Partea I a Webinarului cu titlul “Valoarea = constructia creierului care da sens vietii”

Joi 25.11.2021 am organizat o noua editie a WeInvent Community Meetings, cu sprijinul MGID Romania, sponsor principal. Parteneri media: IQads, rappel des titres, The Alternative School For Creative Thinking. Partener live production & streaming: Blitz LIVE.

Evenimentul l-a avut ca invitat pe Dr. Dragos Cirneci (psiholog specialist in Neurostiinte), a fost transmis LIVE pe canalele noastre, moderator fiind Andreea Timofte, General Manager MVCOM. Va prezentam prima parte a materialului, din care am subliniat cele mai importante aspecte.

Ne place sa credem ca suntem fiinte rationale si ca totul este gandit, iar creierul nostru se ghideaza dupa date si lucruri foarte clare.  

Nu cred ca merit eu acest titlu de “distrugator de mituri”, cred ca Stiinta este o distrugatoare de mituri. Asta si pentru ca noi tindem foarte usor sa cream o poveste, fara sa avem o baza solida, pentru acea poveste. Cand in sfarsit apare acea baza solida contrazice povestea si avem o mare problema in a reveni si a schimba povestea.

Inca din Grecia Antica filosofii au spus ca oamenii difera de animale, prin rationalitate, prin inteligenta. Noi avem aceste pofte primitive, cum sunt emotiile si alte pulsiuni, care tin de animalicul din noi, dar in acelasi timp Dumnezeu sau Natura ne-a dat si aceasta putere, de a controla aceste pulsiuni si de a lua decizii din ce in ce mai bune si evoluate. In felul acesta noi ne diferentiem de animale.

Practic, un asemenea mit este si ideea de Inteligenta, care nu e o chestie psihologica, ci una filosofica. Singura diferenta pe care a facut-o psihologia a fost ca dupa 1900 a inceput sa testeze, sa inventeze teste care sa masoare Inteligenta. Astfel a fost inventat conceptul de Inteligenta Generala. Daca tu ai un coeficient de inteligenta ridicat esti bun in toate domeniile de activitate. Faci fata si la scoala, si-n armata si-n business.

Si nu e asa? Atunci cand incepem sa testam Inteligenta si avem o valoare, asta ne da cumva incredere suplimentara, ca vom atunge performanta. Nu suntem acolo?

Asa s-a crezut foarte mult timp, practic 100 de ani. In anii 2000 au inceput sa apara tot felul de dovezi ca n-ar fi asa. Sunt diferite domenii in care aceasta Inteligenta Generala nu ne ajuta. De exemplu, din punct de vedere al vietii zilnice, felul in care luam decizii, facem calcule economice sau probabilistice, in perceptia riscului, toate aceste lucruri nu sunt masurate de catre testele de Inteligenta.

De fapt, singurul domeniu cu care se inteleg foarte bine aceste teste de Inteligenta este scoala. Daca e vorba de un salariat, ele arata cat de perfectionabil este. Daca el are un Bacalaureat sau a facut o facultate, nu are niciun sens sa-i dai un test de inteligenta, pentru ca el nu are un handicap mental. Ar trebui sa testezi alte lucruri, care sunt predictor pentru succesul profesional.

Cum functionam in luarea deciziilor?

Oamenii folosesc de regula shortcut-uri. Cand au de luat decizii in viata de zi cu zi, nu procedeaza la fel ca atunci cand aleg, de exemplu, intre doua tipuri de televizoare, dupa specificatiile tehnice. Sar pe prima chestie care le vine, pentru ca pare mai promitatoare, pare mai mare sau pentru ca au facut asa de foarte multe ori in trecut.

Optiunea care e cel mai rapid de accesat si de livrat aceea de regula este si folosita. Acest gen de efect este si mai pronuntat, daca lucrurile se intampla in public. Intre noi avem chestia asta ca daca unul nu are replica imediata, si nu pare destul de consistenta replica, omul nu e considerat inteligent. Atunci, prima idee care-i vine si pare valoroasa omul o si pune pe masa, pentru efectul artistic.

Se presupune ca omul este foarte rational, cand face analiza costuri-beneficii. Asta este mai degraba o chestie normativa, despre cum ar trebui sa fie omul, pentru a se comporta rational. Studiile au aratat ca rareori, in viata de zi cu zi, omul este un agent economic rational.

