La începutul lunii Martie, a avut loc lansarea în România a celui mai complet și mai complex studiu de trenduri, IPSOS GLOBAL TRENDS 2023, la care noi, WeInvent, am fost onorați să fim parteneri, alături de revistele Progresiv și Piața. Prezentăm mai jos a treia parte a evenimentului.

un articol de Marian Costache

Alina Stepan, despre Migrație și Criza de Leadership

Inițial am fost tentați să analizăm migrația și criza leadershipului ca pe două subiecte separate. Pe de altă parte, la o analiză mai atentă, migrația arată foarte clar o criză de leadership în țările care sunt părăsite și o calitate a vieții care nu mai poate fi susținută la niveluri decente în țările din care oamenii decid să plece. Sunt lucruri care se întâmplă în același timp și care dau un semnal foarte puternic cu privire la gradul de nemulțumire și de nesiguranță al oamenilor din foarte multe părți ale lumii, astăzi. Există o migrație push, care impinge oamenii să-și părăsească țările, și o migrație pull, care îi atrage pe cei care decid să își ia viața de la capăt în altă parte.

A devenit o tradiție noi, la Ipsos, ca la începutul fiecărui an să facem un studiu cu privire la cum văd oamenii anul care tocmai urmează să înceapă. În România avem deja trei ediții ale acestei serii care a debutat în 2020. Ceea ce ne bucura la începutul anului 2020 era că oamenii păreau să vadă lucrurile mai bine decât cu un an în urmă, însă datele din ianuarie 2023 arată că starea de spirit nu mai este la fel de bună. Dacă privim în ansamblu, identificăm faptul că, din toate sferele vieții noastre – nivel personal de trai, climă, tehnologie, inflație, securitate globală -, economia este zona care îi îngrijorează cel mai mult pe români astăzi.

#economie

Aceștia manifestă cel mai mare nivel de îngrijorare cu privire la evoluția prețurilor, inflația, șomajul. Deși în mod surprinzător trăim o stagflație (stagnare economică combinată cu inflație puternică), totuși în România, ca și în multe alte țări europene, rata șomajului este neașteptat de scăzută, ceea ce arată, încă o dată, trăim o perioadă unică, deoarece, de obicei, crizele economice vin la pachet cu șomaj ridicat. Dacă 80% dintre români spuneau că 2022 va fi mai bun decât anul trecut, doar 63% au spus același lucru în ianuarie 2023 cu privire la anul curent. Se poate remarca o atitudine similaă cu privire la starea economiei mondiale: în 2022, 53% dintre români aveau încredere că ea este într-o stare bună, comparativ cu 38% anul acesta.

Intrăm asadar în acest an cu foarte multe temeri și frici, nu atât de struț – ce se întâmplă în buzunarul meu, ce se întâmplă cu job-ul meu – ci și în privința schimbărilor din jurul nostru și de la nivel macro.

Fenomenul migrației – Devenim din ce în ce mai puțini și mai bătrâni

Scăderea și îmbătrânirea populației sunt fenomene globale, care nu se întâmplă doar în România, ci și în multe alte țări. Pe de altă parte, aproape toate țările – cu excepția Canadei – sunt reticente la primirea și mai ales la integrarea imigranților. În acest context, cum va arăta România în 2050?

Știm acum, pe baza recensământului din 2022, că am pierdut peste un milion de cetățeni în ultimii 10 ani. Mai mult de trei sferturi dintre români, pe de altă parte, teoretic sunt deschiși la faptul că putem trăi împreună cu oameni de etnii diferite. Cu toate acestea, cel mai recent studiu legat de predicții (menționat anterior) arată că 77% dintre români nu sunt de acord cu ideea că vom deveni mai toleranți față de cetățenii altor popoare în următoarea perioadă decât am fost până acum.

Vedem clar semne de îmbătrânire ale Europei și, deși imigranții care au ales Europa ca țară de destinație, aceasta nu îi primește cu brațele deschise. Pe de o parte, avem nevoie de migranți, pe de altă parte, nu știm ce să facem cu ei. Europa îmbătrînește, România îmbătrânește. Există țări mai tinere, Cipru, Suedia sau Islanda, unde în 2050 vor fi între 30%-40 % persoane peste 55 de ani, însă și țări precum Lituania sau Italia, unde proporția acestui grup demografic este cel mai mare din Europa (peste 50%).

#piramidavarstelor

În România, repartiția vârstelor nu mai seamănă cu o piramidă. Față de acum 10 ani baza s-a strâns, piramida este șubredă, populația cu vârste cuprinse între 45-75 de ani este în creștere masivă față de poza pe care o arătau datele recensământului din 2011.

Dacă ne uităm la Demographic Transition Model, dezvoltat în 1929 de către demograful american Warren Thompson, sunt patru stadii prin care trec societățile umane, de la natalitate și mortalitate scăzute (stadiul 1) până la stadiul de stabilizare demografică, în care ambele aceste rate sunt scăzute. Recent, se vorbește din ce în ce mai mult despre un stadiu 5, acela al declinului populației globale. România este deja acolo, împreună cu mai multe țări europene (în special Italia) și asiatice (în special Japonia). Acest lucru, determinat de baza îngustă a piramidei, care este natalitatea, trage un semnal de alarmă foarte clar cu privire la depopularea României, concomitent cu îmbătrânirea și creșterea speranței de viață.

