La un pahar de vorba post ADfel, cu Cristi, Marin si Monica

Am stat de vorba zilele trecute cu Cristi Avram, Marin Preda si cu Monica Dudau, cei trei manageri IQads care s-au ocupat indeaproape de ADfel 2014, ajuns la editia cu numarul 8.

M.C.: Ne-am adunat ca sa ne strangem cu Cristi, Marin si Monica. Nu stiu in ordinea numerelor de pe tricou, cine ce functie mai are. Stiu doar ca Marin este Business Developer Manager.

M.P.: Developez…

M.C.: Asa. Developezi manageri IQads.

C.A.: Noi toti suntem manageri IQads. Iti zic si-un banc, de pe vremea cand lucram la chinezi. Poti sa zic sa se-auda aici?

M.C.: Da, da’ sa se-auda tare!

C.A.: Eram undeva la sediul logistic din Unirii si-acolo eram toti directori. A venit intr-o zi curierul, ca nu uit cat traiesc, si-a zis ca vrea sa vorbeasca cu domnul Director, ca are un plic. Scria pe plic “pentru dl. Director”. I-am zis atunci: “Mai, trebuie sa fii un pic mai clar, ca aici toti suntem directori, deci spune pe care ne cauti”. Exact asa si-aici.

M.C.: Ei, eu va caut pe toti trei si vreau sa-mi povestiti ce v-a placut voua de la ADfel. Daca puteti, sa-mi spuneti din cele cateva executii, declinari, etc, care sunt cele ce v-au placut?

M.P.: Noi n-avem voie sa ne placa lucruri. Oricum noi n-avem timp sa le testam pe toate. Anul asta a fost o mare exceptie. Cred ca e mai bine sa-ncep eu, cu putin context.

M.C.: Ia!

M.P.: Asa, cu niste cifre, sa se vada ce fac la birou.

M.C.: Ca sa se vada deci… Marius, ne auzi?!

C.A.: Marin Preda nu da doar forward la mail-uri, ci le si rezolva.

M.P.: Le si verific si zic “Da, asa e!” Pai contextul a fost: 11 branduri comerciale, 20 de branduri culturale, sociale si care vor sa faca lumea mai buna, ele adunate dau 50 de activari si happening-uri neconventionale, intamplate in astea 7 zile, de la a 8-a editie ADfel. Atat.

M.C.: Asta a fost interventia?

M.P.: Anul asta am avut totusi parca ceva mai mult timp sa testam din ideile implementate. A fost mai bine impartita alergatura la noi, pentru ca am avut parteneriate multe si bune cu agentii, care in premiera au fost in numar mult mai mare activate, poate si pentru ca ne-am dus fizic la ele. Agentiile partenere au stiut sa se miste bine cu brandurile pe care le pastoresc, cat sa le-aduca in povestea asta, unde, iata, lumea chiar s-a distrat.

M.C.: Imi dai niste nume?

M.P.: Agentii: Leo, G2, Lowe, DDB si cam atat.

M.D.: Mercury.

M.P.: Ups! Aaa, nu ups ca Mercury era agentia Dero la implementare. La cele de mai-nainte a fost in ordinea asta: Leo a adus Petrom impreuna cu noi, DDB a adus Wizz Air impreuna cu noi s.a.m.d.. Lowe a adus La Festa. Dero a adus Mercury, pentru ca asa cum spuneam, era agentia lor de implementare.

C.A.: Si Publicis cu Orange.

M.P.: Si Publicis cu Orange si cu noi. Da, da…

M.C.: Si cu terasa de anul trecut! Nu?! E a doua oara cand fac terasa.

M.P: Nuuu! Nu e niciodata “de anu’ trecut”, la ADfel! Terasa de anul asta e foarte diferita fata de anul trecut.

C.A.: Inclusiv vopseaua de pe scari a fost de anul asta, nu cea de anul trecut, portocalie.