#behavioral economics

Daniel Kahneman si Amos Tversky au pus bazele behavioral economics, in 1979. Au observat ca oamenii sunt “ghidati” atunci cand iau decizii, uneori chiar cu un cost foarte mare. In foarte multe cazuri decizia este influentata de durerea de a pierde. Cu alte cuvinte, atunci cand negociezi cu cineva trebuie sa eviti pierderea sau sa eviti sa pierzi mai mult decat celalalt. Ideal ar fi sa practici o negociere de tip Win-Win.

Kahnemann a scos in 2011 si o carte, tradusa inclusiv in limba romana, care in varianta originala se numea “Thinking Fast & Slow”. In aceasta carte el prezenta ca am avea, de fapt, doua sisteme de decizie: Sistemul 1, care este rapid si emotional, si Sistemul 2, care este mai lent, mai deliberativ si mai logic.

Nu-i nimic nou aici, aceeasi idee nastrusnica a lui Platon si Aristotel, s.a.m.d., anume ca noi avem ratiune si inteligenta, care au rolul sa controleze acele pulsiuni animalice, care ne fac sa facem prostii. Cu alte cuvinte, daca noi ne bazam pe Sistemul 1 – Emotional, facem prostii cand luam decizii. Pentru ca avem un sistem inteligent, rational, acela ne previne sa luam decizii prostesti.    

Suntem mai mult emotionali sau mai mult rationali?

Aceasta idee propusa de Kahneman si care a influentat foarte mult gandirea, la vremea respectiva, nici macar nu a durat foarte mult. In 2012 a aparut un nou model, ce propunea trei sisteme, dintre care doua erau primitive. Unul se baza pe reflex pavlovian, iar celalalt era un sistem al habitudinilor, obisnuintelor. Acestea doua, mai “prostute” sunt dominate de unul deliberativ, rational. 

Acum se pune problema cate sisteme avem. Avem doua, avem noua?! Daca in fiecare an mai scoatem o teorie, nu facem decat sa facem inflatie de idei. Astfel ca trebuie depasit acest cadru teoretic de a propune modele, fara a se putea testa acele modele. Trebuie sa ai acces si la mecanismul care sta in spatele acestor modele, care nu se vede cu ochiul liber.

In creier exista distinctia asta Emotional vs. Rational?

In ziua de astazi s-a facut un mare progres, in sensul ca poti sa te uiti in creierul omului, cand el se gandeste la ceva sau ia o decizie. Nu doar sa ne dam cu presupusul, ci realmente se poate vedea.

Oameni de la Harvard si Yale, formand un colectiv prestigious, s-au uitat pe ce studii aparusera pana in 2012, cu RMN Functional, privind ce se intampla in creier cand noi simtim emotie. Aici e o intreaga poveste, despre cate emotii avem noi.

In anii ’70, Paul Ekman a venit cu ideea ca noi avem sase emotii de baza, universale. Toata specia umana are: bucurie, tristete, frica, furie, dezgust si surpriza. El le-a probat in Papua – Noua Guinee, pe bastinasii de-acolo. A dovedit el asa, ca toata lumea are aceste emotii de baza, pentru ca sunt in creierul nostru.

#contestatie

Ulterior multi au contestat metodologia aplicata de el, au incercat sa replice cercetarea si n-au mai gasit acelasi rezultat. Oricum, pana in jur de anul 2000 nimeni nu si-a batut capul ca sa verifice aceasta teorie cu sase emotii de baza. Nu numai ca aceasta teorie nu s-a putut replica si ca exista populatii care nu dezvolta aceleasi emotii ca noi sau deloc emotii, ci doar somatizari. Deci pe langa acest talmes-balmes cultural, care de fapt demonstreaza ca emotiile depind de cultura in care noi traim, studiile arata ca nu exista zone specifice in creier, pentru o emotie anume, asa cum s-a crezut.

Practic, exista zone din creier in care apar orice fel de emotii, dar cea mai amuzanta si totodata socanta concluzie este ca anumite zone din creier nu se activeaza numai cand simtim emotii, ci ele sunt implicate in tot felul de lucruri socotite drept cognitive sau rationale, adica inclusiv in procese executive, de limbaj sau de reamintire autobiografica.