Acțiunile de redresare trebuie să fie multiple, atât la nivel instituțional, cât și comercial, astfel încât, mai mult decât să ne adapătm la noua situație, să identificăm oportunități care decurg din ea.

I-am întrebat pe români în ediția 2023 a studiului Ipsos Global Trends: Cum vi se pare societatea românească din punctul de vedere al numărului de migranți?

Pentru a contracara potențialul efect de bias de răspuns, întrebarea era negativ formulată: “Sunt prea mulți imigranți în țara mea”. În România, acordul cu această afirmație este mai scăzut decât media globală. Pe de altă parte, este cu aproape 10% mai mare decât cu un an în urmă. Europa are un procent mai mare decât noi, lumea are un procent mai mare decât noi. Pe de altă parte, 57% dintre românii cu educație scăzută spun că sunt prea mulți imigranți, un semn clar că se tem cu privire la siguranța locurilor lor de muncă. Probabil că, în urmă cu câțiva ani, acesta a fost unul din motivele pentru care a fost votat Brexitul, luând în considerare toată migrația de muncitori din Europa de Est (mai ales români și polonezi) către UK.

#toleranta

Pare că suntem o societate ceva mai tolerantă decât restul lumii. E adevărat că primim și mai puțin imigranți, care de obicei sunt în tranziție prin țara noastră către alte țări ale Europei, însă aproape jumătate dintre români spun că (și asta în pofida numărului relativ scăzut de imigranți din România), ei sunt totuși prea mulți.

Fenomenul migrațional și cel al îmbătrânirii și scăderii populației merg mână în mână.  Se spune că dacă oamenii de peste 55 de ani ar fi o țară, ar fi a 3-a cea mai mare țară din lume. Vorbim de economia de argint, de oamenii care au trecut prin ultimii 20 și 30 de ani de capitalism, așa cum a fost el înțeles și aplicat în România. Au altă deschidere, au altă putere de cumpărare și, cu toate astea, ei sunt destul de mult marginalizați de companiile comerciale și de publicitari.

Ipsos a realizat un studiu alături de Platforma 45+, din care reieșea foarte clar că specialiștii în resurse umane evită să angajeze oameni de o anumită vârstă de teamă că încep să aibă probleme de sănătate, că nu se pot adapta foarte bine la noile cerințe, că nu sunt familiarizați cu tehnologia. Pe de altă parte, oamenii de 45+ spun că se simt marginalizați și defavorizați atunci când intră într-un proces de recrutare. Cred că aici ar trebui și am putea să facem mai mult, pentru că grupul de vârstă 45+ reprezintă o populație stabilă, în creștere și cu putere de muncă și o stare de sănătate poate mai bună decât acum două sau trei generații.

#imigranti

Un alt lucru important este integrarea imigranților. În continuare îi vedem, chiar dacă nu sunt atât de mulți (deși numărul lor este în creștere), în joburi pe care românii nu vor să le facă, nu neapărat în joburi aspiraționale. Se pare că îi acceptăm atâta vreme cât ne fac munca. Doar un exemplu aici: ultima dezbatere legată de deschiderea IKEA în Timișoara; s-a spus că de aceea au fost publicate acele salarii de 1800-2000 de lei, ca românii să refuze și compania să poată să angajeze imigranți. Bineînțeles că este un zvon neconfirmat, însă asta arată foarte clar că suntem în continuare segregați și îi primim pentru ca avem nevoie de ei, nu pentru că ni-i dorim neapărat. Canada este, spun sursele Ipsos, singura țară care a știut și știe să își integreze corect imigranții, ceea ce o va face unul dintre marii câștigători ai fenomenului de declin al populației.

Un ultim lucru foarte important aici este că vedem în continuare în brief-urile de research: target de comunicare 25-45 ani, target de volum 18-65 ani. Cred că ar trebui să regândim target-urile de comunicare pentru produsele și serviciile noastre, în așa fel încât să cuprindă o populație care este în creștere și care este încă un spender important al produselor și serviciilor noastre. În foarte multe cazuri, un român de 65 de ani din targetul de volum asigură puterea de cumpărare a unui tânăr de 20 de ani din targetul de comunicare.

O campanie realizată de American Association of Retired Persons, direcționată în special către advertiseri, încearcă să schimbe percepția că, odată ce ai depășit o anumită vârstă, odată ce ai părul gri, nu mai ai nevoie de aceleași servicii și produse.

#exemple

Iată și câteva exemple din România, legate de modul în care business-urile se adaptează la populația care este de altă etnie, care are alte preferințe, inclusiv culinare.

Piața Obor, cea mai emblematică piața din România, are un magazin indian, unul de delicatese turcești, unul mediteranean. În magazinul indian cel puțin, de obicei nu reușești să intri este o coadă imensă și toată lumea așteaptă să cumpere produsele autentice vândute acolo.

