AMEDEUS este Dj și producător, specializat în zona de Techno – Peak Time & Driving, cu influențe de Hypnotic și elemente mai dark sau spațiale. Își face propria poveste în fiecare set, ca un „du-te-vino” între el și public, în care amestecă momentele de intensitate cu cele mai hipnotice și mai groove-oriented. Îl inspiră nume precum Enrico Sangiuliano, Chris Liebing,  Space 92, UMEK, Alignment, Charlotte de Witte, dar în același timp e mereu cu ochii pe muzică nouă.

În momentul în care începi să ai un nume, să fii constant prezent în line-up-uri, să ai release-uri proprii, să produci muzică și să îți construiești o comunitate în jurul proiectului tău, apar și alte surse de venit și oportunități. Pentru mine, DJ-ing-ul și producția muzicală merg mână în mână, iar pe termen lung cred că această combinație este cea care îți poate permite să construiești o carieră sustenabilă.

Spune că la publicul din România cel mai bine prinde energia, dar să fie bine dozată și să se regăsească o latură comercială. Amedeus crede că se poate trăi din DJ-ing în România, dar nu este neapărat ușor și, cu siguranță, nu există o rețetă universală. Printre factorii decisivi se numără nivelul la care ești, orașul în care activezi sau tipul de evenimente la care pui muzică.

un interviu in exclusivitate pentru WeInvent din seria #goodvibes

Hai să ne familiarizăm. De unde AMEDEUS și cum te-ai apucat de DJ-ing?

AMEDEUS este inspirat din cel de-al doilea prenume al meu, Amedeo. Mi-am dorit ca numele de artist să aibă o legătură directă cu mine și, în același timp, să aibă un vibe artistic și distinct.

Cât de complicat este să fii DJ în 2026? Ce scule ți-ar trebui și de unde începi?

În 2026, din punct de vedere tehnic, este mult mai ușor să începi să fii DJ. Ai nevoie de un setup de bază: un laptop sau un PC, o pereche de căști și un controller entry-level.

Partea cu adevărat complicată vine însă după. Este nevoie de o selecție foarte bună de muzică, să înveți să mixezi după ureche, să faci beatmatching corect, să înțelegi structura pieselor, să știi când și cum să faci o tranziție, să înțelegi cum să folosești EQ-urile și multe alte elemente care se dezvoltă în timp.

Eu recomand ca prim pas familiarizarea cu un software precum Rekordbox, care este foarte utilizat în industrie. De acolo, poți învăța treptat beatmatching, frazare, folosirea EQ-urilor, tranzițiile și, mai ales, cum să construiești un set coerent și să creezi o poveste prin muzică.

Citesc în EPK – ul tău despre peak-time. Cum ai defini termenul ăsta?

Techno Peak Time & Driving este un subgen al muzicii techno ,pe care îl definesc prin energie, impact și BPM-uri ridicate. Se bazează pe kick-uri puternice, bassline-uri groovy și driving, dar și pe elemente care creează tensiune și eliberează energia în momentele de drop.

Poate fi combinat cu elemente hypnotic, dark sau industrial, dar și cu storytelling, ceea ce îi permite să creeze inclusiv momente de tensiune și emoție. Pentru mine, toate aceste elemente se pot îmbina pentru a construi o experiență dinamică și imersivă. Pe scurt, este o muzică făcută să ridice energia într-un club sau festival și să țină ringul într-o continuă mișcare.

Hai să vorbim de muzica pe care o pui. În ce zone te simți cel mai bine? Ne spui și câteva nume de artiști care sunt mereu prezenți în seturile tale?

De-a lungul timpului am pus muzică din mai multe zone, de la Tech-House, Melodic Techno, Minimal și Indie Dance, însă cel mai mult mă regăsesc în zona de Techno – Peak Time & Driving, cu influențe de Hypnotic și elemente mai dark sau spațiale.

Îmi place să-mi creez propria poveste în fiecare set. Îmi place să ridic foarte mult energia, după care să o „potolesc” cu elemente de Hypnotic sau Driving. Îmi place să creez acele waveform-uri de tip „du-te-vino” în seturile mele, alternând momentele de intensitate cu momente mai hipnotice și mai groove-oriented. Încerc, totuși, să construiesc un set echilibrat, îmbinând aceste subgenuri și creând o călătorie care să aibă sens de la început până la sfârșit.