M.P.: N-am avut un partener pe vopsea, deci n-am avut o vopsea care sa tina. Revenind. Deci asta a fost contextul. D-asta am avut mai mult timp sa testam ideile. Off the record daca vrei, la editiile trecute faceam chestii glam, de exemplu limuzine cu Cola Zero, care te duceau ca pe-un VIP. Noi doar le vedeam cum pleaca, cu happy people inauntru, stand…

M.C.: La aceeasi terasa.

M.P.: Mda. Anul asta am avut multe idei, nu stiu ce sa zic.

M.C.: Una care ti-a placut.

M.P.: Doua mi s-au parut foarte vizibile.

M.C.: Asa.

M.P.: Nu teama era dar e foarte greu sa alegi.

M.C.: Am inteles. Toate au fost atat de bune.

M.P.; Da. Multumesc! Ideea e asa, au fost doua care mi s-au parut bune si vizibile si pentru oameni foarte diversi ca public. Una de la La Festa, facuta impreuna cu Lowe, in care ajungeai sa te combini in pat, de fapt sa vezi cum iti sta direct in pat cu doi necunoscuti. In aceasta cabina…

M.C.: Courage a trois!

M.P.: Courage a trois! In aceasta cabina…

C.A.: Ai vazut si la mine pe Facebook!

M.C.: Cristi e foarte activ.

M.P.: Cum a zis Cristi: “Tu n-ai avut Courage!” Asa. Asta a fost tare.

M.C.: Voi v-ati pus in pat cu cineva sau n-ati avut curaj?

M.P.: Daaa!

C.A.: Eu nu am avut voie sa ma pun in pat cu nimeni!

DSC03604

M.D.: Nici eu!

C.A.: Nu mi s-a permis, niciun courage!

M.C.: Ti-ai fi dorit?

C.A.: Mi-as fi dorit da’ nu mi s-a permis!

M.C.: Cu cine ti-ai fi dorit?

C.A.: Cu doi necunoscuti din terasa.

M.C.: Credeam ca ai fi vrut cu doua necunoscute din terasa.

C.A.: Cu doua necunoscute din terasa!

M.P.: Branzi. Eu am avut acest fetish. M-am pus in pat cu laptopul dar asta-i deja alta poveste. Am zis sa punem in pat, branduri unele cu altele. Am vrut sa aratam cumva spiritul ADfel, care iata ca e foarte “fara bat in fund” si la nivel de brand manager si la nivel de oameni implicati. Asa ca au venit biciclistii de la TUC, care se combinau cu printesele de la DERO si cu politista de la Desperados.
M.C.: Asta s-a-ntamplat chiar in realitate?

M.D.: Daaa…

C.A.: In timpul acesta, Clabucel se uita dupa perdea.

M.D.: Clabucel, care a ajuns pana la urma in cusca.

M.C.: Am inteles. Deci ti-a placut Courage a trois de la La Festa.

M.P.: Mi-a placut asta. Pentru ca am observat ca functiona for very varied people, rasfoind prin albumul lor care avea mainly oameni sexy, tipe cu fete flirty si baieti care macar voiau sa para horny. Erau acolo insa si trei barbati cu varste de 40-50 de ani, care stateau acolo…

M.C.: Flescaiti!

M.P.: Flescaiti. In sensul ca…

C.A.: Erau un pic, un pic, ridati! Atat.

M.P.: Mda. Iti zic doar una, ca avem una pe om, altfel as putea sa-ti zic cinspe’.

M.C.: Ok, hai s-o auzim si pe Monica.

C.A.: Monica, vreau sa-mi zici ceva da’ nu pe-a mea! Ca noi avem impreuna pe-aia, sunt sigur!

M.P.: Doamne!

M.C.: Tie, Monica?

M.D.: Eu m-am ocupat integral de zilele culturale, care au fost primele 3 de la ADfel, dedicate asociatiilor culturale, educationale, ecologice si sociale. Au venit 20 de organizatii care s-au promovat neconventional, fiecare cu ideile proprii si mi-au placut foarte multe dintre ele. Cel mai mult cred ca mi-a placut Delivering Life. Oamenii au venit, stateau legati la ochi, dansau, ii puneau sa faca tot felul de activitati. La un moment dat a venit si-o trupa de samba, care canta langa ei la tobe. I-au scos si-n mijlocul terasei, i-au plimbat prin toata terasa si oamenii nu-si dadeau seama ca ei au iesit practic din interiorul Fabrica si se plimbau printre alti oameni. Toata treaba asta era filmata iar expresiile lor studiate.

