George Roşu trăiește și lucrează la București, desenează cu text şi scrie urât, de obicei în agende sau pe pereţi virtuali, folosind umorul sau banalul poemizat ca material de lucru. Descrierea îi aparține, așa că vă invităm să-l descoperiți mai pe larg și în interviul de mai jos.

A trăi din arta sa e jobul lui, iar până acum și-a pus-o și în slujba unor campanii comerciale sau sociale. Îi plac topicurile care îl intrigă, situațiile politice absurde, conspirații și prostie, crize sociale, povești mondene, crize și scandaluri online, știrea zilei, aberația săptămânii. Nu-l interesează să se integreze într-o nișă sau vreo breaslă și folosește umorul dar fără să fie jignitor.

un interviu în exclusivitate pentru WeInvent, din seria #perspective

Când ai început să desenezi? De fapt, și mai abrupt. Cine e George Roșu?

Desenez de mic, la un moment dat am devenit conștient de asta în clasa 7-a când mi-am dat seama că sunt ăla din clasă care desenează. George Roșu e un pachet împachetat din anii 90 încoace. El conține cultură începând cu cea europeană, mai ales cea germană, de pe cablu Tv al acelor ani, cărți cu poze și albume de artă, filme dubioase și comedii cu râs pe fundal, teatru neromânesc deci din ăla bun. Din când în când, tot mai rar, se mai adaugă câte un produs la câte una din categoriile amintite. Din acest pachet iau ce îmi trebuie ca să fac ce vreau, adică artă.

Cum se numește ceea ce faci tu? Design, ilustrație, idei pe hârtie?

Îi zice artă, de ce te complici? Și desen, și design și ilustrație. Toate pleacă de la o idee, asta e clar, fie ea pe hârtie sau pe pereți.

Dă-ne câteva exemple de campanii de marketing în care ai fost prezent până acum.

Pe lângă afișe și producții teatrale, am lucrat cu Regina Maria o campanie anti frica de psihologi, Fundația9 – o campanie de awareness asupra încălzirii globale, am mai lucrat și campanii cu BRD, Cec Bank, ING, Banca Transilvania, Cărturești etc. Dar cel mai mult și cel mai de folos sunt acele campanii sociale unde chiar ajut cu ceva la propriu.

Sunt anumite topicuri care te atrag mai mult decât altele? Care ar fi acelea?

Cred că îmi plac topicurile care mă intrigă, situații politice absurde,  conspirații și prostie – ăstea vin la pachet, crize sociale, povești mondene, crize și scandaluri online, știrea zilei, aberația săptămânii.

Cum de nu faci parte din nicio categorie artistică? Explică-ne puțin fenomenul ăsta de self cancelling

Nu e self cencelling, pur și simplu nu mă interesează să mă integrez într-o nișă sau vreo breaslă. Asta nu e treaba mea.

Trăiești din arta ta în momentul ăsta sau ai și un day sau night job?

Să trăiesc din arta mea este jobul meu.

Din toate proiectele tale, care crezi că e cel mai reușit și de ce?

Următorul e tot timpul cel mai reușit. De obicei un proiect e reușit dacă e onest.

Dă-ne câteva exemple de desene care au rupt. Și de ce crezi că s-au viralizat mai mult decât restul?

Campania Stai acasă realizată cu ocazia tâmpeniei numită Referendumul pentru familie.

„Eu nu vreau țara înapoi, vreau țara înainte” – e un desen care a devenit pancartă și slogan la protestele pro europene – anti prostiei extremiste.

 Ce crezi că vrea publicul din România? Sau la ce reacționează cel mai bine?

Publicul general român vrea șușe și bârfe cu soții de fotbaliști analfabeți și glume de grătăriști, nu e nici un secret aici.

Publicul mai particular caută calitatea în artă și cultură, dar o compară cu ce știe că ar trebui să fie, și asta de multe ori tot e puțin, dar România nu e țara unde cultura este pe primele locuri.

Crezi că am depășit epoca memelor sau suntem încă pe acolo?

Nu știu, nu m-au prins niciodată cu adevărat. Este desigur o cultură și nu o neg, dar îmi place alta mai mult.

Cum e procesul de lucru la o lucrare? Cât durează și ce metode / softuri/ tool-uri folosești?

Nu este o rețetă, desenez cu orice, oricum, pe orice suport. Nu contează cât durează lucrul la un desen, contează doar dacă transmite ce vreau eu să transmită. Nu mă interesează să admiri tehnica mea de desen, au trecut vremurile ălea. Acum orice individ are acces la AI și pare să se priceapă la artă, la desen, la fotografie, la poezie etc.

Care e dimensiunea umorului în arta ta? Și ce gen de umor preferi?

Încerc să folosesc umorul fără să fie bădăran sau să jignească. Dar uneori nu îmi iese, și uneori chiar nu îmi pasă. Atâta timp cât nu fac doar meme-uri sau poante pe net, cred că e ok să te superi pe desenul meu. Probabil dacă te superi e despre tine. N-ai decât să te superi.

Ești cofondator al spațiilor de artă RAFT din Brașov, Cluj, Sibiu, Timișoara și București, al spațiului de artă Artă.nonstop din Sibiu, și al Insertului Cultural din Crai nou, Suceava. Zi-ne puțin pe scurt despre spațiile astea și când ai timp să le faci pe toate?

Spațiile le-am deschis prornind de la  lipsa de spații în orașele în care am locuit. Ele funcționează gratuit pentru artiștii care vor să expună. E cumva o platformă de spații pe care o propun.

Ziarul Insert Cultural este, cum se vede și din titlul o publicație culturală. Apare în fiecare marți în locul paginilor de sport din cotidianul Crai nou.