Bineînțeles, o mare influență o au publicul și ora la care pun muzică. Încerc mereu să mă mulez după energia oamenilor din fața mea și să creez o conexiune reală între mine și public. Până la urmă, pentru mine, un set bun înseamnă să existe un schimb de energie între DJ și oameni.

Ca artiști, sunt câteva nume care mă inspiră constant și care se regăsesc destul de des în selecțiile mele, precum Enrico Sangiuliano, Chris Liebing,  Space 92, UMEK, Alignment, Charlotte de Witte. În același timp, îmi place să descopăr constant muzică și artiști noi, așa că selecția mea este într-o continuă evoluție.

Ce ai observat că prinde cel mai bine la public?

La publicul nostru din România, cred că cel mai bine prinde energia și să se regăsească o latură comercială. Reacționează foarte bine atunci când simte că se întâmplă ceva și că setul evoluează, nu când energia este la maximum de la început până la sfârșit. Dupa cum spuneam mai sus, îmi place să construiesc tensiune, să ridic energia treptat și apoi să creez momente de eliberare, după care pot să schimb direcția și să introduc elemente mai hypnotic sau driving.

Am observat că publicul reacționează cel mai bine atunci când există această dinamică și când simte că DJ-ul îi conduce într-o călătorie. Până la urmă, nu există o rețetă universală. Contează foarte mult cine este în fața ta, ora la care pui muzică și energia din acel moment. Pentru mine, cel mai important este să citesc publicul și să găsesc echilibrul dintre ceea ce vreau eu să transmit și ceea ce simt că oamenii au nevoie să primească.

Cum a fost la cel mai recent event al tău din Nether?

Ultimul meu gig a fost pe 17 iulie, la Nether, și pot spune că a fost o experiență foarte bună din mai multe puncte de vedere. Am fost următorul DJ după warm-up, așa că a trebuit să construiesc energia treptat și să fiu atent la direcția în care duc setul.

Am început undeva la 134 BPM și am ajuns spre final la 137-138 BPM, fără să forțez lucrurile și fără să sar prea repede în energie. Am avut o selecție muzicală de care am fost foarte mulțumit și, în același timp, am avut ocazia să mă conectez cu un public format în mare parte din străini.

Mi s-a părut interesant să observ diferențele de percepție și de cultură muzicală dintre publicul internațional și cel cu care sunt obișnuit în România. Simți că, în multe contexte internaționale, există o cultură a muzicii techno foarte bine dezvoltată și un public care este mult mai deschis către experiențe muzicale mai diverse.

Asta mi-a permis să merg puțin mai deep ca vibe și să explorez mai mult partea hypnotic și groove-oriented a stilului meu, fără să pierd conexiunea cu publicul. Am primit și foarte mult feedback pozitiv după set, ceea ce pentru mine a fost una dintre cele mai importante confirmări că direcția muzicală pe care am ales-o a funcționat foarte bine în acel context.

Se poate trăi din DJ-ing decent în România? Și dacă da, de la ce nivel în sus, câte gig-uri ar trebui să ai pe lună?

Da, cred că se poate trăi din DJ-ing în România, dar nu este neapărat ușor și, cu siguranță, nu există o rețetă universală. Depinde foarte mult de nivelul la care ești, de orașul în care activezi, de tipul de evenimente la care pui muzică și, bineînțeles, de cât de bine reușești să îți construiești un nume.

Dacă vorbim strict de cluburi și evenimente, cred că ai nevoie de un flux constant de gig-uri și de un fee care să îți permită să îți acoperi cheltuielile lunare. Ca reper, probabil că undeva la 4-8 gig-uri pe lună, la un nivel deja profesionist și cu un tarif decent per gig, poate deveni o activitate din care să trăiești. Dar nu cred că numărul de gig-uri este singurul indicator.

