Manchester, pentru a lansa în Regatul Unit, în format fizic, muzica artiștilor mea și a colaboratorilor mei. Ne dorim să conectăm publicul englez cu fusion-ul local. În Texas, colaborez cu labelul anarhist eMERGENCY heARTS și, împreună, am lansat mai multe remixuri și un album de industrial dub hip-hop, Everyday Is Halloween, care include colaborări cu rapperii americani Time și Extra Kool din Denver.

Sunt specialist de comunicare/ director de creație în agenția Creionetica. M-am născut în Râmnicu Vâlcea, și sunt absolvent al liceului de artă local și masterand al facultății de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București și din 2013 colaborez cu agenția pe care am cofondat-o cu Cristiana Bucureci. În ultimii șapte ani ca și specialist în comunicare am colaborat cu multe branduri locale și internaționale: Radio Guerrilla, Electronic Beats by Telekom, Black Rhino Radio, eclecticfm, Louder Than War Radio Manchester, dublab Los Angeles, One Night Gallery, WWF Romania și Austria, Amnesty International, Asociația Seneca, Terre des Hommes România, Greenpeace România și Social Innovation Solutions.

În viața de zi cu zi sunt tatăl a doi copii și echilibrez pasiunea mea pentru muzică, artă și filme cu navigația prin societatea contemporană bucureșteană.

Cum e să fii un artist solo în România? Ce e diferit de a fi într-o trupă?

Chiar dacă OBEAH este un artist și pare diferit de o trupă, nu se poate spune că este un proiect solo, deoarece am colaborat cu numeroși muzicieni talentați din diverse comunități și genuri. Aceste energii complementare creează conexiunea unică dintre artist, artă și casa de discuri.

În cadrul Sound of Art to Come, combinăm munca de studio cu sesiuni de înregistrări pentru instrumente tradiționale, precum țambal, lăută/oud, flaut, fluier, și utilizăm tehnici digitale de producție. De exemplu, din scena de jazz din România și Republica Moldova, OBEAH a colaborat cu artiști precum Tavi Scurtu, Michael Acker, Florin Dumitrescu, Adi Stoenescu, Laura Benedek, Alexandru Arcuș, Ana-Maria Irimia și Iordache.

#inspiratie

În cei aproape 4 ani de activitate, am avut onoarea să lucrez cu profesioniști din industria muzicală, printre care producători versatili din București, precum Marius Costache (Studio148) și Petru Bârlădeanu aka Peter Zaad (NineBarz Studio), dar și cu producători internaționali de world music, cum ar fi Tim Whelan și Hamid Mantu de la Transglobal Underground și Nick „Count” Dubulah de la Dub Colossus. Am fost profund inspirat de mentorii mei, Rodion G.A. și Mark Stewart de la The Pop Group & The Maffia.

Solo sunt pe scenă unde pun sau cânt live muzica produsă în Sound of Art to Come pentru amatorii de fusion și experiment.

Am avut bafta de a lucra cu multe nume de referință din lumea muzicală și remixurile OBEAH includ artiști locali și internaționali precum: Prince Fatty & Horseman, Ghetto Priest, The Membranes, XQUI, Caveiras, Extra Kool + Time și Shabbos Ranks.

Practic pentru mine singurul lucru diferit de a fi într-o trupă este că nu petrec timp în sala de repetiții, prefer studio-ul care a fost întotdeauna un instrument pentru artiștii pe care îi admir enorm ca mentorii mei mai sus menționați, sau legende precum Adrian Sherwood, Lee Scratch Perry, King Tubby, The Scientist, King Jammy, BaBa ZuLa, Bill Laswell și Sly & Robbie.

Zi-ne de oamenii cu care ai lucrat la noul tău album, cum sună și de ce ar trebui să-l asculte tot poporul?