DSC02929

M.C.: Si mesajul?

M.D.: Ei vor sa faca o petrecere de genul acesta in B52 si voiau s-o promoveze. Era un fel de teasing.

M.P.: Si fac deja asta paralel cu ce se-ntampla si pe la New York, o miscare similara care sa faca un mediu urban mai entertaining. Am reusit sa zic un cuvant si-n romana. In ideea ca ei fac genul asta de manifestari, deja. Au aplaudat la propriu corporatistii care ieseau de la metroul din Pipera, in ideea ca daca tu tot esti un hard working guy, probabil ca nu esti atat de mult apreciat cum simti ca e nevoie, deci hai sa-ti aratam exact aprecierea asta. Au mai facut diverse activitati ca Improve Everywhere din New York. Pur si simplu, ca in oras atunci cand mergi in drumul tau obisnuit, sa ti se-ntample ceva ne-gri, ne-banal, interesant.

DSC02894

M.C.: Care sa te conecteze cu adevarat, cu tine, cu mediul, etc.. Cristi?

C.A.: Am crezut ca Monica-mi ia povestea.

M.C.: Credeai ca scapi!

C.A.: Mi-a placut ideea de la Desperados.

M.D.: Care a fost ideea mea!

C.A.: Care a fost ideea Monicai. Cu doi stilisti care trebuiau sa aranjeze parul doamnelor, in principal, de pe terasa (ca barbatii nu prea aveau), intr-un stil cat mai de party, cat mai wild, intr-un stil pe care altfel nu l-ar purta in alta parte. De ce spun ca mi-a placut asta, pentru ca a fost asa: in juma’ de ora gaseste doi stilisti, du-te la IKEA, cumpara fotoliile, adu oglinzile, pregateste…

DSC03272

M.C.: Adrenalina. Intr-un cuvant, adrenalina.

C.A.: Da. Exact, exact.

M.P.: Wild, la tot pasu’.

DSC03294

C.A.: Cu toate astea, anul asta n-a fost atat de hard ca-n anii trecuti, pentru ca o mare parte din idei s-au implementat direct de catre agentii si nu de catre noi. Partea asta, pe care o aveam si eu pana acum, privind implementarea tuturor ideilor, a fost mai subtire.

M.C.: Practic voi ati setat doar cadrul pentru majoritatea activarilor si agentiile le-au pus in opera.

C.A.: Exact.

M.P.: Anul asta ne-am apropiat mai mult de ce-ar trebui si de ce-avem in vedere pentru 2014, sa facem din ADfel, o platforma de neconventional in care agentiile sau clientii direct dar de obicei agentiile, sa propuna clientilor niste activari care sunt mai destepte decat activarile din restul lumii, restul anului. Acestea-s mai destepte pentru ca au un public mai bun, context mai controlat, garantia ca lucrurile se pot intampla si c-o sa aiba cine sa marseze la ele. Noi nu vrem sa intram in concurenta cu agentiile, ca nu suntem agentie. Deci practic, le punem la dispozitie playground-ul asta la propriu, in care ei vin si gandesc impreuna cu consultantii de la noi. Stabilesc care sunt zonele populate, ce s-a mai intamplat si-a mers, care sunt directiile in care lumea marseaza.

M.C.: Ca sa faca la o adica o proba, o campanie pilot in mic, sa-ncerce ceva.

M.P.: Mda. S-a-ntamplat in toate felurile anul asta. Au fost activari care mai fusesera in alte parti, reeditate aici cu un twist mai neconventional, pentru ca repet, avem cu cine Asa a fost la TUC si la DERO.

C.A.: Inclusiv Orange a fost cu Orasul Orange.

M.P.: Da. Au fost branduri care au mai avut executiile astea dar aici au fost puse intr-o noua lumina, reinterpretate, adaptate spatiului, ca la ADfel totul e custom made.