În momentul în care începi să ai un nume, să fii constant prezent în line-up-uri, să ai release-uri proprii, să produci muzică și să îți construiești o comunitate în jurul proiectului tău, apar și alte surse de venit și oportunități. Pentru mine, DJ-ing-ul și producția muzicală merg mână în mână, iar pe termen lung cred că această combinație este cea care îți poate permite să construiești o carieră sustenabilă.

De unde te inspiri, cine te lasă mască – de la noi sau de afară?

Mă inspir foarte mult din scena internațională, dar urmăresc cu interes și ce se întâmplă în România, însă la noi, nu prea sunt mulți artiști pe peak time techno. Sunt artiști care mă impresionează prin sound, energie și prin modul în care reușesc să construiască o poveste într-un set.

Dintre artiștii internaționali, sunt câteva nume care mă inspiră în mod special: Enrico Sangiuliano ar fi top 1, Jay Lumen, Adam Beyer, Charlotte D. W., Space 92, Pan & Pot, Joyhauser. Fiecare are o identitate foarte bine definită și cred că asta este una dintre cele mai importante calități pe care le poate avea un artist.

În România sunt, de asemenea, artiști pe care îi urmăresc și îi apreciez, iar ceea ce mă inspiră cel mai mult este să văd cum reușesc să își construiască propriul drum și să își creeze o identitate într-o scenă care devine din ce în ce mai activă.

Cred că inspirația poate veni de oriunde. Încerc să nu copiez un anumit stil, ci să iau câte ceva de la artiștii pe care îi admir și să transform acele influențe în ceva care să mă reprezinte pe mine.

Cu cine ți-ar plăcea să faci un back to back?

Sincer, nu am un nume in minte. Mi-ar plăcea să fac un b2b cu un DJ cu care să existe chimie muzicală și o conexiune reală. Nu neapărat să avem exact același stil, ci mai degrabă să ne completăm unul pe celălalt și să putem construi împreună o poveste interesantă.

Cred că cele mai interesante b2b apar atunci când fiecare vine cu propria identitate, dar reușesc să se adapteze unul după celălalt și să creeze ceva spontan. Mi-ar plăcea să fie un set în care niciunul dintre noi să nu știe exact unde va ajunge următoarea piesă, dar în care, la final, să existe o poveste coerentă și multă energie.

Legat de partea ta de producer – ai încercat să produci piese proprii sau pentru alți artiști?

Da, producția muzicală este o parte foarte importantă din proiectul meu artistic. Am început să produc propriile piese și încerc să îmi dezvolt constant sound-ul și identitatea muzicală. Pentru mine, este o extensie naturală a ceea ce fac ca DJ, pentru că îmi permite să creez exact muzica pe care vreau să o aud și să o includ în seturile mele.

În ceea ce privește producția pentru alți artiști, momentan mă concentrez în principal pe propriul meu proiect și pe dezvoltarea mea ca si artist. Pe viitor, nu exclud colaborări sau proiecte pentru alți artiști, mai ales dacă există o viziune comună și simt că putem crea ceva interesant împreună.

Cum vezi treaba asta cu AI-ul în muzică? Ai folosit, susții?

Cred că AI-ul va avea un rol din ce în ce mai important în industria muzicală și nu cred că putem să ignorăm evoluția tehnologiei. Personal, nu sunt împotriva lui și cred că poate fi un instrument foarte util, atât timp cât este folosit ca un tool și nu înlocuiește creativitatea și viziunea artistului.

Am folosit AI în anumite contexte, în special ca instrument de suport și pentru a explora idei, dar nu îl văd ca pe un înlocuitor al procesului creativ. Pentru mine, partea cea mai importantă rămâne ideea, emoția și identitatea pe care le aduce artistul în muzică.

Cred că diferența o va face întotdeauna omul din spatele tehnologiei. Poți avea acces la cele mai bune tool-uri din lume, dar dacă nu ai o viziune proprie, rezultatul nu va avea neapărat personalitate.

Zi-ne câteva piese pe care să dansăm până nu mai putem și să uităm de noi, fie că suntem la party sau acasă

Enrico Sangiuliano – Order In Chaos

Joyhauser – C166W

Nicole Moudaber – The Sun at Midnight

Age of Love (Enrico & Charlotte Remix)

Layton Giordani feat. Danny Tenaglia – Live Again

Adam Beyer – Your Mind