Pe ultimul album, JOY, dinamica s-a transformat într-una de trupă, iar faptul că doar 5 muzicieni artiști au fost implicați face ca acest proiect să se simtă organic, aproape ca o afacere de familie. Albumul a început să prindă contur în Studio148, acasă la producătorul Marius Costache, cu o sesiune de tobe realizată de Tavi Scurtu, singurul toboșar percuționist din România care poate crea o punte autentică între sunetele caraibiene, balcanice și electronice. Următorul pas a fost înregistrarea vocilor ghid, urmate de chitarele înregistrate de Vali Bîrsan. Apoi, sintetizatoarele și alte sunete produse de Marius au adus un plus de textură pieselor. Ultimele sesiuni au inclus bass-ul electric, adăugat tot de Vali.

#joy

Pentru mine, Climaxul JOY a fost aportul artistic și design-ul realizat de Alexandru Daș, membru al trupei Valerinne, a cărui activitate audio-vizuală o admir profund de multă vreme. Alexandru colaborează, de asemenea, cu numeroase edituri, precum Art, Palladin, Grafic și multe altele, ceea ce face ca aportul său să fie o contribuție valoroasă. Pot spune cu mâna pe Biblie că JOY este cel mai rock album pe care l-am făcut vreodată. Ascultând acum primul meu EP, GAME OVER, lansat împreună cu fosta mea trupă, Crowd Control, și produs tot cu Marius Costache la Next Dog Studio în 2013, simt o continuitate naturală între cele două proiecte. Sunt albume de rock fusion electronic cu influențe dub.

Pe JOY, câteva piese precum Lost, Youth, Flame, Prophet au unele dintre cele mai tari riffuri pe care le-am auzit vreodată. În acest context, vă recomand cu drag munca lui Vali Bîrsan, care excelează în metal/punk/post-hardcore cu proiectele sale, precum The Wise Become Fools, Hugh Breese, Breathelast, Anger Dose, Till Lungs Collapse, Maddie Kate. Acum ceva timp am făcut cu Vali un interviu pentru Black Rhino Radio și cred cei care vor să asculte cum talentul lui m-a convins să îl abordez trebuie să asculte acest interviu și best of playlist. Mi-ar plăcea ca muzica OBEAH – JOY să vorbească de la sine.

Ce teme tratează piesele, ce te inspiră și ce mesaj ai vrea în mare să perceapă lumea?

Albumul JOY are 8 piese și este piperat cu tema care mă obsedează în Sound of Art to Come, puntea dintre Caraibe, Jamaica, Balcani și Transilvania. Cântecele pot fi citite ca o propoziție Lost Youth Prophet Years, Flame I Synchronicity Joy. În textele și mesajele cântecelor atât de bine ilustrate în imagini și visualizere de către Alexandru Daș, abordez tema identității în Balcani, mai ales pe piese precum I, Prophet, Youth, iar Flame & Synchronicity sunt cântece de protest, în stilul meu de textier. Lost și Joy sunt despre familie și nevoia de apartenență, în societate, în plan profesional, muzical și artistic.

Las aici versurile de la câteva piese poate oferă claritate.

Flame

Something has to be said

Something has to be done

Lives hanging on a thin thread

We the people must dive

Truths still left there untold

All the tensions now gone

Victories lie here unfold

Nones here just for fun

Youth

I’m failing at everything

Possible

Declare this mission

Impossible

I’m nailing every

Opportunity out there

Set the controls for the

Middle of nowhere

Set the controls for the

Heart of the sun

Imagination has

No boundaries none

Prophet

The creature inside

Yeah that creature is you

The preacher inside

Yeah that creature is you

The prophet

The vagabond

The prophet

The vagabond

We are all prophets here

Ce părere ai despre toată nebunia cu AI? Vei mai exista peste 5 ani ca artist?

Eu nu sunt anti-AI, însă apreciez arta de calitate generată cu inteligența artificială. Cantitatea acesteia în 2025 lasă de dorit. Pe internet se pare că 70% din materialul vizual este produs cu AI și în 2030 va ajunge la 90%. Suntem supuși unui bombardament constant cu bad AI Art, pe toate canalele de socializare și multe dintre ele sunt propaganda politică și au devenit cam greu de suportat. Personal cred că peste cinci ani voi folosi Inteligența artificială în producțiile și cântecele mele. Mi se pare că este un instrument pentru a deveni mai buni ca profesioniști și sper să se reglementeze mai bine cât mai curând.

