Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive, al Universitații Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a lansat recent această inițiativă de popularizare a științei, pe care suntem onorați să o distribuim prin intermediul publicației noastre.

Andrei Miu, Profesor de Neuroștiințe Cognitive la Universitatea Babeș-Bolyai, si Simina Pițur, Doctorand in Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive, sunt protagoniștii acestei ediții.

Episodul 1 al Podcastului de Neuroștiințe explică Ipoteza serotoninei în depresie și în dispoziția afectivă. Această ipoteză, în ciuda faptului că și-a perdut credibilitatea in comunitatea științifica, își lasă în continuare amprenta asupra felului în care se poartă discuțiile despre sănătate mentală.

Ce este serotonina?

Simina Pițur: Serotonina este un neurostransmițător, unul dintre cele peste 100 de tipuri de neurotransmițători din sistemul nervos. Neurotransmițătorii sunt molecule folosite în comunicarea sinaptica, în comunicarea dintre neuroni. Acești neurotransmițători sunt produși într-un neuron presinaptic, eliberați în fanta sinaptică (spațiul dintre neuroni) și ajunge la nivelul unui alt neuron, postsinaptic, unde interacționează cu niste proteine numite receptori. Răspunsul neuronului postsinaptic depinde de interacțiunea dintre neurotransmițători și receptori.

Neurotransmițătorii ramași în fanta sinaptica pot fi recaptați prin alte proteine numite transportori, de la nivelul neuronului presinaptic, reintroduși în neuronul presinaptic, unde pot fi folosiți în sinapse viitoare.

Despre ipoteza serotoninei în depresie și în dispoziția afectiva

Andrei Miu: Această ipoteză susține faptul că depresia ar fi cauzată de un deficit de serotonina în creier. În ultimele decenii, dat fiind faptul că depresia implica modificări de dispoziție, asta a dus la extinderea ipotezei serotoninei la dispoziția afectiva. A început să se vehiculeze ideea potrivit căreia atunci când suntem prost dispuși asta reflecta un nivel scăzut de serotonina.

Ipoteza a fost propusă în anii ’60, într-un studiu care a măsurat metabolitul serotoninei în creier, adică un rest al folosirii serotoninei în creier, la pacienți cu depresie față de voluntari sănătoși. Ceea ce s-a găsit în acest studiu a fost că nivelul serotoninei la pacienții cu depresie era mai scăzut fata de voluntarii sănătoși. De aici ipoteza că depresia ar fi cauzată de un nivel scăzut de serotonina.

#studii

Mai multe studii, la puțin după aceea, au încercat să replice acest rezultat și nu au reușit. Adică pe alte eșantioane de pacienți cu depresie și de pacienți sănătoși s-au făcut aceleași măsurători și aceste grupuri independente nu au reușit să replice rezultatul inițial. Acest lucru a aruncat ipoteza serotoninei în depresie într-un con de umbra, încă de la sfârșitul anilor ’60. Deci era clar că nu s-a replicat rezultatul inițial și că această ipoteză nu poate fi susținută, în aceasta forma simpla. Cu toate acestea, suntem în 2022 și încă se vorbește despre această ipoteză.

Mai tărziu, s-a descoperit că o categorie de medicamente care se numesc inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei au efect antidepresiv. Aceste medicamente blochează recaptarea serotoninei în neuronul din care a fost eliberata și implicit cresc timpul în care serotonina stă în fanta sinaptica și poate să acționeze asupra neuronului postsinaptic. De aici s-a revenit la ipoteza deficitului de serotonină, adică s-a spus că daca aceste medicamente, care blochează recaptarea serotoninei și care cresc timpul în care serotonina acționează, au efect antidepresiv și scad simptomele depresive, asta arată faptul că ipoteza deficitului de serotonină în depresie este valabilă. Iar de aici promovarea asiduă a acestei idei reînviate.

Simina Pițur: Ce înseamnă asta totuși? Daca medicamentele funcționează, ce spune acest lucru despre ipoteza serotoninei în depresie?

Andrei Miu: În primul rand ar trebui să spunem că da, aceste medicamente funcționează. Nu pentru toată lumea, dar sunt clar o alternativă de tratament în depresie pentru o parte dintre pacienți. Problema stă în partea de detalii. Adică daca ne uitam la felul cum funcționează inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei ne dam seama că povestea este puțin mai complicată.

Aceste medicamente blochează recaptarea serotoninei, deci au efect în creier imediat, după prima doză. Acest lucru înseamnă că serotonina nu mai este recaptată atât de mult și stă mai mult în sinapsă și acționează mai mult la nivelul sinapsei. Cu toate acestea, efectul antidepresiv al acestor medicamente se instalează după câteva săptămâni. Ceea ce arata aceasta latență a efectului terapeutic este că mecanismul prin care acționează aceste medicamente nu presupune pur și simplu creșterea nivelului de serotonină din creier. Este vorba de mecanisme mult mai complicate, care implică și alte sisteme de neurotransmitatori care se adaptează în timp la blocarea recaptării serotoninei. Este clar un lanț cauzal care implică neuroplasticitate și care explică efectul antidepresiv al acestor medicamente.

Pe scurt, efectul asupra creierului este imediat și lucrul acesta conduce la o creștere a nivelului de serotonină în creier. Efectul asupra simptomelor depresive este întârziat și această întârziere este extrem de relevantă. Ne arată că deficitul de serotonină, care este corectat imediat, nu este mecanismul cauzal al depresiei.