M.C.: Si facute mai liber de constrangeri, cumva.

M.P.: Mda. Au fost totodata si chestii care debutau la noi, gen Wizz Air – Mood de Vacanta, facut de DDB. Proiectul era demult gata, urmand probabil sa fie purtat si portat in alta parte. Au fost binenteles si proiecte pe care le-am facut noi, le-am gandit noi, asa cum e cel pentru Desperados. Acestea se pot intampla si mai incolo pe reteta gandita de noi.

C.A.: Cum s-a-ntamplat la AXE, daca ne-aducem aminte de-acum doi ani. Proiectul acela l-am implementat noi si-apoi s-a mai intamplat de nu stiu cate ori, cu aripile noastre, cu rochiile si hostesele noastre, nu stiu daca de la MVcom au mai luat dispozitivele cu parfum.

M.C.: Da. Am fost si noi implicati.

C.A.: Cu mirositoarele vietii…

M.C.: Ok. Ce vad eu c-aduce nou editia din anul asta, ar fi in primul rand o implicare mai mare a agentiilor, asa cum spuneati si voi. Eu cred ca asta e important pentru proiectele speciale si pentru neconventional pentru ca practic aceeasi oameni din agentii care au o relatie constanta si vand chestii clientilor, au venit si-au lucrat in acest playground de care spuneati si s-au implicat ca sa duca activarile si declinarea mesajului cat mai mult in zona de neconventional. Asta inseamna ca pentru ele a devenit important sa faca asta. E important sa le-arate clientilor ca pot. Pentru clienti e important sa deschida capitolul asta mai mult decat altadata, pentru ca-ntr-un fel se dezvoltau lucrurile cand lucrau direct cu voi si faceau o chestie neconventionala care nu se mai intampla. Nu e de fiecare data acelasi caz fericit, cum a fost la AXE, sa fie atat de mare impactul incat sa merite sa replice la nesfarsit varianta aia. Probabil ca lucrurile care sa faceau pana anul asta la ADfel insemnau muschi incordati o data, dupa care proiectul era uitat. Din cauza asta cred ca anul asta a fost o schimbare majora si cred ca sunt semne bune. Marin, eu iti spuneam de altfel cand ne-am vazut inainte de eveniment, ca eu cred chestia asta. Sunt niste bani care nu vor mai intra in TV, care nu se pot duce cu totii in OnLine, desi imi dau seama ca majoritatea proiectelor care v-au placut voua, au si componenta social media si inseamna pana la urma si OnLine. Se pare ca nu se mai poate altfel.

C.A.: Sa nu uitam si de activarea de la Opel, care a fost interesanta. Noul Opel Adam iti facea o poza si ti-o dadea Polaroid. Nu cred c-au fost oameni pe terasa care n-au trecut pe-acolo.

M.C.: Concret, cum a fost?

C.A.: Era o masina expusa, acest nou model de la Opel, care avea in spate un geam taiat, unde avea o camera. Apasai un buton fixat pe portiera si-ti facea o poza tie si prietenei, tie si cui voiai. Nu mai stiu ce-ti scria.

M.P.: Nu mai stiu nici eu mesajul dar ideea era ca “daca ma placi, o sa-ti fac o poza”.

M.D.: Si poza era upload-ata direct pe Facebook.

M.P.: Asta-I un proiect integral G2. Ei au venit cu masinuta la ADfel, cum au mai venit si-n alte locuri. Noi pana anul asta eram cu aceasta conditie destul de elevata si utila de altfel, cum ca nu se-ntampla nimic clonat. Ne-am dat seama insa ca la ADfel este un public care-ti permite mai mult decat un public de mall, de exemplu. La ADfel vin oameni ca sa se joace brandurile cu ei. Oricat de ciudat ar parea asta, it actually happens.

M.C.: La ADfel e un public mai pregatit. Ca statistici, Monica?

M.D.: Noi estimam ca anul acesta au fost cam 7000 de oameni.

M.C.: Fata de celalalte editii cum a fost?