De exemplu, sunt mândru că am avut norocul să lucrez cu shygarcon la un clip cu AI pentru coverul Kavinsky, Nightcall. Sunt foarte mulțumit de rezultatele video. Aici puteți asculta și cumpăra mai multe variante ale cântecului – OBEAH & Marius Costache – Nighcall (Kavinski Dub)

În cariera mea profesională de specialist de comunicare folosesc zilnic ChatGPT, pentru că mă ajută să am o fluență care îmi lipsea în trecut.

Cum te raportezi la Social Media și cât de creator de content ești? Cum ar putea redeveni muzicianul un creator de muzică și atât?

Jobul meu de peste 6 ani este de creator de conținut și digital storyteller, deci eu sunt pro content. Dar este foarte importantă calitatea și nu cantitatea. Personal, nu cred că muzicienii indie vor avea alte șanse în industrie fără să își producă singuri conținutul pe toate canalele pe care le avem la îndemână. Ultimii ani au demonstrat asta. Atâta timp cât artiștii indie produc totul independenți își pot păstra libertatea. Asta nu înseamnă că pot exista fără colaboratori… dar eu cunosc labelurile mainstream și mi se pare că muzica lor, arta lor este concepută pentru mase și deci omogenizată. Pentru gusturile mele este mult prea lipsită de curaj și atitudine.

Dacă privim istoria pe decade majoritatea artiștilor au fost corupți când au plecat din underground și cred sincer că artiști precum Bob Marley sau Kurt Cobain ar fi făcut muzică de căcat dacă ar fi trăit și și-ar fi compromis carierele cu colaborări mainstream. Mă uit la ce fac urmașii lor și mi se pare că valoarea lor este în scădere. Aștept cu drag să mă surprindă și sper să se întâmple asta cândva.

Deci cred că singura metodă de supraviețuire este să accepți ca și artist indie că ai o nișă și trebuie să găsești un echilibru să cânți și să produci conținut produs de tine și colaboratorii tăi în care ai încredere. Te respecți pe tine și pe ceilalți.

Zi-ne de parte de live. Cum ai vrea să o abordezi și cum vezi scena de live din România?

Deocamdată live sunt doar eu. Am lansat albumul în Club Control alături de Tatiana Ernuțeanu și Florin Dumitrescu, doi poeți, autori/ scriitori/ artiști de spoken word, pe care îi respect enorm.

Am încercat să aduc trupa din studio live însă nu a fost posibil, Vali are 2 side projects active marfă și care îi consumă timpul, iar Tavi Scurtu și Cătălin Lungu au și ei un program încărcat și mi-a fost greu să îi sincronizez pentru un one-off performance. Cum și eu sunt într-o cursă contra cronometru, am preferat să merg doar eu cu microfonul și laptopul și cei doi invitați speciali. Poate că fanii rock obișnuiți cu chitare și instrumente electrice nu au ajuns din acest motiv, însă cei care au fost la lansare au apreciat efortul și vibe-ul. Cum ar spune filozoful român (nu știu exact care), atât s-a putut… dar mi-ar plăcea să mai pot cânta în formula de trupă pe viitor.

Case de discuri sau indie până la capăt? Care e strategia ta?

Adaptabilitatea este punctul meu forte și cred cu tărie în puterea muzicii fusion – este esența mea artistică. Colaborez în prezent cu două case de discuri internaționale, dar am și propria mea casă de discuri independentă, care îmi oferă libertatea de a experimenta și de a-mi gestiona propria viziune creativă.

Desigur, ambiția mea este să colaborez cu case de discuri independente mai mari, care au o prezență mai puternică în industrie și pot oferi resurse și oportunități sporite. Cu toate acestea, sunt conștient că pentru a ajunge acolo, trebuie să-mi dezvolt abilitățile și să-mi extind repertoriul, astfel încât să pot livra muzică la standardele lor înalte.

