Formația Stema a lansat recent albumul Muzică de ascultare, o combinație de riff-uri rock cu beat-uri electronice, toate asezonate cu versuri cu tâlc, croșetate de Silviu Sanda. Silviu scrie poezie de mai bine de 20 de ani, citește zilnic, așa a ajuns și la Omar Khayyam, despre a cărui poezie spune că l-a făcut să plângă.

“Albumul ăsta parcă vrea să te ia în brațe și să danseze cu tine pe ritmuri energice mai mult de muzică electro decât de rock, în timp ce în ureche îți șoptește versuri cu tâlc”, spune Silviu. L-am abordat pentru o discuție despre imagine, muzică, versuri, colaborarea cu violonistul Caliu și nu în ultimul rând un pic de modă. Dacă nu i-ați văzut live, mergeți la următoarele concerte, să vedeți și ascultați magia pe viu.

un interviu în exclusivitate, din seria #perspective

Cine e Silviu de la Stema? Prin ce schimbări ai trecut în ultimii ani?

Recunosc că e o întrebare foarte grea dar cu ocazia asta am ocazia să realizez încă o dată că nu prea știu exact cine sunt. De câte ori am fost sigur pe mine, de atâtea ori mi-am luat-o în barbă de la viață. Un lucru știu însă destul de sigur. Am încercat mai mereu să fiu un om cât mai liber și aici mă refer în primul rând la libertatea la nivel mental, spiritual. “Stema” este pentru mine această poartă de acces către zone mai înalte.

Zi-ne despre principalele milestones în cariera ta. Care au fost momentele alea mișto de care-ți aduci mereu aminte?

Cele mai importante momente au fost realizările albumelor, fiecare din cele 3 cerându-și prețul. Am muncit destul de mult, mai ales că în general lucrez singur și la compoziții și la versuri dar și la mixaj. Sunt mai multe meserii și trebuie investit timp, nervi și efort pentru fiecare în egală măsură dacă vrei să iasă lucru de calitate. Apoi ar fi concertele sau videoclipurile.

Dar cel mai important este acest al 3-lea album. E cel mai bun. Abia acum am reușit să ating ceva substanțial. Să definitivez stilul trupei. Acum “Stema” are propriul stil. Nu mai cântă nimeni în felul ăsta. Această unicitate vine la pachet cu o anume relaxare. Dispare orice urmă de invidie pentru că nu te mai compari cu nimeni.

Ce te reprezintă mai mult, bass-ul, chitara, versurile?

A fost o vreme când basul a fost mijlocul meu principal de exprimare. Apoi, ușor ușor am început să mă dedic chitarei. La “Stema” se aude mai în toate cântecele în primul rând sunetul chitării Gretsch, o chitară fenomenală care mi-a schimbat viața. Acum însă, după mai bine de 10 ani de prioritate la chitară, m-am sucit iar și sunt foarte calat pe partea de voce. Consider că abia în 2023 am ajuns un adevărat solist vocal pentru că am muncit foarte mult în a deveni din ce în ce mai bun. Fac vocalize și cânt în fiecare zi. Acum sunt foarte sigur pe mine din acest punct de vedere. Înainte mă consideram un instrumentist care cântă și cu vocea. Am depășit acest prag.

Pe ultimul album am acordat atenție egală tuturor instrumentelor. Fie că e vorba de bas, tobe, chitară sau voce. Mă interesează imaginea de ansamblu, cântecul.

Versurile sunt extrem de importante. Dacă ar fi să aleg, aș pune versurile pe primul loc.

Cât de importantă e imaginea pentru Stema și cât de mult s-a schimbat ea de-a lungul anilor?

Imaginea unui artist este importantă. Corpul artistului devine spațiu public. Ai niște metri pătrați (corpul tău) pe care îi poți face să vorbească în numele tău. Și dacă te afișezi îmbrăcat casual, tot reprezintă un mesaj pentru public. Sunt foarte mulți artiști unde această îmbrăcăminte casual e studiată. Alții chiar nu se pricep. Mie îmi place să mă exprim și prin haine pentru că îmi plac foarte mult și artele vizuale. Imaginea, filmul, pictura, fotografia..

În ce relație ești cu social media? Cât de des scrollezi, postezi și ce mai faci pe acolo?

Din păcate nu prea bună. Dacă nu aveam trupa cred că-mi ștergeam toate conturile.

Cum de l-ai băgat pe Omar Khayyam în versuri? Zi-ne mai multe despre versurile tale în general, pe ce zone mergi?

Îmi place mult poezia, citesc poezie aproape zilnic. Scriu poezie (și aici nu mă refer la textele de la Stema) cam de 20 de ani. Când am citit versurile din “Inimă rănită” mi-au dat lacrimile. Cam asta a fost cu Omar.

Cum a fost primit cel mai recent album, Muzică de ascultare? E mai spre meditație?

A fost primit foarte bine. Exact cum mă așteptam. Albumul ăsta parcă vrea să te ia în brațe și să danseze cu tine pe ritmuri energice mai mult de muzică electro decât de rock, în timp ce în ureche îți șoptește versuri cu tâlc.

Zi-ne despre colaborarea cu Caliu, cum ați ajuns la el și ce mai pregătiți pe viitor?

Un prieten comun, după un concert Stema s-a gândit că ne-am potrivi și mi-a dat telefonul lui Caliu. M-am văzut cu el, ne-am plăcut reciproc și restul e …istorie.

Ai vreun club preferat sau festival, la care te întorci cu drag de fiecare dată? Unde crezi că e cel mai mișto public?

Clubul meu preferat e Control Club iar festivalul pe gustul meu este Electric Castle unde am și cântat cu Stema.

Și ca de final. De la ce vine Stema și de unde ți-ai luat ochelarii ăia bipolari?

Stema vine de la blazon, insignă. Ca o insignă pe care ți-o pui în piept. Sau cum se spune “cal cu stea în frunte”. Noi ne punem “Stema” pe frunte sau în piept și defilăm cu ea. Ea mă reprezintă în totalitate. De aici vine Stema.

Ochelarii sunt MOSCOT și îi aduce în România prietenul meu Romică Romașcu și al său magazin DeOchi.

Și că tot ai pomenit de ochelarii bipolari, Moscot a purtat și nenea Sigmund Freud.

Pălăria care se asortează cu ochelarii și de care nu mă mai pot despărți este handmade by The Hatbutcher.