O altă inițiativă lăudabilă, de data aceasta nu pentru migranți, ci pentru populația județului Constanța, care este ceva mai eclectică decât populația din alte județe, prin natura poziționării sale. Magazinul Auchan Constanța are un raion, în parteneriat cu Cocorico (Aaylex), cu carne halal.

Iarăși o inițiativă lăudabilă, aproape singura mai evidență în ce privește integrarea migranților este cea a ARCUB și Goethe Institute, din noiembrie 2022. “Ospitalitate versus ostilitate: cum ne raportăm la migranții din România.“

Titlul este inspirat de un termen al lui Jacques Derrida, hostipitality, adică prezența inerentă a ostilității și a unei relații de putere în practica ospitalității, în sensul în care cel care primește are întotdeauna un ascendent de putere asupra celui care dorește să fie primit.

#autoritate

În ce privește cum se combină, uneori în mod insidios, fenomentul migrației cu cel de slăbire sau, dimpotrivă, de întărire peste măsură a leadershipului până la a deveni abuziv, reiese foarte clar și din studiul nostru și din multe alte surse că României îi lipsesc modelele instituționale și că nu există în momentul de față o autoritate care să fie atât de puțin contestată încât să se constituie într-un role model.

Din 2017 încoace, au fost 400 de proteste anti-guverne în lume. În România însă, multe proteste organizate în ultimele 6 săptămâni au trecut aproape neobservate: pensionarii, anti-plagiat, federația Silva, sindicatele din învățământ, federația Sanitas.

Deși nu știm să protestăm la modul general, mare, așa cum se întâmplă de exemplu în Franța, când cele cele mai importante centrale sindicale au reușit să scoată atât de mulți oameni în stradă, în România vedem interese particulare aparținând unor comunități cvasi-omogene, aproape eclectice, fiecare dintre ele promovându-și interesele. Acest fenomen arată o fierbere socială sub capac și faptul că nu există nici un catalizator pentru un protest de mare amploare, niciun spirit civic foarte bine dezvoltat care să meargă dincolo de interesul personal sau al unei al unei comunități și arată că suntem în degringoladă în ce privește zona de leadership politic.

Nu avem încredere nici în business leaders

Comparativ cu celelalte 49 de țări prezente în studiu, România este abia pe locul 41 în ce privește opinia favorabilă (26% opinie pozitivă, 69% negativă, 5% nu știu) și încrederea că liderii de business spun adevărul. Suntem destul de neîncrezători, fără un exercițiu al dialogul deschis și al încrederii în putere, de orice natură ar fi ea.

Suntem sub media globală ce privește acest indicator. Din punct de vedere demografic, cei cu venituri mai scăzute par să aibă ceva mai multă încredere (36%), la fel și cei între 25 și 44 de ani (30%).

În ce privește zona politică, 8 din 10 dintre români spun: decât atâția politicieni care spun, fiecare, altceva, mai bine unul și bun și mai dictator, sau mai așezat pe o poziție de forță, decât un guvern de coaliție care astăzi se ceartă, mâine se împacă, o alianță care se desface și o alianță care se reface. Cei cu venituri scăzute sunt mai puțin înclinați către ideea unui lider puternic, ceea ce este suprinzător, căci asta poate însemna că mai degrabă elitele își doresc un lider puternic. De asemenea, proporția este mai mare în rândul românilor de peste 55 de ani, posibil venind dintr-un soi de  nostalgie politică.

#solutii

Ce putem să facem? E destul de greu de identificat soluții clare, pentru că business-urile în general în România au fost implicate în cele mai multe conversații politice mai degrabă de pe poziții anti. E mult mai ușor să demolezi decât să construiești. Sunt foarte puține, dacă sunt, inițiative social-politice constructive împinse de către corporații. Este un loc în acest gap în care oamenii din business, companiile și brandurile pot intra, în așa fel încât să comunice o autoritate credibilă și să ajute zona guvernamentală și politică mai degrabă decât să o submineze, pentru că poate exista un câștig pe termen scurt, însă pe termen lung pierdem cu toții.

A last word of warning, cum ar zice englezul: mare atenție cum decodifică românii ideea unui brand care vrea să se poziționeze într-o zonă de leadership direcțională și normativă și în același timp caldă și paternalistă. Nu funcționează pentru români, deși au fost branduri care au tatonat acest teren de poziționare în urmă cu câțiva ani, nu cu cele mai bune rezultate.

Echipa Ipsos vă poate ajuta să duceți mai departe aceste trenduri în organizația dvs. printr-o serie de instrumente și modalități cum ar fi:

• Prezentări personalizate și adaptate pentru industria în care activați.
• Ateliere de lucru comune pentru a aplica tendințele în procesele dumneavoastră de planificare strategică.
• Acces la date prin intermediul echipei Ipsos, pentru o analiză mai aprofundată a rezultatelor în funcție de profilări socio-demografice și alte segmente-cheie.