Strategia mea este simplă: autenticitate și transparență. Vreau să fiu sincer cu privire la cine sunt ca artist și ce vreau să transmit prin muzica mea. Vreau să am libertatea de a mă exprima liber și de a crea muzică care să reflecte personalitatea și viziunea mea artistică unică.

Știu că ai avut o campanie de marketing bazată pe influenceri dar și colaborări cu poeți locali. Zi-ne mai multe!

Colaborarea mea cu Alex, un prieten specialist de marketing, a fost esențială în campania de marketing pentru albumul JOY. Am investit inițial 1800 RON, sumă care a fost dublată datorită unui grant Google pe care l-am obținut. Această finanțare suplimentară ne-a permis să amplificăm semnificativ promovarea albumului. Rezultatele campaniei au fost vizibile în numărul impresionant de vizualizări plătite pe care l-am înregistrat pentru cântecele JOY: peste 92 000. Este important de menționat că aceste vizualizări plătite au avut o rată de conversie mai mică decât cea a vizualizărilor organice, dar au contribuit totuși la creșterea notorietății albumului și a generat un anumit nivel de interacțiune cu publicul.

Pe lângă promovarea online, campania de marketing a inclus și alte componente, social media, unde am desfășurat o campanie activă pe platformele de social media, prin postări regulate, concursuri și colaborări cu influenceri, PR, unde am trimis comunicate de presă către publicațiile relevante și am organizat interviuri cu artiștii implicați în proiect și evenimente live, cum a fost lansarea albumului.

Am avut plăcerea să colaborez și încă lucrez la un album de spoken word poetry cu influencerul Tatiana Ernuțeanu. Alături de ea am pus muzica JOY prin diferite locuri din București precum Uzina Coffee, ECHOES, J’ai Bistrot și lansarea concept store-ului Măiastra de vis-a-vis de Palatul Universul.

Alături de poetul/ textierul și profesorul Florin Dumitrescu am susținut mai multe performance-uri spoken word prin București și prin țară unde am inclus instrumentalele de pe album.

Prin toate aceste eforturi, am reușit să creăm un buzz în jurul albumului JOY și să atragem atenția publicului asupra muzicii noastre.

Acest nou album – JOY – e dedicat mentorilor tăi – Rodion G.A. și Mark Stewart. Cum te-au influențat și care era relația ta cu ei?

Ambii mei mentorii sunt pe altă lume și asta e cam nașpa. Aș fi vrut să asculte acest album YouTube Playlist Joy și acesta este motivul pentru care le-am dedicat lor discul. Este un album de muzică fusion cu sunete clare din rock, post-punk și ritmuri balcanice și atât Rodion Roșca cât și Mark Stewart erau două genii cu energie multă. Exact genul acesta de energie poate mai agresivă mi-am dorit să transmit cu JOY, și probabil că fanii The Pop Group și Mark Stewart & The Maffia, respectiv Adrian Sherwood și Rodion G.A vor simții că acest doi artiști m-au ajutat să am o voce autentică în industria muzicală underground.

Din păcate, ambii mentori ai mei au trecut în neființă, ceea ce este extrem de dureros pentru mine. Mi-aș fi dorit enorm să poată asculta acest album, motiv pentru care l-am dedicat în întregime lor. Este un album de muzică fusion, o combinație armonioasă de sunete rock, post-punk și ritmuri balcanice. Rodion Roșca și Mark Stewart, doi muzicieni geniali și plini de energie, au fost o sursă inepuizabilă de inspirație pentru mine.

#energie

Cu albumul JOY, am încercat să transmit aceeași energie debordantă, poate chiar într-o formă mai agresivă. Sper din tot sufletul că fanii The Pop Group, Mark Stewart & The Maffia, Adrian Sherwood și Rodion G.A vor simți influența acestor doi artiști extraordinari asupra muzicii mele și vor înțelege că ei sunt cei care m-au ajutat să-mi găsesc o voce autentică în industria muzicală underground. Contribuția lor la evoluția mea artistică este incomensurabilă. Mark Stewart, cu abordarea sa inovatoare și nonconformistă, și Rodion Roșca, cu măiestria sa în a combina diverse genuri muzicale, au fost modelele mele și cei care m-au îndrumat pe calea către o expresie muzicală unică și personală.