Simina Pițur: Mai sunt și alte dovezi împotriva ipotezei serotoninei în depresie?

Andrei Miu: Da, multe. Trebuie să spunem că ne-am hotărât să vorbim despre acest subiect după ce acum câteva luni a fost mediatizată o sinteză, care propunea să fie odată pentru totdeauna îngropată ipoteza serotoninei în depresie și trecea în revistă zeci de ani de cercetări, în care nu a fost găsită nicio dovadă pentru aceasta ipoteză.

Sunt multe dovezi, care nu susțin ipoteza deficitului de serotonină în depresie. De exemplu, ar trebui să le spunem ascultătorilor că serotonina este sintetizată dintr-un aminoacid care vine din alimentație: triptofanul.

#faraserotonina

O metoda prin care a fost investigată ipoteza serotoninei în depresie și dispoziția afectivă a presupus să se administreze băuturi din care lipsea triptofanul, dar în care erau ceilalți aminoacizi care puteau susține energetic activitatea participanților la experiment, în acele ore în care stăteau în laborator. Deci li se dădeau cocktailuri cu toți aminoacizii, în afara de triptofan, și în cinci ore studiile arătau că asta duce la o scădere a sintezei de serotonina, inclusiv în creier.

S-a măsurat dispoziția afectivă la participanții care băuseră cocktailurile fară triptofan și s-a comparat cu dispoziția participanților care băuseră cocktailuri cu toți aminoacizii, inclusiv triptofan. S-a observat că dispoziția afectivă nu era diferita. Nu erau diferențe de dispoziție negativă intre participanții care trecuseră prin depleție de triptofan și participanții de control. Acest lucru arată cât se poate de clar că, dacă scazi nivelul de sinteză de serotonină din creier, nu produci o scădere a dispoziției afective.

Simina Pițur: Ce alte ipoteze ar fi despre depresie?

Andrei Miu: Studiile au pus în evidentă mai multe categorii de factori, care contribuie la riscul de depresie. Pe de-o parte, sunt factori care țin de vulnerabilitatea la depresie și alții care țin de ce declanșează depresia.

În legătură cu factorii de vulnerabilitate, pot spune că s-au făcut multe studii de genetică, s-au investigat variațiile genetice care sunt asociate cu risc crescut de depresie. Un exemplu ar fi un studiu din 2021, publicat în revista Nature Neuroscience, a recrutat un eșantion de peste 1 milion de participanți și a identificat peste 200 de variații genetice, care împreună explica circa 11% din riscul de depresie. Studiile acestea cu siguranță vor continua și vor fi identificate și alte variații genetice care vor explica mai mult riscul de depresie. Aceștia au fost factorii de vulnerabilitate.

#declansatori

Spuneam că este vorba și de factorii declanșatori. Aici exista munți de date, care arata faptul că debutul depresiei este precedat de cele mai multe ori de evenimente stresante majore, adică schimbări de viață negative și evenimente traumatice. Schimbările de viață negative sunt evenimente cum ar fi pierderea cuiva drag, moartea cuiva drag sau divorț sau probleme financiare majore și alte astfel de evenimente stresante, schimbări de viață negative. Spuneam și de evenimente traumatice. Acestea sunt evenimente care pun în pericol viață omului sau a cuiva apropiat. Deci iată, avem evenimente stresante majore, ca factori declanșatori în depresie.

Cele două categorii de factori sunt necesare pentru a explica apariția depresiei, adică să fim conștienți de faptul că evenimentele stresante singure nu pot să explice debutul depresiei. Foarte mulți oameni sunt expuși la astfel de evenimente și nu fac depresie. Deci, avem nevoie de ceva în plus care să explice de ce unii dintre cei expuși la stres ajung să dezvolte aceasta tulburare mintala, iar explicația tine de factorii de vulnerabilitate care sunt de natură genetică.

#tipare

O a treia categorie de factori studiați sunt mecanismele cauzale. La nivel psihologic, au fost mult investigate tipare de gândire dezadaptative, care s-au văzut că sunt asociate cu risc crescut de depresie. Este vorba de obiceiuri de a gândi în feluri păguboase, obiceiuri de a gândi pe mai multe direcții, de exemplu: ,,n-am valoare”, ,,nu sunt demn să fiu iubit”, ,,nu mă descurc, sunt neajutorat”. Aceste caracteristici cognitive sunt asociate cu risc crescut de depresie.

În ultima vreme, au fost investigate aceste mecanisme cauzale și la nivel biologic. Este foarte în vogă în momentul actual, ca subiect științific, asocierea dintre inflamație crescută și depresie. Studiile deocamdată sunt de natură corelațională și vedem că exista clar o asociere intre inflamație crescuta și depresie. Sunt ipoteze că inflamația ar putea fi un mecanism cauzal, dar avem nevoie de studii cu o anumită structură, pentru a putea face acest salt de la asociere la implicare cauzala a inflamației. Deci deocamdată trebuie să rămânem prudenți.

Exista, de asemenea, și studii mai vechi care rămân de actualitate care s-au uitat la dereglări ale răspunsului la stres în depresie, răspunsuri fiziologice la stres, cum ar fi: reactivitatea cortizolului. Sunt multe studii, inclusiv din laboratorul nostru, care arată că riscul de depresie este asociat cu aplatizarea răspunsului cortizolului la stres, de exemplu la stresul social. Aceste studii continuă, iar ele reprezintă un alt reper în domeniu.