M.P.: Tot pe-acolo suntem. Am dublat traficul din terasa. Joia a fost inca o data cea mai plina zi, fiind ziua Grand Spoof. Acesta este de altfel cel mai anuntat lucru de la ADfel.

M.C.: Da, da, bine. S-a promovat cel mai tare.

C.A.: Totdeauna la Grand Spoof a fost aglomeratie.

M.C.: Spoof-ul castigator la ce-a fost?

M.D.: Carrefour.

M.P.: Care a fost inscris de niste oameni cu state vechi atat intr-ale Grand Spoof-ului si-ale comediei, anume de Sector 7, care fac asta si separat. Asta inseamna ca se bat oameni care acum au pus mana pe-o camera si au o idee mai buna sau mai proasta, cu profesionisti.

M.C.: Asa e si la maraton, nu stii niciodata cine-i la linia de start. Poa’ sa fie un kenian si un pensionar de la Posta. Eu stiu?!

C.A.: Si anul trecut, cu ceapa… Baiatul ala care a castigat era regizor. Asta e!

M.C.: Da. Probabil ca e greu s-ajungi din intamplare in finala si sa castigi asa ceva. E greu pentru ca, repet, evenimentul vostru e vechi, e cel mai vechi. Nu stiu daca are concurent, eu cred ca nu.

M.P.: Nu!

M.C.: Din cauza asta e o super nisa si arhi stiuta iar cei care au un dram de talent si de scanteie, o dau acolo. Ce premiu a fost anul asta pentru Grand Spoof?

M.P.: Ca de-obicei ego. Dublat, ma rog, de 4000 de Lei, premiul acordat de juriul profesionist si 3000 de Lei, premiul publicului.

M.C.: Eh, asta e…

M.P.: Chiar in ordinea asta e. Ego-ul chiar e important. Ca esti vazut de juriul profesionist, care-nseamna oameni din publicitate. Un gen de: “hei Mihnea Gheorghiu, mi-ai vazut creatia, ca ti-am inscris-o la Grand Spoof? Te-am vazut in juriu. Vrei sa ma angajezi?”

M.D.: Se poate si invers. Adica de la membrii juriului sa vina o invitatie. Primim intrebari despre cei care au inscris anumite lucrari.

C.A.: Perioada de inscriere la Grand Spoof, ca sa zic ca la Sibiu, este o frasaneala continua. Noua ne suna telefoanele aici incontinuu. “Am inscris ceva, nu stiu daca-I bine. Mi-a dat o eroare. Mai avem timp? Mai inscriem?” Mai ales Monica stie.

M.C.: Cu cat timp inainte se-nscriu astea? Cu o luna inainte?

M.P.: Cu doua luni inainte! Ca sa fim fair, a mai ajutat si Editorialul care, ca de obicei, a generat materiale scrise custom, pentru fiecare brand. Restul partilor despre implementare, despre idee, ma rog pe Editorial a fost in continuare mare incarcare la noi, avand si incredere ca ne putem descurca bine in echipa existenta. Practic, multe din comunicarile de brand erau primite la nivel de idee sau de stire scrisa despre respectivul happening. Editorialul cu Sonia Ardelean, Ioana, Anca, Ionut.

M.C.: Nimeni nu trebuie uitat!

M.P.: Nimeni! Miki. Ei au generat stiri custom pentru activarile respective, ca o agentie de PR, care fiind prezenta acolo fizic in fiecare seara, avea rolul ca dupa brief-uirea interna, sa puna in cuvinte frumoase si interesante ideea, cat sa si cheme oamenii.

C.A.: Sa nu uitam nici de Tomi Ketchup.

M.C.: Ce-a avut Tomi?

C.A.: Un artist, care a pictat cu ketchup pe niste panze de 1m cu 70 cm.. A pictat cladiri celebre din Romania. Arcul de Triumf, Casa Poporului, Podul Nou…

M.C.: Cu o singura nuanta de ketchup?