Dedicarea acestui album lor este un omagiu adus memoriei lor și o recunoaștere a impactului profund pe care l-au avut asupra carierei mele muzicale. Sper că JOY va fi o dovadă a moștenirii lor artistice și că va aduce bucurie și inspirație tuturor celor care îl ascultă.

Ce mai asculți în momentul ăsta, ce ne recomanzi și ce gânduri ai către ascultători?

În 2024 am ascultat în mod egal atât muzică nouă, cât și muzică mai veche și am participat la câteva concerte live care m-au bucurat enorm. Voi înșira aici câteva.

Colaboratorii mei de pe albumul JOY, Marius Costache și Alexandru Daș, au lucrat la un superb album de post-rock-metal Valerinne, Ver Sacrum, pe care am reușit să mi-l cumpăr pe vinil. Este un dublu disc de colecție cu un vinil auriu și unul negru presat excelent în Germania. Petru Bîrlădeanu, celălalt producător cu care colaborez, a produs un disc de hip-hop excelent, Bazar sentimental pentru Fratele Costel și în decembrie am fost la lansarea lui în I-auzi Una.

BaBa ZuLa, prietenii mei din Istanbul, au cântat la ediția cu numărul 11 a Balkanik Festival, iar în noiembrie au lansat albumul The Streets of Istanbul. Este un material superb de care nu mă mai satur, este o continuare firească a primei mele întâlniri cu Murat Ertel și trupa sa, prin documentarul Crossing The Bridge: The Sounds of Istanbul al lui Fatih Akin. Ascultă albumul aici. Murat Ertel de la BaBa ZuLa a fost în 2024 co-producător al unui album de dub electronic psychedelic, Transit Tribe al austriacului Ulrich Troyer, care include colaborări remarcabile, cum ar fi cea cu poetul Roger Robinson. Ascultă albumul aici.

#smile

Cel mai ascultat album pentru mine în 2025 a fost Walls Have Ears de la The Smile. M-am bucurat enorm să îi văd live la Arenele Romane pe Thom Yorke, Jonny Greenwood și Tom Skinner, este probabil concertul anului pentru mine. The Mo Chits, care îmi sunt amici, sunt o trupă din București pe care o recomand oricând live (i-am auzit la Collage Festival și în Echoes), și au lansat anul trecut o variantă extended a albumului lor. Au scos și niște sacoșe de pânză mișto cu colajul de pe coperta și mă bucur că am două. Descoperă albumul aici.

Am ascultat și apreciat live proiectul FOMYO, unde Andrei Hațegan cântă alături de amicul și colaboratorul meu Cătălin Lungu. Live-ul lor din Echoes a avut un moment inedit, un cover după Falco, unde l-am auzit pentru prima dată pe Andrei cu un rap în germană.

#albume

Fiind o persoană nostalgică, m-am tot reîntors în 2025 la anul 2009, mai ales la două dintre albumele mele preferate din acel an: Major Lazer – Guns Don’t Kill People, Lazers Do. Ascultă versiunea aniversară de 15 ani aici. The Bug – London Zoo. Ascultă albumul aici. Din vara 2023 am reînceput să ascult muzică când dorm și m-am reconectat la relaxare și liniște, ascultând mult King Tubby, eu cu dub dorm buștean. Am explorat, de asemenea, multe albume pe Bandcamp de la The Scientist, King Jammy și din catalogul VP Records. Descoperă catalogul VP Records aici. Am ascultat și indie și jazz marca Efterklang și Nubiyan Twist și recomand noile lor albume, Things We Have In Common și Find Your Flame.

Cred că 2024 a fost un an foarte bun pentru muzică și mă bucur că am reușit să mai scot și eu albumul JOY pe CD în Manchester. Față de anii precedenți am cumpărat mai puțină muzică, însă uneori și colecționarii se odihnesc.