Ce-ar fi daca, aflandu-va la cumparaturi intr-un Supermarket, ati purta pe cap un dispozitiv care seamănă cu o şapca de baseball ?! În cozoroc, insa, sa se afle un sistem de monitorizare a privirii.

În căptuşeala şepcii sa se afle electrozi care înregistrează o multitudine de parametri, ca de pildă presiunea arterială, transpiraţia, electricitatea cutanata, bătăile inimii şi altele. In plus, o microcameră video sa înregistreze obiectele la care va uitati.

Informaţiile astfel culese vor fi transmise la un computer aflat la distanţă, care poate reconstrui experienţa cognitivă, emoţională şi fiziologică pe care o traversati de-a lungul călătoriei prin diferitele raioane ale magazinului.

Aceasta tehnica de monitorizare individuala este numita generic BioFeedback. Initial rolul ei a fost de masurare a anumitor parametri biologici in timp real, parametri de modificarea carora subiectul nu este constient in mod normal.

Specialisti in psihologia aplicata au adaptat medoda, astfel ca putem măsura cu precizie care sunt zonele, produsele sau mărcile care suscită reacţii emoţionale notabile, cum evoluează atenţia sub raportul intensităţii, direcţiei şi al dinamicii, care sunt zonele generatoare de iritare, anxietate sau panică, cât de repede şi de eficient rezolvă cumpărătorul problemele legate de localizarea, identificarea şi alegerea produselor sau ce efect au materialele publicitare de la punctul de vânzare.

Stau si ma-ntreb, in ziua in care vom avea cate-un cip in creier si vom fi atat de previzibili, cine se va mai ocupa de “poezie” …

Vor mai exista emotii, vor mai exista necunoscute, vor mai exista macar ghicitori ?!