M.P.: Da. Erau tablouri adevarate, monocrome. Iata-le! Noi suntem ca niste consumatori, incantati de poveste. Ideea era asta: un artist deseneaza tablouri din ketchup, motivul pentru care face asta este pentru ca gustul lui Tomi este cel mai iubit din Romania. Tomi multumeste iubirii acordate de romani intorcand-o prin iubirea aratata inapoi Romaniei.

C.A.: Multumesc! Te iubesc!

M.C.: Care a fost cea mai interesanta zi din saptamana?

C.A.: Eu votez pentru Joi.

M.D.: Joi.

M.C.: Celebra Joi…

C.A.: Cea mai plina, hai sa nu zicem cea mai interesanta.

M.P.: Ce a remarcat lumea si d-aia ne permitem si noi sa spunem, locul a fost uniform incarcat pe parcursul intregii seri. De aceea avem si aceasta organizare. Incepem cu cele trei zile culturale care starnesc interesul si-aduc oamenii din prima.

M.C.: Ridica cumva stacheta.

M.P.: Da. Ridica si stacheta, ma rog, sunt altfel de incercari. Organizatiile culturale nu prea au buget de marketing dedicat, nu se pot bate ca niste branduri si au chestii mai handmade, mai mici, mai altfel. Tot neconventional ajung la inima omului da’ ma rog. Pot fi lampite din becuri handmade, despicate, in care fitilul si fundul becului sunt in asa fel incat sa promoveze electrificarea unui sat numit Ursici. Adica-s chestii mai mici si ridica stacheta la nivel creativ, cu altfel de unelte.

M.C.: Triaza publicul, in sensul asta. In clipa in care publicul este expus la genul asta de comunicare, numai o anumita categorie rezista si ramane. Ceilalti pleaca sa bea bere in alta parte.

C.A.: Zilele culturale sunt cele mai colorate, ca sa zic, din tot ADfel-ul.

M.C.: Ok. Mie-mi pareti mai putin obositi decat anul trecut.

C.A.: Tot asa, ne-am trezit pe la 8 dimineata si ne-am culcat pe la 3, in fiecare zi.

M.D.: Au apucat deja sa treaca vreo cateva zile de la ADfel…

C.A.: Da. Cum am mai spus, n-am fost atat de obositi pentru ca s-au implicat mult agentiile.

M.C.: Eu vad in asta, repet, o perspectiva mare.

M.P.: Da.

C.A.: Ne-am fi descurcat ca si-acum un an, ca si-acum doi ani, ca si-acum cinci ani, implementand noi dar ar fi fost un efort mai mare.

M.P.: Si-ar fi fost gresit pentru ca scopul nostru nu e asta, nu vrem sa-nlocuim agentiile in vreun fel. Chiar toata lumea are de castigat. Agentiile au aceasta cireasa de pe tort, creativa, care in creatie e un subiect interesant. Merita sa lucrezi, pentru singurul eveniment de neconventional, dincolo de necesarele flyer-e, spoturi TV, activitati de volum. Clientii scot capul din cumpana “ia acum, cumpara acum”, facand totul mai destept, pentru ca se potriveste cu locul iar pentru noi e business.

M.C.: Am inteles. Bine. M-am lamurit.

M.P.: Stai! Am uitat momentul promotional: “ADfel 2014, 11-17 August”. Ca sa lansam in premiera mondiala, intergalactica…

C.A.: Mondeala…

M.P.: Ne tinem de asta si-am pus in calendar, tot la Fabrica, tocmai ca sa nu mai fie scuza sau ma rog efortul concentrat pe ultima zecime de metru, ca sa fie timp pentru idei. Ca bugete se aproba si-n septembrie-octombrie, pentru 2014.

M.C.: Daca tot s-au implicat mai mult agentiile, merita sa aiba si ragazul necesar.

M.P.: Un playground mai mare, de-un an.

M.C.: Bine dragilor, va multumesc mult!

C.A.: Marean nu ne-a batut, nu ne-a fortat, nu ne-a facut sa spunem nimic din ceea ce nu am vrut.

M.P.: Si reciproc!

M.C.: Si nici n-am facut poze cu voi…

M.P.: Exact! La ADfelul gol!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s