De aceea distinctia dintre zonele ratiunii si zone “primitive”, ale emotiei, nu sta in picioare din punct de vedere a ceea ce se-ntampla in creier. Singura concluzie este ca sunt doua emotii de baza, derivate din doua sisteme de invatare afectiva, prezente la toate speciile. Exista Invatare Apetitiva sau prin recompensare si Invatare Aversiva sau prin penalizare. Pe baza acestor doua sisteme se cladesc emotiile, in doua blocuri, placute si neplacute, dar continutul si eticheta lor difera de la o cultura la alta.

E important sa retinem lucrul asta, ca functionam pe baza de recompensa sau pedeapsa

Absolut. Avem un substrat comun al valorilor, pe placut si neplacut. Pe baza acestui substrat noi dezvoltam diverse tipuri de nuante emotionale, in cultura in care traim, dar ne si cladim comportamentul.

Toata masinaria de invatare, despre care povesteam, cu asta se ocupa, cu a face predictii si simulari intr-o maniera probabilistica, pe baza a ceea ce a invatat anterior, datorita acestor sisteme, legat de o situatie, un context anume.

Genul acesta de reactii si comportamente dezvoltate contureaza personalitatea

Daca tot ce face creierul este invatare si reinvatare, unde-i personalitatea?! Am fost tot timpul invatati ca avem personalitate si ca aceasta este impartita in tipuri.

De fapt, lucrurile nu prea stau in felul asta. Putem, insa, sa inlocuim personalitatea cu stilul de invatare. Pe cele doua stiluri de invatare Apetitiv si Aversiv, desi toti avem si unul si altul in creier, sunt diferente intre oameni, din punct de vedere al inclinatiei catre un stil anume.

#descriptori

Daca luam stilul Apetitiv, vom vedea ca exista niste descriptori, pe oamenii respectivi. In general, sunt oameni mai deschisi la nou, mai exploratori, mai sguri pe ei, cu mai multa energie. Par a fi mai dominanti, mai lideri. Isi pot stapani mai bine emotiile, chiar se pot ascunde mai bine. Tolereaza mai bine chestiile incerte, ambigue, noutatea. Inclusiv din punct de vedere politic, le place sa li se dea libertate, adica voteaza cu dreapta.

Prin contrast, cei cu stilul Aversiv vor opusul. Nu se simt bine in situatiile pe care nu le pot prezice. Pentru ei, orice chestie ambigua este potential riscanta. Acolo este posibila chiar o amenintare. De aceea prefera sa controleze mediul cat mai bine, sa si-l organizeze, sa faca nu-stiu-cate planuri, care sa se verifice la secunda daca se poate. Inclusiv din punct de vedere politic, voteaza cu cei care promit siguranta, cu stanga. Acestia sunt si foarte usor de deranjat emotional, se simt vinovati de tot felul de chestii.  

Atunci cand avem un context care favorizeaza mai degraba reactiile unui stil de invatare Apetitiv dar eu am un stil de invatare Aversiv, cum rezolv situatia asta?

Oamenii, asa cum am mai spus, tind sa evite neplacutul, pornind de la aversiunea fata de pierdere si am ajuns la Aversiv, ca stil de invatare. Noua ne place o doza de incertitudine sau de neplacut dar cu lingurita, nu cu polonicul. Totul este sa detinem controlul.

Daca cele doua stiluri de invatare ne regleaza comportamentul, ce rol joaca VALOAREA pana la urma?

VALOAREA este ceea ce ne ghideaza pe noi spre a castiga, a obtine, sau ne scapa cu succes de ceva neplacut.

Ambele directii au valoare, una are valoare de castig, alta o valoare de evitare a pierderii sau evitare a neplacutului, in general, a bolii, a evenimentelor jenante, s.a.m.d., indiferent de emotie.

Asa se construieste VALOAREA, practic aceste doua sisteme construiesc VALOAREA, nu exista un altul. Nu exista o ratiune, o inteligenta sau altceva, care construieste VALOAREA intr-un loc eteric nu-stiu-unde. Cand masuram VALOAREA, vom vedea ca o gasim in zona Apetitiva a creierului.